ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii

de strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 8 ianuarie 2013, petentul B.A. a solicitat strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1976/307/2012 al Judecătoriei

Sighetu Marmației, apreciind că la instanța susmenționată nu va avea parte de o

judecată dreaptă și imparțială întrucât obiectivitatea judecătorilor ar putea fi

știrbită datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

În argumentare,

petentul a arătat că apărătorul intimaților din procesul penal a cărei strămutare

a solicitat-o, este soția făptuitorului L.M. care este acuzat de către petent că

l-ar fi agresat iar aceasta, în opinia petentului are influență asupra magistraților

ce activează în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și

Judecătoria Sighetu Marmației având în vedere soluțiile de neîncepere a urmăririi

penale date în diferite dosare de urmărire penale formate ca urmare a plângerilor

formulate de către petentul B.A. și având în vedere soluția pronunțată într-un dosar

civil în care petentul s-a judecat cu L.M. și M.L.. În acest sens a mai arătat că

președintele completului de judecată are intenția de a soluționa în mod lapidar

dosarul penal a cărui strămutare se cere iar față de petent s-ar fi creat o imagine

negativă.

Potrivit art.

57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Maramureș.

Din informarea

transmisă de Tribunalul Maramureș rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită

are ca obiect plângerea formulată de petentul B.A. împotriva rezoluției procurorului

de neîncepere a urmăririi penale din data de 21 mai 2012 dată în Dosarul nr. 755/P/2010

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.

Prin rezoluția

din 21 mai 2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii P.I.

pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1)

C. pen. și L.M. pentru instigare la infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută

de art. 25 C. pen. raportat la art. 180 alin. (1) C. pen..

Referitor la motivele

invocate de petent în cuprinsul cererii de strămutare, s-a arătat că nu există temeiuri

pentru a dispune strămutarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 1976/307/2012

al Judecătoriei Sighetu Marmației, la această instanță fiind asigurate condițiile

necesare pentru o normală șj corectă soluționare a cauzei.

Față de motivele

invocate, Înalta Curte constată faptul că cererea de strămutare este nefondată.

Potrivit art.

55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul

în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare

a ordinii ori când una o dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv

printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna

dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite, aspectele invocate

de petent necircumscriindu-se situațiilor care, potrivit textului de lege invocat,

justifică strămutarea cauzei.

În acest sens,

se constată că suspiciunile petentului în sensul că imparțialitatea și obiectivitatea

magistraților ar putea fi afectate datorită pretinsei influențe pe care apărătorul

intimaților din dosarul penal a cărui strămutare se solicită o are asupra magistraților

care activează în Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și Judecătoria

Sighetu Marmației este neîntemeiată și nu este susținută de probele depuse la dosarul

cauzei.

Criticile formulate

de petent se referă la soluțiile parchetului și instanței cu privire la cereri înaintate

de acesta în cursul unor proceduri în fața acestor instituții, proceduri a căror

soluționare este atribuția exclusivă a procurorului sau judecătorului după caz.

Astfel de soluții sunt motivate în baza probelor existente în dosar și sunt supuse

controlului judiciar astfel că, o eventuală nemulțumire din partea petentului cu

privire la acestea, nu poate face obiectul controlului în procedura de soluționare

a cererii de strămutare.

În cazul unei

cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie

să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau

fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană

a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene,

în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele

expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanței

fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de

parțialitate.

În plus, se constată

că admiterea mai multor cereri de strămutare formulate anterior de petent, privind

litigii între aceleași părți, motivate pe aspecte similare celor invocate în cauza

pendinte, nu poate constitui un argument sustenabil pentru admiterea cererii de

față, analiza subzistenței condițiilor prevăzute de art. 55 C. proc. pen. vizând

cazul particular dedus judecății.

Ca atare, neexistând

motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată,

cererea formulată de petentul B.A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 1976/307/2012 al Judecătoriei Sighetu Marmației.

Obligă petentul

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

05 martie 2013

.