ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 februarie 2013, petentul M.V. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1361/273/2012 al Judecătoriei Reșița, invocând motive de bănuială legitimă cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea magistratului care judecă pricina. A arătat că apărătorul părții adverse are o mare influență în cadrul instanței pe rolul căreia este înregistrat dosarul, fiind în relații de afinitate cu doamna judecător S.B. (fina apărătorului), magistrat ce funcționează în cadrul Tribunalului Caraș-Severin. A precizat că soțul doamnei judecător S.B.

doctorul urolog B., a fost medicul curant al domnului B.I., tatăl intimatului B.I.C. din Dosarul nr. 1361/273/2012, iar în perioada 2009 - 2010 soțul magistratului menționat se aproviziona cu materiale de construcții de la depozitul deținut de intimat. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, pe rolul Judecătoriei Reșița a fost înregistrat Dosarul nr. 1361/273/2012, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Acest aspect rezultă și din informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen., comunicate de către Tribunalul Caraș-Severin prin Referatul nr. 121/c din 12 martie 2013, în cuprinsul căruia se arată că, prin Rezoluția din 14 mai 2012 din Dosarul nr. 2484/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții K.M.

și B.I.C. pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. și uz de fals, faptă prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, care prin Rezoluția din 16 iulie 2012 a dispus respingerea acestei plângeri. Se mai arată că, la data de 13 august 2012, petentul M.V. a formulat plângere împotriva Rezoluției procurorului din 14 mai 2012, înregistrată sub numărul 1361/273/2012 la Judecătoria Oravița, solicitând admiterea plângerii și judecarea cauzei privind pe făptuitorii K.M. și B.I.C. Potrivit informațiilor menționate în Referatul întocmit de Tribunalul Caraș-Severin, prin plângerea sa petentul a arătat că intimații K.M.

și B.I.C. - în calitate de administratori ai SC B.U. SRL - au întocmit un regulament de ordine interioară al societății, căruia i-au alăturat o listă cu semnăturile petente ca aparținând petentului și celorlalți angajați, în realitate fiind vorba de semnături false. Prin Sentința penală nr. 157 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosarul nr. 1361/273/2012, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița, primul termen de judecată fiind fixat la data de 29 noiembrie 2012, când s-a încuviințat cererea de amânare formulată de intimați în vederea pregătirii apărării. La termenul următor din data de 20 decembrie 2012, cauza s-a amânat la cererea petentului, motivat de faptul că acesta nu se poate prezenta în fața instanței de judecată din motive medicale, atașând în acest sens acte medicale.

În Referatul realizat de Tribunalul Caraș-Severin se mai precizează că la termenul de judecată din 31 ianuarie 2013, instanța a respins cererea formulată de petent privind suspendarea judecării cauzei, pe considerentul că, potrivit art. 56 alin. (3) C. proc. pen., suspendarea poate fi dispusă numai de către completul de judecată învestit cu judecarea cererii de strămutare, în speță fiind vorba de Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, s-a încuviințat cererea de amânare formulată de petent în vederea angajării unui apărător, termenul acordat fiind la 28 februarie 2013. În continuare, se menționează că prin Sentința penală nr. 69 din 28 februarie 2013, în baza art. 39 raportat la art 278 alin. (2) C. proc.

pen Judecătoria Reșița a admis excepția tardivității plângerii invocată de către intimați, iar în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca tardivă plângerea formulată de către petent în contradictoriu cu intimații K.M. și B.I.C. De asemenea, instanța a menținut Rezoluția din 14 mai 2012 dispusă în Dosarul 2484/P/2011 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița și, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 150 RON. Referatul întocmit de Tribunalul Caraș-Severin mai menționează că doamna S.B.

este judecător la Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, aflându-se în relații de prietenie cu intimații, însă arată că Tribunalul nu este de acord cu susținerile petentului privind exercitarea vreunei influențe a magistratului menționat în ceea ce privește soluționarea dosarului a cărui strămutare se solicită, subliniind că soluția Judecătoriei Reșița este definitivă, neexistând posibilitatea de a fi atacată cu o cale legală de atac la Tribunalul Caraș-Severin. În concluzie, Tribunalul precizează că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cadrul cererii de strămutare. Cererea de strămutare este nefondată. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent nefiind circumscrise situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control al imparțialității, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. Înalta Curte constată că suspiciunile petentului, în sensul afectării imparțialității și obiectivității magistraților datorită afinității apărătorului uneia dintre părțile adverse cu un magistrat ce funcționează în cadrul unei instanțe superioare în grad nu sunt nici argumentate și nici susținute de probe, în dovedirea cererii de strămutare neinvocându-se niciunul dintre motivele prevăzute de art. 55 alin. (1) C. proc.

pen. Astfel, nici faptul că apărătorul părții adverse este în relații de prietenie cu un magistrat funcționând în cadrul Secției Civile a Tribunalului Caraș-Severin, nici împrejurările (nedovedite) că soțul magistratului amintit ar fi fost medicul curant al tatălui intimatului B.I.C. sau că se aproviziona cu materiale de construcții de la depozitul deținut de intimat, nu sunt de natură a arunca o umbră asupra obiectivității sau imparțialității magistraților din cadrul Judecătoriei Reșița ce au avut în examinare cauza cu numărul 1361/273/2012.

Împrejurările invocate de petent nu pot știrbi în vreun mod imparțialitatea judecătorilor și nu pot constitui motive de suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanței învestită cu soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât soluția pronunțată de Judecătoria Reșița în cadrul dosarului a cărui strămutare se solicită este definitivă, neexistând posibilitatea formulării unei căi legale de atac pe rolul Tribunalul Caraș-Severin Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanței ce au soluționat cauza fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate.

Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul M.V. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1361/273/2012 al Judecătoriei Reșița. Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 aprilie 2013. Procesat de GGC - LM