ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4577/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie 2007 reclamantul B.Z., născut în Republica Georgia, cu statut de refugiat politic în România a solicitat să se constate că pârâtul Statul Român nu i-a respectat drepturile omului prevăzute în c onvenția de la Geneva, fiind astfel îndreptățit să beneficieze de la acesta, de daune morale și materiale. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3189 din 5 decembrie 2007 a respins acțiunea, apreciind că, „din petitul cererii de chemare în judecată nu rezultă că obiectul acesteia poate fi încadrat juridic în una din condițiile de admisibilitate prevăzută de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul susținând în esență că a fost arestat din motive politice de autoritățile din Georgia, la data de 5 octombrie 1992, fiind condamnat la 13 ani de detenție. În urma solicitărilor formulate de Amnesty International, O.N.G.-urilor și a Crucii Roșii a fost eliberat la 21 aprilie 2000, după ce a fost supus torturii și bătăilor. Mai arată că a intrat legal în România la 30 februarie 2000, iar la 9 iulie 2001 i-a fost acordat statutul de refugiat și că de la această dată, Oficiul Român pentru Imigrări a săvârșit erori grave privind sprijinul financiar și medical, precum și cel legal și umanitar. Recursul este fondat pentru considerentele care se vor expune în continuare.

Din cuprinsul cererii rezultă că aceasta poate fi încadrată în dispozițiile art. 8 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004 (refuz soluționare cerere). Potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părțile au îndatorirea,… să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările”. Alin. (2) precizează că, judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluționarea amiabilă a cauzei. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât judecătorul nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de textul invocat. Alineatul (5) al aceluiași articol precizează că, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Așa fiind, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe pentru ca reclamantul să precizeze cuantumul pretențiilor și să se administreze probe în dovedirea susținerilor din acțiune. Pe cale de consecință, se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentința atacată cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.Z. împotriva sentinței civile nr. 3189 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.