ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petiționarul V.H.T. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1652/94/2012 al Tribunalului Bihor, motivând că la această instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială, existând o stare de temere în ce privește soluționarea corectă și pertinentă a cauzei. În raport de cele susținute în cererea sa, petiționarul solicită instanței investită cu soluționarea cererii de strămutare să o admită așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să dispună strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad pentru o soluționare corectă și pertinentă.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Sălaj. Din informarea transmisă de la Curtea de Apel Oradea rezultă că dosarul a cărui strămutare se cere are ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul V.H.T. la data de 10 februarie 2012, soluționată de către Judecătoria Oradea, prin sentința penală nr. 918/2012 din 15 iunie 2012, în sensul respingerii contestației la executare formulată de acesta pentru lămurirea dispozitivului sentinței penale nr. 1052/2007 a Judecătoriei Oradea. S-a apreciat de către instanța de recurs că în mod justificat, prima instanță a apreciat că nu se impune lămurirea dispozitivului de condamnare, dispozițiile din hotărârea respectivă fiind evidente.

S-a arătat că aspectele reliefate de petiționar în cererea de strămutare, nu sunt de natură să justifice strămutarea cauzei la o altă instanță. Examinând cererea formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiționarul V.H.T. pentm strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1652/94/2012 al Tribunalului Bihor. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2013.