ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 7 februarie 2013, petentul I.N.G. a solicitat strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 295/305/2013 aflat pe rolul

Judecătoriei Sfântu Gheorghe, către o altă instanță în grad egal, invocând

faptul că imparțialitatea judecătorilor care compun completul de judecată este

afectată de calitatea pârâtelor din dosar, anume aceea de funcționari publici

cu funcții de conducere în cadrul administrației publice locale, precum și de

tensiunile produse în ultima vreme prin declarațiile publice apărute în

mass-media, acestea constituind un factor de presiune asupra obiectivității

judecării cauzei.

A menționat că i s-a

făcut cunoscut, pe diferite canale informale, că „în județul Covasna nu am nici

o șansă", întrucât în perioada 2008 - 2012 a fost consilier local din

partea Alianței Românești Sfântu Gheorghe, formațiune politică aflată în

opoziție cu fosta și actuala administrație, fiind de notorietate disensiunile

locale dintre conducerea administrației publice locale și consilierii aleși din

partea altor partide (alianțe) politice decât UDMR.

A considerat

întemeiate temerile sale, având în vedere și modul cum au fost soluționate

plângerea prealabilă formulată împotriva pârâtelor și plângerea împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale privindu-le pe acestea, niciuna din cele două

rezoluții nefiind motivată în fapt și/sau în drept, neținându-se cont de

niciunul dintre argumentele aduse de petent, dovedite cu înscrisuri.

Verificând actele și

lucrările dosarului, în baza informațiilor prezentate în adresa Tribunalului

Covasna nr. 305 din 20 februarie 2013, Înalta Curte constată că, prin plângerea

formulată de petentul - parte vătămată I.N.G. împotriva Rezoluției nr.

735/P/2012 din 31 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf.

Gheorghe, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimatele-făptuitoare K.T.I. și H.H. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen., soluție menținută prin Rezoluția nr. 537/II/2/2012

din 21 decembrie 2012 a prim-procurorului delegat al aceluiași parchet, s-a

solicitat, în principal, desființarea rezoluțiilor atacate și reluarea

cercetărilor, iar în subsidiar, admiterea plângerii și reținerea cauzei spre

competentă soluționare.

Se arată că, prin

Rezoluția nr. 735/P/2012. procurorul de caz a reținut că, prin referatul din

data de 17 octombrie 2012, organele de cercetare penală ale poliției judiciare

din cadrul Poliției municipiului Sf. Gheorghe au formulat propunere de neîncepere

a urmăririi penale față de K.T.I. și H.H. cu privire la săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., arătând că argumentele cuprinse în propunerea

organelor de cercetare penală ale poliției judiciare sunt conforme cu starea de

fapt rezultată din actele premergătoare începerii urmăririi penale și, având în

vedere că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C.

pen. vizând imposibilitatea punerii în mișcare a acțiunii penale, în temeiul

art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de cele două făptuitoare, fapta

neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura

subiectivă.

Se precizează că

nemulțumit de soluție în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat

plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe

care, prin Rezoluția nr. 537/II/2/2012 din 21 decembrie 2012, a respins-o ca

neîntemeiată. Totodată, s-a mai reținut că, din declarațiile persoanelor

cercetate K.T.I. și H.H. rezultă că petentul, în calitate de consilier local,

și-a exercitat pe deplin dreptul său de a iniția proiecte de hotărâri, ce au

fost și concretizate prin hotărâri adoptate de către Consiliul Local, însă au

existat și proiecte care nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege, motiv

pentru care acestea nu au fost promovate în consiliu, persoanele cercetate

arătând că nu au obstrucționat în niciun mod activitatea de consilier a

petentului.

Astfel, din analiza

actelor administrate, s-a reținut că făptuitoarele K.T.I. și H.H. nu au făcut

altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, prin aceasta

nevătămând interesele petentului, astfel că faptele acestora nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., sub

aspectul laturii subiective.

Împotriva soluțiilor

de netrimitere în judecată petentul a formulat plângere, ce face obiectul

dosarului a cărei strămutare se solicită.

Tribunalul Covasna

precizează că, după sesizarea instanței, cauza a fost repartizată aleatoriu,

fiind desemnat pentru judecarea acesteia completul nr. 10. Primul termen de

judecată a fost fixat la data de 4 februarie 2013, când petentul s-a prezentat

în instanță și a solicitat amânarea judecății în vederea angajării unui apărător

ales și pregătirii apărării.

