ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 11 februarie 2013, petentul M.V. a solicitat strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1361/273/2012 al

Judecătoriei Reșița, invocând motive de bănuială legitimă cu privire la

obiectivitatea și imparțialitatea magistratului care judecă pricina.

A arătat că

apărătorul părții adverse are o mare influență în cadrul instanței pe rolul

căreia este înregistrat dosarul, fiind în relații de afinitate cu doamna

judecător S.B. (fina apărătorului), magistrat ce funcționează în cadrul

Tribunalului Caraș-Severin.

A precizat că soțul

doamnei judecător S.B. doctorul urolog B., a fost medicul curant al domnului

B.I., tatăl intimatului B.I.C. din Dosarul nr. 1361/273/2012, iar în perioada

2009 - 2010 soțul magistratului menționat se aproviziona cu materiale de

construcții de la depozitul deținut de intimat.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, pe rolul Judecătoriei Reșița a

fost înregistrat Dosarul nr. 1361/273/2012, având ca obiect plângere împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de neîncepere a urmăririi penale.

Acest aspect rezultă

și din informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen., comunicate de

către Tribunalul Caraș-Severin prin Referatul nr. 121/c din 12 martie 2013, în

cuprinsul căruia se arată că, prin Rezoluția din 14 mai 2012 din Dosarul nr.

2484/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de numiții K.M. și B.I.C. pentru

infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de

art. 290 alin. (1) C. pen. și uz de fals, faptă prevăzută de art. 291 C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei

soluții, petentul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Reșița, care prin Rezoluția din 16 iulie 2012 a dispus

respingerea acestei plângeri.

Se mai arată că, la

data de 13 august 2012, petentul M.V. a formulat plângere împotriva Rezoluției

procurorului din 14 mai 2012, înregistrată sub numărul 1361/273/2012 la

Judecătoria Oravița, solicitând admiterea plângerii și judecarea cauzei privind

pe făptuitorii K.M. și B.I.C.

Potrivit

informațiilor menționate în Referatul întocmit de Tribunalul Caraș-Severin,

prin plângerea sa petentul a arătat că intimații K.M. și B.I.C. - în calitate

de administratori ai SC B.U. SRL - au întocmit un regulament de ordine

interioară al societății, căruia i-au alăturat o listă cu semnăturile petente

ca aparținând petentului și celorlalți angajați, în realitate fiind vorba de

semnături false.

Prin Sentința penală

nr. 157 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosarul nr.

1361/273/2012, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Reșița, primul termen de judecată fiind fixat la data de

29 noiembrie 2012, când s-a încuviințat cererea de amânare formulată de

intimați în vederea pregătirii apărării. La termenul următor din data de 20

decembrie 2012, cauza s-a amânat la cererea petentului, motivat de faptul că

acesta nu se poate prezenta în fața instanței de judecată din motive medicale,

atașând în acest sens acte medicale.

În Referatul realizat

de Tribunalul Caraș-Severin se mai precizează că la termenul de judecată din 31

ianuarie 2013, instanța a respins cererea formulată de petent privind

suspendarea judecării cauzei, pe considerentul că, potrivit art. 56 alin. (3)

C. proc. pen., suspendarea poate fi dispusă numai de către completul de

judecată învestit cu judecarea cererii de strămutare, în speță fiind vorba de

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, s-a

încuviințat cererea de amânare formulată de petent în vederea angajării unui

apărător, termenul acordat fiind la 28 februarie 2013.

În continuare, se

menționează că prin Sentința penală nr. 69 din 28 februarie 2013, în baza art.

39 raportat la art 278 alin. (2) C. proc. pen Judecătoria Reșița a admis

excepția tardivității plângerii invocată de către intimați, iar în baza art.

278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca tardivă plângerea formulată

de către petent în contradictoriu cu intimații K.M. și B.I.C. De asemenea,

instanța a menținut Rezoluția din 14 mai 2012 dispusă în Dosarul 2484/P/2011 de

către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița și, în temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate

de stat, în cuantum de 150 RON.

Referatul întocmit de

Tribunalul Caraș-Severin mai menționează că doamna S.B. este judecător la

Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, aflându-se în relații de prietenie cu

intimații, însă arată că Tribunalul nu este de acord cu susținerile petentului

privind exercitarea vreunei influențe a magistratului menționat în ceea ce

privește soluționarea dosarului a cărui strămutare se solicită, subliniind că

soluția Judecătoriei Reșița este definitivă, neexistând posibilitatea de a fi

atacată cu o cale legală de atac la Tribunalul Caraș-Severin.

În concluzie,

Tribunalul precizează că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța

în cadrul cererii de strămutare.

Cererea de strămutare

este nefondată.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna

dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de

petent nefiind circumscrise situațiilor care, potrivit textului de lege

invocat, justifică strămutarea cauzei.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control al imparțialității, instanța

învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de

conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune

în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Înalta Curte constată

că suspiciunile petentului, în sensul afectării imparțialității și obiectivității

magistraților datorită afinității apărătorului uneia dintre părțile adverse cu

un magistrat ce funcționează în cadrul unei instanțe superioare în grad nu sunt

nici argumentate și nici susținute de probe, în dovedirea cererii de strămutare

neinvocându-se niciunul dintre motivele prevăzute de art. 55 alin. (1) C. proc.

pen.

Astfel, nici faptul

că apărătorul părții adverse este în relații de prietenie cu un magistrat

funcționând în cadrul Secției Civile a Tribunalului Caraș-Severin, nici

împrejurările (nedovedite) că soțul magistratului amintit ar fi fost medicul

curant al tatălui intimatului B.I.C. sau că se aproviziona cu materiale de

construcții de la depozitul deținut de intimat, nu sunt de natură a arunca o

umbră asupra obiectivității sau imparțialității magistraților din cadrul

Judecătoriei Reșița ce au avut în examinare cauza cu numărul 1361/273/2012.

Împrejurările

invocate de petent nu pot știrbi în vreun mod imparțialitatea judecătorilor și

nu pot constitui motive de suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a

instanței învestită cu soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât soluția

pronunțată de Judecătoria Reșița în cadrul dosarului a cărui strămutare se

solicită este definitivă, neexistând posibilitatea formulării unei căi legale

de atac pe rolul Tribunalul Caraș-Severin

Înalta Curte, în

raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin.

(2) C. proc. pen., apreciază că temerile petentului nu sunt justificate,

membrii instanței ce au soluționat cauza fiind magistrați de profesie,

prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate.

Ca atare, neexistând

motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi

respinsă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petentul M.V. pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1361/273/2012 al Judecătoriei Reșița.

Obligă petentul la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 30 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM