ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, petentul P.C. a solicitat strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1895/307/2012 al

Judecătoriei Sighetu Marmației, motivând că la această instanță nu va avea loc

o judecată dreaptă și imparțială, iar soluțiile pronunțate în cauză sunt

nelegale, în mod greșit fiindu-i respinsă plângerea formulată împotriva

rezoluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală.

Potrivit art. 57 C.

proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Maramureș.

În informarea

transmisă, Tribunalul Maramureș, după ce prezintă parcursul dosarului, arată că

dosarul a fost soluționat prin Sentința penală nr. 282 din 10 septembrie 2012

pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, sentință prin care a fost respinsă

plângerea petentului P.C., formulată împotriva Rezoluției nr. 552/P/2012 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, cu motivarea că în fața

instanței nu au fost prezentate elemente noi de natură să infirme soluția

parchetului.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

Verificând actele

dosarului și susținerile petentului, Înalta Curte constată că în cauză nu

există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în

sensul dispozițiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.

Remediul procesual al

strămutării se impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal,

există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și

imparțialității judecătorilor unei instanțe.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de

strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului

și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen.,

analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei

strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub

semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor acestei

instanțe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în

sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și

apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Drept urmare, conform

art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de

strămutare formulată de petent.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petentul P.C. pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1895/307/2012 al Judecătoriei Sighetu

Marmației.

Obligă petentul la

plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV