ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 11 iunie 2013, petenții B.T. și B.C.M. au solicitat

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1284/46/2013 al

Curții de Apel Pitești, pe motiv că sunt nemulțumiți de modul de soluționare al

acestei cauze.

Au arătat că în cauza

menționată, magistratul procuror C.A. a dispus o soluție nelegală față de cei

cercetați, dispunând neînceperea urmăririi penale față de executorul N.G.A.,

expertul topo V.C. și numiți C.I. și C.I.A., iar soluția dispusă a fost

menținută de către procurorul ierarhic superior.

Împotriva acestei

soluții au formulat plângere petenții, ce constituie obiectul Dosarului nr.

1284/46/2013 al Curții de Apel, secția penală.

Dosarul a fost

repartizat aleatoriu la un complet de judecată al cărui președinte -

judecătorul C.A.M., soția procurorului ce a dispus soluția atacată - a formulat

cerere de abținere de la soluționarea cauzei, cererea fiind admisă prin

Încheierea din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Petenții au susținut

că nu au încredere în organele de urmărire penală și, ca atare, au solicitat

strămutarea judecării cauzei la o altă instanță, apreciind că imparțialitatea

judecătorilor ar putea fi știrbită.

Potrivit art. 57

alin. (2) C. proc. pen., au fost solicitate informații de la Ministerul

Justiției.

Din informarea

transmisă de Ministerul Justiției având nr. 55944 din 11 septembrie 2013 a

rezultat că prin Rezoluția din 15 februarie 2013 emisă în Dosarul nr.

510/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în baza art. 228

alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de N.G.A., V.C., C.I. și C.I.A., cercetați sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen. și art. 217

alin. (1) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

acestor infracțiuni.

Pentru a emite

această rezoluție, procurorul a avut în vedere că prin plângerea formulată la

data de 3 august 2012, persoanele vătămate B.T. și B.C.M. au solicitat

efectuarea de cercetări față de N.G.A., V.C., C.I. și C.I.A. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de tulburare de posesie a suprafețelor de 300 mp plus

750 mp teren intravilan din str. P.M., proprietate a lui B.C.M., și de

distrugere a consolidării casei situată în str. P.M., precum și a unui grajd

din cărămidă învelit cu tablă, achiziționate de petenți în baza Contractului de

vânzare-cumpărare din 20 august 1995.

În susținerea

plângerii, petenții au arătat că executorul judecătoresc N.G.A. a efectuat

executarea silită, demolând ilegal și pe bază de primire de bunuri necuvenite

de la C.I. și C.I.A. și grajdul ce făcea parte integrantă din casa pe care au

achiziționat-o petenții, potrivit contractului sus-menționat, fără ca acesta să

fie prins în dispozitivul Sentinței nr. 5139 din 10 octombrie 2007, distrugând

cei trei stâlpi de rezistență din lemn masiv ai casei, slăbind astfel

rezistența imobilului în partea de răsărit.

Astfel au subliniat

că acoperișul casei a început să cedeze în interiorul casei, podeaua putrezind

și pereții fiind, din această cauză, plini de igrasie.

Au mai arătat

petenții că, tot datorită celor mai sus expuse, copiii minori s-au îmbolnăvit,

necesitând diferite tratamente medicale.

Au apreciat că

numiții C.I.A. și C.I., ajutați fiind de N.G.A., au procedat în mod intenționat

la demolarea grajdului situat lângă imobil pentru a produce deprecierea

acestuia din urmă și pentru a putea vinde terenul pe care este situat imobilul.

În cuprinsul

Rezoluției din 15 februarie 2013 s-a arătat că prin Sentința civilă nr. 5193

din 10 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr.

3799/280/2005, modificată prin Decizia nr. 2111/R din 4 decembrie 2008 a

Tribunalului Argeș, aflată la Dosarul de urmărire penală nr. 510/P/2012 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a fost admisă în parte acțiunea formulată

de reclamanții C.I. și C.I.A. împotriva pârâților B.T., B.C.M. și D.S., primii

doi pârâți fiind obligați să respecte reclamanților posesia și proprietatea

unui teren situat în municipiul Pitești, str. P.M., județul Argeș, în suprafață

de 2.915 mp și să ridice de pe această suprafață cele cinci barăci pe care

Ie-au edificat, iar în caz de refuz, reclamanții au fost autorizați să

efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților. Creditorii C.I. și C.I.A.,

în vederea punerii în executare a hotărârii judecătorești mai sus menționate,

s-au adresat executorului judecătoresc N.G.A. care, în numele lor, a formulat

la Judecătoria Pitești o cerere privind încuviințarea executării silite a

Sentinței civile nr. 5193 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria

Pitești. Această cerere a fost admisă prin Încheierea din 8 septembrie 2010

pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 13578/280/2010.

