ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea transmisă la data de 11 februarie 2013, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 14 februarie 2013, petiționarul S.I.I. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 250/307/2013 al Judecătoriei Sighetu Marmației la o altă instanță egală în grad, din afara jurisdicției Curții de Apel Cluj, susținând că imparțialitatea judecătorului învestit cu soluționarea cauzei ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei și calității părților. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației a fost înregistrat Dosarul nr. 250/307/2013, având ca obiect plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției procurorului dată în Dosarul nr. 467/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.

În informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Tribunalul Maramureș, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că la data de 19 noiembrie 2011 petiționarul S.I.I. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că numitul V.G., în calitate de secretar al Primăriei Giulești, a întocmit în fals un număr de trei contracte de muncă pe numele făptuitoarei V.M., iar făptuitorul H.Ș. a falsificat semnăturile pe cinci chitanțe, pe care ulterior le-a depus la un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca. S-a apreciat că plângerea este nefondată pentru că cele trei contracte încheiate de făptuitoarea V.M.

au la bază o situație reală, funcționarii Primăriei Giulești confirmând că aceasta s-a ocupat potrivit atribuțiilor și îndatoririlor sale ca asistent personal, de făptuitorul H.P. Se arată că, privitor la chitanțele olografe la care se face referire, din cercetări nu a rezultat ca făptuitorul H.Ș. să fi efectuat manopere de falsificare a subscrierilor și, în plus, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani, calculat de la data săvârșirii faptelor. De altfel, s-a arătat că Dosarul civil nr. 719/211/2006 se află pe rolul instanței și are ca obiect partajul unui apartament ce a aparținut defunctei S.A. Având în vedere aspectele menționate, dar și motivele expuse în cererea de strămutare, s-a constatat că nu există temeiuri pentru a se dispune strămutarea cauzei.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În speță, înalta Curte constată că motivele invocate de petiționar nu se regăsesc în prevederile art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă, ca neîntemeiată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul S.I.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 250/307/2013 al Judecătoriei Sighetu Marmației. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2013. Procesat de GGC - DG