ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4577/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19

februarie 2007 reclamantul B.Z., născut în Republica Georgia, cu statut de

refugiat politic în România a solicitat să se constate că pârâtul Statul Român

nu i-a respectat drepturile omului prevăzute în

c

onvenția de la Geneva, fiind astfel îndreptățit să

beneficieze de la acesta, de daune morale și materiale.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3189 din 5

decembrie 2007 a respins acțiunea, apreciind că, „din petitul cererii de

chemare în judecată nu rezultă că obiectul acesteia poate fi încadrat juridic

în una din condițiile de admisibilitate prevăzută de art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul susținând în esență că a fost arestat din motive politice de

autoritățile din Georgia, la data de 5 octombrie 1992, fiind condamnat la 13

ani de detenție.

În urma solicitărilor formulate de

Amnesty International, O.N.G.-urilor și a Crucii Roșii a fost eliberat la 21

aprilie 2000, după ce a fost supus torturii și bătăilor.

Mai arată că a intrat legal în

România la 30 februarie 2000, iar la 9 iulie 2001 i-a fost acordat statutul de

refugiat și că de la această dată, Oficiul Român pentru Imigrări a săvârșit

erori grave privind sprijinul financiar și medical, precum și cel legal și

umanitar.

Recursul este fondat pentru

considerentele care se vor expune în continuare.

Din cuprinsul cererii rezultă că

aceasta poate fi încadrată în dispozițiile art. 8 alin. (1) ultima teză din

Legea nr. 554/2004 (refuz soluționare cerere).

Potrivit dispozițiilor art. 129 C.

proc. civ., părțile au îndatorirea,… să-și exercite drepturile procedurale

conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile

și apărările”.

Alin. (2) precizează că, judecătorul

va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea

lor din proces și va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluționarea amiabilă

a cauzei.

Instanța de fond a pronunțat o

hotărâre nelegală, întrucât judecătorul nu și-a exercitat rolul activ prevăzut

de textul invocat.

Alineatul (5) al aceluiași articol

precizează că, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale vor

putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă

părțile se împotrivesc.

Așa fiind, se impune casarea cu

trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe pentru ca reclamantul să precizeze

cuantumul pretențiilor și să se administreze probe în dovedirea susținerilor

din acțiune.

Pe cale de consecință, se va admite

recursul declarat de reclamant, se va casa sentința atacată cu trimitere spre

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.Z.

împotriva sentinței civile nr. 3189 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

decembrie 2008.