ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea

transmisă la data de 11 februarie 2013, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, la data de 14 februarie 2013, petiționarul

S.I.I. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 250/307/2013 al Judecătoriei Sighetu Marmației la o altă instanță egală în

grad, din afara jurisdicției Curții de Apel Cluj, susținând că imparțialitatea

judecătorului învestit cu soluționarea cauzei ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei și calității părților.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Sighetu

Marmației a fost înregistrat Dosarul nr. 250/307/2013, având ca obiect

plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției procurorului dată în

Dosarul nr. 467/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu

Marmației.

În  informațiile  solicitate

potrivit  art. 57  C. proc. pen. și comunicate de către Tribunalul Maramureș,

se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a

solicitat, precizându-se, totodată, că la data de 19 noiembrie 2011

petiționarul S.I.I. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul

că numitul V.G., în calitate de secretar al Primăriei Giulești, a întocmit în

fals un număr de trei contracte de muncă pe numele făptuitoarei V.M., iar

făptuitorul H.Ș. a falsificat semnăturile pe cinci chitanțe, pe care ulterior

le-a depus la un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca. S-a apreciat că

plângerea este nefondată pentru că cele trei contracte încheiate de

făptuitoarea V.M. au la bază o situație reală, funcționarii Primăriei Giulești

confirmând că aceasta  s-a  ocupat  potrivit  atribuțiilor  și  îndatoririlor

sale  ca  asistent personal,  de făptuitorul  H.P.  Se arată că,  privitor la

chitanțele olografe la care se face referire, din cercetări nu a rezultat ca

făptuitorul H.Ș. să fi efectuat manopere de falsificare a subscrierilor și, în

plus, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani,

calculat de la  data  săvârșirii  faptelor.  De  altfel,  s-a  arătat  că

Dosarul  civil nr. 719/211/2006 se află pe rolul instanței și are ca obiect

partajul unui apartament ce a aparținut defunctei S.A.

Având în vedere

aspectele menționate, dar și motivele expuse în cererea de strămutare, s-a

constatat că nu există temeiuri pentru a se dispune strămutarea cauzei.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel

competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei

cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția

sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, în cazul în care

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de

tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin

până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori,

asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una

dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de

strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este  imparțial,  dar  și

din  perspectiva celui  interesat. La acest control, instanța învestită cu

cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita

judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în

discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În speță, înalta

Curte constată că motivele invocate de petiționar nu se regăsesc în prevederile

art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

2/2013 și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice

strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă, ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. 2 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul S.I.I. pentru strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 250/307/2013 al Judecătoriei

Sighetu Marmației.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2013.

Procesat de GGC - DG