ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2655/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 586 din 14 august 2012 Judecătoria Beiuș, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Beiuș și a declinat competența de soluționare a prezentei cereri, formulată de executorul judecătoresc B.I., în Dosarul executional nr. 533/2012, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea urmăritoare SC P. SA, împotriva debitoarei SC E.F. SA, în temeiul titlului executoriu reprezentat de hotărârea arbitrală din 24 aprilie 2009 a Curții de Arbitraj Internațional a Camerei Federale de Comerț din Austria, hotărâre care a fost încuviințată cu efecte depline prin sentința nr. 1185/COM/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor și menținută prin decizia nr. 58/C/2012-A pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această soluție Judecătoria Beiuș a reținut că este în prezența unei excepții de necompetență materială, potrivit art. 2 alin. (1), lit. i) C. proc. civ. care prevede că tribunalul judecă în primă instanță „cererile pentru încuviințarea executării silite a hotărârilor date în țări străine". Art. 173 din Legea nr. 105/1992 prevede că „hotărârile străine, care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligați a le executa, pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviințării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul județean în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea". Textul celor două articole nu face distincție atunci când se referă la hotărâri străine, între hotărârile arbitrale și cele judecătorești, astfel că, instanța a reținut că ambele categorii urmează aceeași procedură atât în privința recunoașterii, cât și în privința executării silite pe teritoriul României.

De altfel, procedura de recunoaștere a fost și este începută de către partea interesată, pronunțându-se o hotărâre de către instanța de fond, hotărâre care în prezent este supusă recursului. Prin sentința nr. 506 din 14 noiembrie .2012 Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială invocată de executorul judecătoresc B.I.. A declinat competența de soluționare a cererii formulate de executorul judecătoresc B.I. în favoarea Judecătoriei Beiuș. A constatat conflict negativ de competență. A dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Oradea în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Bihor a reținut că prin sentința nr. 1185/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 8182/111/2009 a fost admisă cererea creditorului SC P. SA, a fost încuviințată cu efecte depline pe teritoriul României hotărârea arbitrală din 24 aprilie 2009 a Curții de Arbitraj Internațional a Camerei Federale de Comerț din Austria și s-a încuviințat executarea silită. Cu acel prilej instanța de judecată a reținut că sunt incidente prevederile art. 370 1 C. proc. civ. și art. 167-172 din Legea nr. 105/1992. Odată pronunțată hotărârea, procedura efectivă de punere în executare a titlului executoriu este supusă reglementărilor de drept comun prescrise de art. 371 și urm. C. proc.

civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de executorul judecătoresc revenind judecătoriei ca instanță de executare. Verificarea efectuată de către Tribunalul Bihor a vizat exclusiv caracterul de titlu executoriu al hotărârii arbitrale din 24 aprilie .2009 a Curții de Arbitraj Internațional a Camerei Federale de Comerț din Austria, astfel încât orice intervenție ulterioară a acestei instanțe în faza de executare propriu-zisă este exclusă. Tocmai de aceea, s-a reținut că revine Judecătoriei Beiuș competența materială de soluționare a cererii.

Prin sentința nr. 3 PI din 18 februarie 2013 Curtea de Apel Oradea, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cererii în favoarea judecătoriei Beiuș, reținând că obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă încuviințarea executării silite a unei hotărâri arbitrale străine, cu privire la care s-a parcurs deja procedura prevăzută, de art. 173 alin. Legea nr. 105/1992, astfel că în speță cererea de încuviințare a executării silite efectuată de executorul judecătoresc se soluționează potrivit art. 371 și urm. C. proc. civ., astfel că, competența de soluționare a cererii formulate de executorul judecătoresc revine judecătoriei ca instanță de executare.

Împotriva acestei decizii SC E.F. SA a formulat recurs susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, potrivit art. 173 din Legea nr. 105/1992 hotărârile străine care nu sunt aduse de bună voie la îndeplinire pot fi puse în executare pe teritoriul României pe baza încuviințării date la cererea persoanei interesate de către tribunalul județean în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea. În consecință, față de aceste prevederi legale, susține recurenta, competența revine Tribunalului Bihor. Recursul va fi respins.

Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă încuviințarea executării silite a unei hotărâri arbitrale străine, cu privire la care s-a parcurs procedura prevăzută de art. 173 din Legea nr. 105/1992, respectiv, prin sentința nr. 1185/2011, pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. 8182/111/2009, a fost admisă cererea creditorului SC P. SA, a fost încuviințată cu efecte depline pe teritoriul României hotărârea arbitrală din 24 aprilie 2009 a Curții de Arbitraj Internațional a Camerei Federale de Comerț din Austria și s-a încuviințat executarea silită. Odată parcursă această procedură, devin incidente reglementările de drept comun prevăzute de art. 371 și urm. C. proc. civ.. Așa fiind, competența de soluționare a cererii formulate de executorul judecătoresc revine Judecătoriei Beiuș, ca instanță de executare.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC E.F. SA împotriva sentinței nr. 3 PI din 18 februarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.