Executorul

judecătoresc N.G.A. a încheiat la data de 6 iulie 2011, după îndeplinirea

formalităților prevăzute de lege, Procesul-verbal de punere în posesie nr.

268/2010, în care a consemnat faptul că a procedat la identificarea, măsurarea

și marcarea terenului în suprafață de 2.915 mp, conform sentinței civile mai

sus amintite și, de asemenea, la ridicarea celor cinci barăci, fiind depozitate

materialele rezultate, în fața proprietății pârâților.

Un alt aspect

menționat în Rezoluția din 15 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Pitești este cel privind faptul că împotriva actelor de executare

efectuate de executorul judecătoresc N.G.A. au formulat contestație la

executare B.T. și B.C.M., care a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 989 din

4 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr.

19262/280/2010, rămasă irevocabilă prin Decizia Tribunalului Argeș pronunțată

la 7 octombrie 2011, în același dosar.

În cauză, s-a

apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 220 C. pen., sub aspectul

laturii subiective, lipsind intenția.

În referatul

Ministerului Justiției se arată că împotriva Rezoluției nr. 510/P/2012 din 15

februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești au formulat

plângere petenții la procurorul ierarhic superior, ce a fost respinsă în baza

art. 272 C. proc. pen., prin Rezoluția 285/11/2 din 1 aprilie 2013, emisă de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În continuare, se

precizează că petenții au formulat plângere, potrivit art. 278 alin. (1) C.

proc. pen., la Curtea de Apel Pitești, plângere ce a fost înregistrată sub

numărul 1284/46/2013 și a fost repartizată aleatoriu la completul C3F.

Președintele acestui complet - judecătorul C.A.M., soția procurorului ce a

dispus soluția atacată - a formulat cerere de abținere de la soluționarea

cauzei, cererea fiind admisă prin Încheierea din 14 mai 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești.

Referitor la cererea

de strămutare, se menționează că din verificările efectuate de Curtea de Apel

Pitești a rezultat că în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 1284/46/2013 au

fost respectate garanțiile unui proces corect și echitabil, asigurându-se

transparența actului de justiție.

S-a arătat că repartizarea

cauzei spre soluționare s-a făcut în mod aleatoriu și obiectiv la instanța de

judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 11 și art. 53 din Legea nr.

304/2004, iar bănuiala legitimă și calitatea părților din cauză, invocate de

petiționarul B.T. în cererea de strămutare, nu au relevanță în judecarea unei

cauze, hotărârea judecătorească pronunțându-se în baza probelor din dosar, și

nu în temeiul altor rațiuni.

În concluzie,

referatul Ministerului Justiției a precizat că nu există probe sau indicii temeinice

că activitatea judiciară poate fi influențată de organele de cercetare penală,

inclusiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Cererea de strămutare

este neîntemeiată.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, în cazul în

care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de

tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la

gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari

sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna

dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite, aspectele

invocate de petenți nefiind circumscrise situațiilor care, potrivit textului de

lege invocat, justifică strămutarea cauzei.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control de imparțialitate, instanța

învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de

conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune

în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Analizând motivele

invocate de către petenți în cuprinsul cererii de strămutare, Înalta Curte

constată că acestea nu pot constitui temeiuri pentru strămutarea cauzei,

apreciind că aspectele invocate de către petenți și neîncrederea acestora în

organele de urmărire penală nu au capacitatea de a influența judecata în cauza

indicată, instanța fiind singura care, în funcție de susținerile probelor

ambelor părți, este chemată să decidă în ceea ce privește cauza.

De asemenea, se

constată că în Cauza penală nr. 1284/46/2013 a Curții de Apel Pitești, în mod

corect a formulat președintele completului cerere de abținere de la

soluționarea cauzei, ce a fost admisă prin Încheierea din 14 mai 2013 pronunțată

de instanță, astfel că în cauză nu se prefigurează aspecte ce pot determina

suspiciunea știrbirii imparțialității magistraților chemați să judece cauza

indicată, nefăcându-se vreo dovadă în sens contrar.

Nu s-a dovedit nici

existența pericolului de tulburare a ordinii publice sau faptul că una dintre

părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecătorii sau

procurorii, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În consecință, Înalta

Curte, în raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art.

55 alin. (1) și (2) C. proc. pen., apreciază că temerile petenților nu sunt

justificate, membrii instanței fiind magistrați de profesie, prezumați a fi

lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate.

În consecință,

cererea va fi respinsă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petenții B.T. și B.C.M. pentru strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1284/46/2013 al Curții de

Apel Pitești.

Obligă petenții la

plata sumei de câte 25 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