ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6576/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 929 din 16 iunie 2009, a respins excepția netimbrării acțiunii reclamanților ca nefondată; a respins excepția lipsei calității procesuale a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondată; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, prin Primarul General, ca nefondată; a admis acțiunea reclamanților E.D. și E.G., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin Primarul General și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, așa cum a fost precizată și restrânsă; pârâții Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant ai statului și Municipiul București, prin Primarul General au fost obligați să restituie reclamanților contravaloarea prețului de piață al imobilului situat în București, str. Grigore Cobălcescu, în cuantum de 1.050.000 RON.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții E.D. și E.G. au încheiat cu Municipiul București, prin Primarul General, prin SC R. SA, la data de 28 octombrie 1996 un contract de vânzare - cumpărare pentru apartamentul situat în București, str. Profesor Grigore Cobălcescu, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995. La data de 06 aprilie 2009,conform procesului-verbal depus la filele 64-65 din dosar, reclamanții au fost evacuați din imobil în temeiul deciziei civile nr. 174/2006 a Curții de Apel București. Reclamanții au solicitat inițial, de la pârâții persoane juridice, restituirea valorii actualizate a prețului achitat pentru apartament în baza Legii nr. 112/1995 și a persoanelor fizice a sumelor reprezentând îmbunătățirile de natură să aducă un spor de valoare imobilului, precum și dreptul de retenție până la plata acestor despăgubiri.

La termenul din 24 aprilie 2009, reclamanții au renunțat, în temeiul disp. art. 246 C. proc. civ., la capetele 2 și 3 de cerere, iar cu privire la primul capăt de cerere, au solicitat obligarea pârâților persoane juridice la plata sumei ce rezultă din raportul de expertiză efectuat în cadrul asigurării de dovezi. În temeiul disp. art. 137 C. proc. civ., Tribunalul se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate, constatând următoarele: Cu privire la excepția netimbrării acțiunii reclamanților ridicată de Municipiul București prin note scrise, Tribunalul a respins-o ca nefondată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 51 din Legea nr. 10/2001 raportate la art. 49 din același act normativ și art. 50 alin. (2 1 ) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul a respins-o ca nefondată, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 50 alin. (3) introdus prin Legea nr. 1/2009, care arată că restituirea prețului prevăzut de art. 2 și art. 2 alin. (1) se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, prin Primarul General, și aceasta a fost respinsă ca nefondată întrucât contractul de vânzare-cumpărare, în temeiul căruia reclamanții din prezenta cauză au dobândit imobilul, a fost încheiat cu Municipiul București prin Primarul General, iar cererea de chemare în judecată a acestora a fost întemeiată și pe disp.

art. 998 C. civ. privind fapta cauzatoare de prejudicii și pe răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, întrucât, după încasarea prețului imobilului de către vânzător, apartamentul a fost restituit foștilor proprietari. Curtea de apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 143 din 24 februarie 2010, a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții-pârâți: Municipiul București, prin Primarul General, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 929 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți E.D.

și E.G. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că cererea reclamanților a fost dedusă judecății în cursul anului 2007, indicându-se un temei juridic bazat pe dispozițiile art. 998 și următoarele C. civ., însă obiectul acțiunii privea restituirea valorii actualizate a prețului pe care l-au plătit pentru achiziționarea apartamentului situat în București, str. Profesor Grigore Cobălcescu, precum și a valorii îmbunătățirilor aduse imobilului de către reclamanți. S-a mai arătat că reclamanții au dobândit în proprietate imobilul în litigiu în baza Legii nr. 112/1995, iar în cursul unui proces purtat cu foștii proprietari au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul pârâților, persoane fizice.

În cursul judecării cauzei a apărut Legea nr. 1/2009, astfel încât instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind formulată în baza dispozițiilor art. 51 din Legea nr. 10/2001, raportate la art. 49 și art. 50 alin. (2) 1 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 1/2009. Instanța a avut în vedere și cererea precizatoare și modificatoare depusă de reclamanți care au stabilit temeiul de drept în raport de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 1/2009. În acest context, în mod corect instanța de fond a apreciat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, în raport de dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 10/2001.

Primăria Municipiului București a fost chemată în judecată pentru opozabilitate, întrucât aceasta are calitate de vânzător, ceea ce înseamnă că litigiul trebuie să se poarte și în contradictoriu cu persoana juridică care a înstrăinat imobilul, mai ales că textul art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, se referă la cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat, plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Or, atâta timp cât se solicită restituirea prețului reactualizat, vânzătorul trebuie chemat în judecată întrucât el este cel care a încheiat contractul, iar drepturile și obligațiile se raportează în primul rând la părțile contractuale.

Faptul că vânzătorul, respectiv Primăria Municipiului București se poate întoarce împotriva Ministerului Finanțelor Publice, pentru a solicita obligarea la plata sumei reprezentând prețul actualizat, constituie un aspect al raporturilor juridice stabilite între cele două instituții, care nu trebuie să prejudicieze recuperarea sumelor ce se cuvin intimaților - reclamanți. Este nefondat și apelul formulat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, deoarece distincția pe care o face apelantul este formală, obligația de restituire a sumelor de bani, reținându-se tot în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, chiar dacă statul figurează ca parte în proces.

De altfel, finalitatea demersului intimaților - reclamanți ar avea același rezultat, în situația în care ar fi chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, întrucât aceasta este instituția, persoană juridică, ce va trebui să execute hotărârea judecătorească pentru a satisface creanța consfințită prin hotărâre judecătorească. A respinge acțiunea pe excepția formală invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a obliga reclamanții să reia procesul, este o sarcină disproporționată pentru aceștia, care ar prelungi durata litigiului peste termenul rezonabil de soluționare a unei cauze, mai ales în situația în care rezultatul demersului jurisdicțional vizează același rezultat ca și în cauza de față (vezi jurisprudența CEDO).

Pe de altă parte, trebuie menționat că reclamanții, în raport de dispozițiile Legii nr. 1/2009, au devenit titularii unui bun, respectiv al unui drept de creanță, care trebuie executat împotriva Statului Român, prin instituțiile abilitate, adică Ministerul Finanțelor Publice. Același raționament juridic poate fi aplicat și pentru temeiul de drept al formulării acțiunii și în plus, reclamanții și-au modificat acțiunea în cursul judecării cauzei, care au stabilit temeiul de drept în raport de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 1/2009. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, prin Primarul General.

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece nu are calitate procesuală pasivă. Din cuprinsul art. 50 alin. (3) al Legii nr. 10/2001 rezultă că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă și nu Statul Român care este parte în litigiu. - Un alt motiv de recurs se referă la aplicațiunea dispozițiilor prevăzute de art. 1337 și art. 1341 C. civ., în sensul că, dacă se reține temeiul de drept al evicțiunii ce instituie răspunderea vânzătorului, atunci calitatea procesuală pasivă aparține Primăriei Municipiului București, și nu Statului Român,prin Ministerul Finanțelor Publice.

- În cauză nu sunt întrunite condițiile speciale prevăzute de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 între Primăria Municipiului București și reclamanți nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Municipiul București, prin Primarul General, critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - În baza dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 112/1995 și art. 1 pct. 5 ce modifică art. 51 din O.G. nr. 184/2002, plata sumelor prevăzute la alin. (2) se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.

Deci, Municipiul București, prin Primarul General nu are calitate procesuală pasivă. - În situația răspunderii pentru evicțiune, conform dreptului comun, evicțiunea totală presupune, în primul rând, restituirea integrală a prețului plătit și a daunelor interese, acestea din urmă reprezentând diferența între preț și sporul de valoare dobândit de bunuri în momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii.

Referitor la recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, se rețin următoarele: Cu privire la critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, se reține că nu este fondată, având în vedere dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 introdus prin Legea nr. 1/2000, care arată că, restituirea prețului actualizat se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituită în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Prin urmare, din moment ce recurentul are calitate procesuală pasivă în condițiile textului de lege enunțat, este fără relevanță juridică susținerea recurentului de a se institui obligația de garanție pentru evicțiune a vânzătoarei Primăria Municipiului București, în condițiile art. 1337 C. civ.

Așa fiind, se va respinge recursul ca nefondat. Cu privire la recursul declarat de Municipiul București, prin Primarul General, se rețin următoarele: Conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În materia ce constituie obiectul litigiului de față, legea nu prevede un alt termen de recurs și niciun alt moment de la care să înceapă să curgă termenul. Decizia instituției de apel a fost comunicată la data de 2 aprilie 2010, fila 47 dosar apel, conform mențiunilor din dovada de primire și ștampila poștei, iar recursul a fost declarat în condițiile art. 104 C. proc. civ., la data de 22 aprilie 2010, fila 7 dosar recurs.

Așadar, față de cele reținute, se va respinge recursul declarat ca fiind tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva deciziei nr. 143/ A din 24 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2010.