Se menționează că

cererea petentului a fost admisă de instanță, care a fixat un nou termen de

judecată la data de 26 februarie 2013, dată la care a dispus citarea

intimatelor. În concluzie, în cadrul informațiilor conținute de Adresa nr. 305

din 19 februarie 2013, Tribunalul Covasna a lăsat la aprecierea Înaltei Curți

de Casație și Justiție soluția ce se va pronunța în cauză.

La dosarul cauzei s-a

depus un memoriu formulat de intimatele K.T.I. și H.H., înregistrat la 24 aprilie

2013 cu numărul de înregistrare 14241, prin care acestea precizează că în

speță, nu există motive reale care să pună la îndoială imparțialitatea

judecătorilor de la instanțele judecătorești din Sfântu Gheorghe, din acest

punct de vedere cererea petentului fiind nefondată, neexistând probe relevante

privind posibilitatea influențării instanțelor de judecată.

Intimatele precizează

ca nu este posibilă strămutarea proceselor doar datorită faptului că una din

părți are calitatea de funcționar public iar cealaltă parte este un fost

consilier local care a pierdut alegerile locale, acestea fiind circumstanțe

care nu sunt de natură să afecteze obiectivitatea judecătorilor, atât organele

de cercetare penală, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu

Gheorghe cât și instanțele de judecată fiind instituții independente,

nesubordonate autorităților locale.

Cât privește

argumentul adus de petent în susținerea cererii de strămutare referitor la

disensiunile locale între conducerea administrației publice locale și

consilierii aleși din partea altor partide politice decât UDMR, se arată că

nici instanțele de judecată, nici organele de cercetare penală sau procurorii

nu își desfășoară activitatea în cadrul vieții politice, cei numiți în

funcțiile enumerate neimplicându-se în politicile, deciziile și acțiunile

autorităților publice.

S-a considerat că

judecătorii din cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe au capacitatea și ținuta

profesională să soluționeze cauza cu care au fost învestiți și, în consecință,

având în vedere că nu există motive de bănuială legitimă care să afecteze

obiectivitatea judecătorilor din cadrul instanței învestite cu soluționarea

cauzei, intimatele au solicitat respingerea cererii de strămutare, ca

neîntemeiată. Cererea de strămutare este nefondată.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna

dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de

petent nefiind circumscrise situațiilor care, potrivit textului de lege

invocat, justifică strămutarea cauzei.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului, dar și din perspectiva celui

interesat. La acest control al imparțialității, instanța învestită cu cererea

de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție

imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Înalta Curte constată

că aspectele invocate de petent nu pot fi apreciate ca reprezentând motive de

bănuială legitimă, întrucât nu s-a specificat și argumentat modul în care ar

putea fi afectată imparțialitatea judecătorilor care compun completul de

judecată, în raport de împrejurarea că, la nivel local, pot exista disensiuni

între conducerea administrației publice locale - din care fac parte intimatele

- și consilierii aleși din partea altor partide politice decât UDMR - cum a

fost anterior cazul petentului - sau în raport de tensiunile ce se pot produce

prin declarațiile publice apărute în mass-media, astfel încât nu se poate susține

că judecarea cauzei poate fi lipsită de obiectivitate.

Instanța apreciază că

bănuiala legitimă poate viza situații sociale din cele mai diverse, care însă,

trebuie în mod necesar să fie legate de posibilitatea influențării

magistraților în soluționarea dosarului a cărui strămutare se solicită.

Ori, în speță, Înalta

Curte constată că suspiciunile petentului, în sensul existenței unei bănuieli

legitime a afectării imparțialității și obiectivității magistraților datorită

calității părților adverse sau presiunilor rezultate din mass-media, nu sunt

nici argumentate și nici susținute de probe, în dovedirea cererii de strămutare

invocându-se, în realitate, nemulțumiri față de soluția magistraților de

netrimitere în judecată a intimatelor.

Față de

considerentele arătate, se constată că aspectele invocate de petent nu pot

știrbi în vreun mod imparțialitatea judecătorilor și nu pot constitui motive de

suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanței învestită cu

soluționarea cauzei.

În raport de

împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.

Ca atare, neexistând

motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi

respinsă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petentul I.N.G. pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 295/305/2013 al Judecătoriei Sfântu

Gheorghe.

Obligă petentul la

plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 30 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM