ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală petentul

H.T.I. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 18180/245/2005 al Curții de Apel Iași, motivând că la această instanță nu va

avea loc o judecată dreaptă și imparțială, fiind criticat modul de administrare

al probelor și influențelor la care sunt supuși judecătorii din partea avocaților

din Suceava, precizând totodată că a fost condamnat pe nedrept de magistratul M.M.,

care a fost promovat la Curtea de Apel Iași.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost

solicitate informații de la Ministerul Justiției, Direcția Elaborare Acte Normative,

Studii și Documentare, Serviciul Judiciar.

În

informarea transmisă, Ministerul Justiției, după ce prezintă

parcursul dosarului, arată că referirile la antecedența penală a inculpatului nu

sunt fundamentate, instanțele nereținând starea de recidivă; referitor la magistratul

M.M., s-a arătat că acesta a soluționat cauza numai în fond, iar în prezent funcționează

la Tribunalul Iași.

Cu privire la netemeinicia sau nelegalitatea

unor măsuri dispuse de către instanțe, s-a arătat că, în considerarea dispozițiilor

legale în materie, nu se pot face aprecieri asupra acestor aspecte în cadrul procedurii

de strămutare, ci numai prin exercitarea căilor de atac.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o

instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea

judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale

sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una

dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători

sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

Verificând actele dosarului și susținerile

petentului, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care să

justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul dispozițiilor legale, cererea

de strămutare fiind nefondată.

Remediul procesual al strămutării se impune

atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări

care generează o îndoială asupra obiectivitătii și imparțialității judecătorilor

unei instanțe.

În

cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței

trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului

că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța

investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita

judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea

judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința

imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele

lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările

concrete ale cauzelor.

În

cazul de față, Înalta Curte, în raport de prevederile

art. 55 alin. (2) C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părților și

obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care

ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor

acestei instanțe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil,

în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, și apreciază că temerile petentei

nu sunt justificate. Drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petent.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată

de petentul H.T.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 18180/245/2005 al Curții de Apel Iași.

Obligă

petentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

in ședință publică, azi 28 februarie 2013.