ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01 aprilie 2013 petenții S.D. și S.P. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 227/39/2013 al Curții de Apel Suceava, apreciind că nu vor avea parte de o judecată dreaptă, întrucât imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită calității părților, având în vedere că intimatul are calitatea de ofițer de poliție judiciară. Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că pe rolul Curții de Apel Suceava se află dosarul ce se solicită a fi strămutat nr. 227/39/2013, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor procurorului - art. 278 1 C. proc.

pen. În informațiile primite de la Ministerul Justiției, după ce se face o prezentare a parcursului dosarului, se arată că aspectele invocate în cererea de strămutare sunt motive ce pot fi analizate în plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., iar faptul că intimatul a făcut obiectul unor articole de presă nu poate știrbi imparțialitatea judecătorului desemnat să judece cauza, cu atât mai mult cu cât nu au legătură cu cauza. În concluzie, s-a opinat că la Curtea de Apel Suceava sunt condiții pentru o bună desfășurare a procesului penal, temerile petenților că nu vor avea parte de un proces echitabil fiind nejustificate. Cererea de strămutare este nefondată. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de Ia o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petenți necircumscriindu-se situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei. În acest sens, se constată că suspiciunile petenților în sensul că imparțialitatea și obiectivitatea magistraților ar putea fi afectate datorită calității de ofițer de poliție judiciară a intimatului, nu sunt susținute de probe.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În cazul de față, înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc.

pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petenților nu sunt justificate, membrii instanței fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate. Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenții S.D. și S.P. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 227/39/2013 al Curții de Apel Suceava. Obligă petenții la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2013.