ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2655/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 586 din 14 august

2012 Judecătoria Beiuș, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei

Beiuș și a declinat competența de soluționare a prezentei cereri, formulată de executorul

judecătoresc B.I., în Dosarul executional nr. 533/2012, având ca obiect cererea

de executare silită formulată de creditoarea urmăritoare SC P. SA, împotriva

debitoarei SC E.F. SA, în temeiul titlului executoriu reprezentat de hotărârea arbitrală

din 24 aprilie 2009 a Curții de Arbitraj Internațional a Camerei Federale de

Comerț din Austria, hotărâre care a fost încuviințată cu efecte depline prin sentința

nr. 1185/COM/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor și menținută prin decizia nr.

58/C/2012-A pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această soluție

Judecătoria Beiuș a reținut că este în prezența unei excepții de necompetență

materială, potrivit art. 2 alin. (1), lit. i) C. proc. civ. care prevede că

tribunalul judecă în primă instanță „cererile pentru încuviințarea executării

silite a hotărârilor date în țări străine". Art. 173 din Legea nr.

105/1992 prevede că „hotărârile străine, care nu sunt aduse la îndeplinire de

bunăvoie de către cei obligați a le executa, pot fi puse în executare pe

teritoriul României, pe baza încuviințării date, la cererea persoanei

interesate, de către tribunalul județean în circumscripția căruia urmează să se

efectueze executarea".

Textul celor două articole nu face

distincție atunci când se referă la hotărâri străine, între hotărârile

arbitrale și cele judecătorești, astfel că, instanța a reținut că ambele

categorii urmează aceeași procedură atât în privința recunoașterii, cât și în

privința executării silite pe teritoriul României. De altfel, procedura de

recunoaștere a fost și este începută de către partea interesată, pronunțându-se

o hotărâre de către instanța de fond, hotărâre care în prezent este supusă

recursului.

Prin sentința nr. 506 din 14 noiembrie

.2012 Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială invocată de

executorul judecătoresc B.I.. A declinat competența de soluționare a cererii

formulate de executorul judecătoresc B.I. în favoarea Judecătoriei Beiuș. A

constatat conflict negativ de competență. A dispus înaintarea dosarului la

Curtea de Apel Oradea în vederea soluționării conflictului negativ de

competență.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul

Bihor a reținut că prin sentința nr. 1185/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor

în Dosarul nr. 8182/111/2009 a fost admisă cererea creditorului SC P. SA, a

fost încuviințată cu efecte depline pe teritoriul României hotărârea arbitrală

din 24 aprilie 2009 a Curții de Arbitraj Internațional a Camerei Federale de

Comerț din Austria și s-a încuviințat executarea silită.

Cu acel prilej instanța de judecată a

reținut că sunt incidente prevederile art. 370

1

C. proc. civ. și

art. 167-172 din Legea nr. 105/1992.

Odată pronunțată hotărârea, procedura

efectivă de punere în executare a titlului executoriu este supusă

reglementărilor de drept comun prescrise de art. 371 și urm. C. proc. civ.,

competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite

formulate de executorul judecătoresc revenind judecătoriei ca instanță de

executare.

Verificarea efectuată de către

Tribunalul Bihor a vizat exclusiv caracterul de titlu executoriu al hotărârii

arbitrale din 24 aprilie .2009 a Curții de Arbitraj Internațional a Camerei

Federale de Comerț din Austria, astfel încât orice intervenție ulterioară a

acestei instanțe în faza de executare propriu-zisă este exclusă. Tocmai de

aceea, s-a reținut că revine Judecătoriei Beiuș competența materială de

soluționare a cererii.

Prin sentința nr. 3 PI din 18

februarie 2013 Curtea de Apel Oradea, secția a Il-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cererii în

favoarea judecătoriei Beiuș, reținând că obiectul cererii deduse judecății îl

reprezintă încuviințarea executării silite a unei hotărâri arbitrale străine,

cu privire la care s-a parcurs deja procedura prevăzută, de art. 173 alin.

Legea nr. 105/1992, astfel că în speță cererea de încuviințare a executării

silite efectuată de executorul judecătoresc se soluționează potrivit art. 371

și urm. C. proc. civ., astfel că, competența de soluționare a cererii formulate

de executorul judecătoresc revine judecătoriei ca instanță de executare.

Împotriva acestei decizii SC E.F. SA a

formulat recurs susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel,

potrivit art. 173 din Legea nr. 105/1992 hotărârile străine care nu sunt aduse

de bună voie la îndeplinire pot fi puse în executare pe teritoriul României pe

baza încuviințării date la cererea persoanei interesate de către tribunalul

județean în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea. În

consecință, față de aceste prevederi legale, susține recurenta, competența

revine Tribunalului Bihor.

Recursul va fi respins.

Obiectul cererii deduse judecății îl

reprezintă încuviințarea executării silite a unei hotărâri arbitrale străine,

cu privire la care s-a parcurs procedura prevăzută de art. 173 din Legea nr.

105/1992, respectiv, prin sentința nr. 1185/2011, pronunțată de Tribunalul

Bihor, în Dosarul nr. 8182/111/2009, a fost admisă cererea creditorului SC P.

SA, a fost încuviințată cu efecte depline pe teritoriul României hotărârea

arbitrală din 24 aprilie 2009 a Curții de Arbitraj Internațional a Camerei

Federale de Comerț din Austria și s-a încuviințat executarea silită.

Odată parcursă această procedură,

devin incidente reglementările de drept comun prevăzute de art. 371 și urm. C. proc.

civ..

Așa fiind, competența de soluționare a

cererii formulate de executorul judecătoresc revine Judecătoriei Beiuș, ca

instanță de executare.

Pentru considerentele ce preced, în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de debitoarea SC E.F. SA împotriva sentinței nr. 3 PI din 18

februarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a Il-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.