ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6583/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 181 din 2 martie

2000 Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ,

a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții F.L., F.A., I.O., I.N. și

I.G. în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București.

S-a reținut că prin

actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1932 D.I. a dobândit parcela

10172 din parcela Obor situată în București, Bd. Ferdinand. Prin

procesul-verbal întocmit de C.P.I.C.F. București s-a atestat că imobilul situat

în Str. Amiral Murgescu, compus din teren în suprafață de 330 mp și casă cu

parter și etaj, aparține proprietarului D.I.

Prin Decretul nr. 241

din 28 martie 1962 proprietarii D.I., D.S., I.M. și I.P. au fost expropriați.

În art. 3 din

decretul de expropriere se dispune că pentru imobilele expropriate potrivit art.

1, locuitorilor și organizațiilor prevăzute în tabelul anexă nr. 2 li se vor

plăti despăgubiri în numerar, conform H.C.M. nr. 1676/1995. Aceeași mențiune

este prevăzută și de art. 3 din Decizia nr. 999 din 7 aprilie 1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei.

În acțiune

reclamanții recunosc că autorii lor au primit despăgubiri pentru construcție,

nu însă și pentru teren.

Față de dispozițiile

legale privind despăgubirile cât și față de faptul că reclamanții nu au făcut

dovada cuantumului despăgubirilor primite, tribunalul a apreciat cu privire la

despăgubiri atât pentru construcție cât și pentru teren.

S-a avut în vedere

faptul că exproprierea a avut loc în 1962 anterior intrării în vigoare a Legii nr.

58/1974 și 59/1974, dată de la care pentru terenuri nu se mai plăteau

despăgubiri, întrucât acestea treceau în proprietatea statului fără plată.

Apoi, foștilor

proprietari statul le-a pus la dispoziție apartamente ce au fost închiriate conform

art. 4 din aceeași decizie nr. 999/1962.

În acțiunea inițială

reclamanții au solicitat în subsidiar obligarea pârâtei la c/valoarea

terenului, valoare ce urma a fi stabilită printr-o expertiză tehnică.

La termenul din 23

septembrie 1999 reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize tehnice

imobiliare, având ca obiective identificarea imobilului, stabilirea

vecinătăților, efectuarea unei schițe plan; dacă terenul este liber de

construcții și dacă nu este, care este utilitatea construcției. In cazul

acestei expertize nu s-a solicitat și evaluarea terenului.

După depunerea

raportului de expertiză tehnică în care s-a arătat că fostul teren din Str. Amiral

Murgescu este ocupat de blocul de locuințe din Str. Căminului și utilitățile

acestuia, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea

pârâtului la plata despăgubirilor în valoare de 156.750.000 lei.

Nu s-a solicitat

suplimentarea expertizei cu obiectivul evaluarea terenului, valoarea fiind

apreciată de reclamanți fără a se preciza vreun criteriu de evaluare al

terenului, pentru ca în final să se aprecieze că imobilul a fost trecut în

proprietatea statului pentru cauză de utilitate publică pentru care foștii

proprietari au primit despăgubiri.

Împotriva sentinței

au declarat apel reclamanții arătând că despăgubirile au fost acordate doar

pentru construcție și nu pentru terenul în suprafață de 330 mp, situație ce va

fi dovedită cu acte.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamanții F.L., F.A., I.O., I.N., I.G., iar prin

decizia civilă nr. 195 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-au reținut următoarele considerente:

Prin Decretul nr. 241/1962

s-a dispus exproprierea imobilului teren și construcții ce a aparținut

autorilor reclamanților.

Prin același decret

și prin decizia nr. 999 din 7 aprilie 1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei R.P.R. s-a stabilit că persoanelor expropriate li se vor

plăti despăgubiri conform H.C.M. nr. 1676/1959.

Cum reclamanții prin

înscrisurile depuse nu au probat că despăgubirile acordate au fost doar pentru

construcție, astfel că îndeplinindu-se condițiile prevăzute de art. 481 C. civ.

s-a reținut de către instanța de apel că în mod legal s-a respins acțiunea

reclamanților ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta F.L. solicitând schimbarea ei în sensul

admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Cum reclamanții au

formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001, cauza a fost suspendată la

26 iunie 2006 în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/201 până la soluționarea

notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu.

Astfel, prin

Dispoziția nr. 5570 din 13 martie 2006 emisă de Primăria Municipiului București

s-a soluționat notificarea reclamanților în sensul că pentru imobilul obiect al

prezentului litigiu s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin urmare, în

aceste condiții în care pretențiile reclamanților legate de imobilul din

litigiu au fost soluționate deja prin dispoziția sus-menționată în condițiile

Legii speciale nr. 10/2001, nu mai subzistă motivele invocate de reclamantă cu

privire la încălcarea dispozițiilor art. 480-481 C. civ.

Din perspectiva celor

expuse recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta F.L. împotriva deciziei nr. 195/ A din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 decembrie 2010.