ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

petiționarul V.H.T. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 1652/94/2012 al Tribunalului Bihor, motivând că la

această instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială, existând o

stare de temere în ce privește soluționarea corectă și pertinentă a cauzei.

În raport de cele susținute în cererea

sa, petiționarul solicită instanței investită cu soluționarea cererii de

strămutare să o admită așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să

dispună strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad pentru o

soluționare corectă și pertinentă.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost

solicitate informații de la Tribunalul Sălaj.

Din informarea transmisă de la Curtea

de Apel Oradea rezultă că dosarul a cărui strămutare se cere are ca obiect

contestația la executare formulată de contestatorul V.H.T. la data de 10

februarie 2012, soluționată de către Judecătoria Oradea, prin sentința penală

nr. 918/2012 din 15 iunie 2012, în sensul respingerii contestației la executare

formulată de acesta pentru lămurirea dispozitivului sentinței penale nr.

1052/2007 a Judecătoriei Oradea.

S-a apreciat de către instanța de recurs

că în mod justificat, prima instanță a apreciat că nu se impune lămurirea dispozitivului

de condamnare, dispozițiile din hotărârea respectivă fiind evidente.

S-a arătat că aspectele reliefate de petiționar

în cererea de strămutare, nu sunt de natură să justifice strămutarea cauzei la o

altă instanță.

Examinând cererea formulată în raport de

motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță

competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor

ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității

părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți

are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori,

asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una dintre cerințele

art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea

instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului

că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța

investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita

judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea

judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința

imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele

lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările

concrete ale cauzelor.

În cazul de față, Curtea, în raport de

prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile

petentului nu sunt justificate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată

de petiționarul V.H.T. pentm strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 1652/94/2012 al Tribunalului Bihor.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 ianuarie 2013.