ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea

transmisă la data de 12 februarie 2013, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, la data de 14 februarie 2013, petiționarul

S.Z. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 37188/281/2012 al Judecătoriei Ploiești la o altă instanță egală în grad,

din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Ploiești,

susținând că există unele împrejurări speciale în baza cărora imparțialitatea

judecătorilor ar putea fi știrbită, în situația în care soluționarea dosarului

s-ar realiza la Tribunalul Prahova, respectiv la Curtea de Apel Ploiești.

În cuprinsul cererii

de strămutare, petiționarul a arătat că are în vedere două ipoteze prevăzute de

art. 55 alin. (1) C. proc. pen., respectiv împrejurările speciale ale acestei

cauze și dușmăniile locale, relațiile de adversitate existente între el,

magistrații și organele judiciare de la nivelul instanțelor prahovene.

A mai arătat petiționarul că a fost pus sub acuzare

pentru infracțiunea de complicitate la dare de mită de către D.N.A. București,

prin Rechizitoriul nr. 207/P/2009, prin care a fost trimis în judecată împreună

cu fostul judecător - șef al Secției Penale din cadrul Tribunalului Prahova,

R.D., P.V.I. - avocat în cadrul Baroului Prahova, ulterior fiind condamnat la o

pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, prin Sentința penală nr. 81 din 23

februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr.

11924/2/2009.

Totodată, se mai

arată în cuprinsul cererii de strămutare că, inculpatul R.D. - în calitate de

judecător la Tribunalul Prahova, a pretins prin intermediul inculpatei P.V.I. -

avocat în Baroul Prahova, suma de 25.000 de Euro și a acceptat promisiunea

oferirii sumei de 3.000 de Euro de la inculpații S.I. și S.Z., iar din folosul

pretins a primit în perioada iulie-octombrie 2009, prin intermediul aceluiași

complice, în două tranșe, suma de 21.000 Euro, în scopul facilitării punerii în

libertate a inculpatului S.Z., cercetat în stare de arest preventiv, în Dosarul

nr. 6419/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, pe rolul

căreia s-a format Dosarul de fond nr. 14870/281/2009.

În acest sens, la

data de 30 septembrie 2009, cu ocazia judecării recursului declarat împotriva

menținerii stării de arest preventiv, completul de judecată format din R.D. -

președinte de complet, P.P.A. - judecător și S.A. - judecător, a decis în

majoritate, admiterea recursului promovat și a dispus înlocuirea măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

în dosarul

instrumentat de D.N.A. București, au fost audiați, în calitate de martori, o

serie de magistrați din cadrul Secției Penale a Tribunalului Prahova, grefieri

de la nivelul acestei instanțe, cât și avocați din cadrul Baroului Prahova

care-i asigurau asistența juridică la acel moment.

De asemenea,

petiționarul a apreciat că această situație a creat un climat extrem de

nefavorabil în privința dosarelor în care era cercetat, apărând și numeroase

articole tendențioase în presa locală, aducând atingere obiectivității și

imparțialității magistraților învestiți cu soluționarea cauzelor, cât și

actului de justiție în general, prin prisma respectării dreptului la un proces

echitabil.

De altfel,

petiționarul a mai arătat că în data de 4 noiembrie 2009, împotriva

judecătorului R.D. , s-a luat măsura reținerii și, ulterior, cea a arestării

preventive, considerându-se că există indicii și probe din care rezultă faptul

că, împreună cu soția lui, ar fi remis acestuia o sumă de bani, în schimbul

obținerii unei soluții favorabile.

A mai arătat că, deși

soluția de condamnare a fostului magistrat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare,

cât și a lui și a soției sale pentru fapte de corupție, nu are caracter

definitiv, fiind recurată de toate părțile din proces, aceasta a avut o

rezonanță deosebită la nivelul instanțelor de judecată și organelor judiciare

din județul Prahova, în condițiile în care nu mai puțin de 5 magistrați (dintre

care 3 au făcut parte din completul de judecată care a dispus punerea sa în

libertate) și 5 grefieri din cadrul Secției Penale a Tribunalului Prahova au

fost audiați cu privire la împrejurările acestei cauze.

Petiționarul a mai

precizat faptul că domnul judecător G.A.R., vicepreședintele Curții de Apel

Ploiești, este nașul de cununie al fostului magistrat R.D., aspect care, în mod

evident, este de natură să aducă atingere imparțialității și obiectivității

magistraților de la nivelul instanței ierarhic superioare Tribunalului Prahova.

În legătură cu

existența unor relații de adversitate între el și organele judiciare din

județul Prahova, a arătat că acestea sunt de notorietate publică, fiind ținta

unor atacuri dure din partea organelor de politie, realizate prin articole de

presă și chiar emisiuni TV la posturile locale la ore de maximă audiență,

subliniind faptul că, inclusiv dosarul a cărui strămutare o solicită, a fost

„fabricat", prin practici abuzive, cu încălcarea unor norme elementare

procesual penale.

Astfel, a mai arătat

că, dând dovada de un exces de zel nemaiîntâlnit, organele de urmărire penală,

în dorința exacerbată de a insera cât mai multe fapte în actul de acuzare, au

procedat la redeschiderea unei cauze penale soluționate cu neînceperea

urmăririi penale de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați în urmă cu doi

ani, în legătură cu pretinsa parte vătămată L.N., la solicitarea DIICOT -

Serviciul Teritorial Ploiești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

dispunând infirmarea soluției procurorului de caz și trimiterea cauzei la

DIICOT pentru continuarea cercetărilor.

În concluzie,

petiționarul a apreciat că prin campania de presă agresivă la adresa membrilor

familiei sale s-a creat o ambianță procesuală total neprielnică judecării

obiective a cauzei, fiind pusă o presiune importantă pe umerii magistraților

învestiți cu soluționarea dosarului în care este cercetat, împreună cu membrii

familiei sale.

În final, a arătat

că, până în prezent, pentru considerente aproape identice, instanța suprema a

dispus strămutarea altor trei cauze penale în care era trimis în judecată, prin

încheierile pronunțate în Dosarele nr. 94/1/2010, nr. 507/1/2010 și nr.

5749/1/2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, iar

motivarea soluțiilor dispuse în acele cauze, este aplicabilă conform

principiului „mutandi mutandis" și în prezenta speță.

A mai arătat ca nu a

mai fost solicitată până în prezent strămutarea acestei cauze.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Ploiești a

fost înregistrat Dosarul nr. 37188/281/2012, prin Rechizitoriul nr. 295/P/2011

fiind trimis în judecată inculpatul S.Z. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În informațiile

solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Tribunalul

Prahova, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare

s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în urma verificărilor efectuate, s-a

constatat că susținerile petiționarului nu sunt întemeiate.

În final, s-a lăsat

la aprecierea Înaltei Curți în sensul dacă sunt îndeplinite condițiile legale

pentru admiterea cererii și strămutarea judecării cauzei la o altă instanță.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel

competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei

cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția

sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, în cazul în care

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de

tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin

până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori,

asistenții judiciari  sau grefierii instanței.

În cauză, nici una

dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de

strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție

imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În speță, Înalta

Curte constată că motivele invocate de petiționar nu se regăsesc în prevederile

art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

2/2013 și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice

strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă, ca neîntemeiată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul S.Z. pentru strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 37188/281/2012 al

Judecătoriei Ploiești.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2013.

Procesat de GGC - DG