ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petentul D.V. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 10711/314/2012 al Judecătoriei Suceava, motivând că la această instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială, iar soluțiile pronunțate în cauză sunt nelegale, datorită influenței exercitate de directorii instituțiilor publice de învățământ asupra judecătorilor de la Judecătoria Suceava, că demersurile instanțelor sucevene sunt tergiversate pentru prescripția faptelor, că la acest moment toate instituțiile școlare se află în proces cu Primăria Suceava, că judecătorii care au copii la aceste unități de învățământ ar putea fi influențați de foștii sau actualii profesori ai copiilor.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Suceava. În informarea transmisă, Tribunalul Suceava, după ce prezintă parcursul dosarului, arată că dosarul s-a judecat, în cauză fiind pronunțată Sentința penală nr. 66 din 6 februarie 2013. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

Verificând actele dosarului și susținerile petentului, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul dispozițiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată. Remediul procesual al strămutării se impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și imparțialității judecătorilor unei instanțe. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În cazul de față, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor acestei instanțe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, și apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.

Drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petent. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul D.V. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 10711/314/2012 al Judecătoriei Suceava. Obligă petentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG