ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin denunțul formulat de D.P.T. și

înregistrat la D.N.A., au fost învinuite numitele M.A.S., fost director al

Direcției Regionale de Poștă Bacău și C.O., inspector poștal la Centrul

Regional de Poștă Iași.

Se susține că la începutul anului 2007

fosta Direcție de Poștă Bacău a făcut o achiziție publică a unui teren de la

persoana C.E., prin care instituția statului a fost prejudiciată dat fiind ca

acea licitație nu a fost efectuată în condiții legale.

Prin rezoluția procurorului emisă în Dosar

nr. 146/P/2011 D.N.A., Secția de combatere a infracțiunilor conexe

infracțiunilor de corupție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.A.S.

și C.O. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000 rap. la art. 248-248

1

C. pen. întrucât fapta nu există.

Soluția a fost atacată de D.P.T. la

nivelul procurorului șef al Secției de combatere a infracțiunilor conexe

infracțiunilor de corupție fiind respinsă ca neîntemeiată, Dosar nr. 177/11-1/2011.

În continuare petentul s-a adresat

instanței de judecată conform art. 278

1

C. proc. pen.

În final cauza

a fost deferită spre judecare la Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât

intimata C.O. avea calitatea de deputat la data comiterii faptelor prezentate

în plângere - Sentința penală nr. 5/2012 a Judecătoriei Bacău.

Petentul s-a rezervat în a învedera

instanței (f. 10) că în cuprinsul rezoluțiilor emise de D.N.A. s-a strecurat o

gravă eroare materială, în sensul că una dintre cele două persoane față de care

s-a făcut denunțul, respectiv M.A.S. din Bacău nu este aceeași persoană față de

care s-au pronunțat procurorii, respectiv M.A.S. din Pașcani.

Instanța de judecată, analizând actele

și lucrările dosarului, reține că aspectele substanțiale de fapt precum și cele

juridice prezentate de procuror nu comportă critici.

Astfel, fosta Direcție Regională de

Poștă Bacău, în februarie 2007 a demarat într-adevăr o procedură de achiziție a

unui teren pentru construirea unui centru regional de tranzit. Cu toate că

procedura de achiziție era în desfășurare, ofertele făcute nu au fost acceptate

și în cele din urmă s-a renunțat la achiziție. Mai mult, ofertantul C.E., adus

în discuție de petent, deși a participat la procedură nici măcar nu a fost

selectat.

Direcția Regională Bacău a solicitat

în final Primăriei Bacău să concesioneze un teren, solicitare ce nu a fost însă

concretizată.

În consecință, neînceperea urmăririi

penale se impunea datorită faptului că tranzacția nu a avut loc efectiv și nici

nu au fost astfel cheltuite fonduri publice.

Așadar, argumentul esențial juridic al

aspectului că fapta reclamată nu există apare a fi suficient pentru ca,

procedural, soluția procurorului să fie apreciată și de către instanță ca fiind

una corectă.

Petentul nici

nu a adus la cunoștința instanței alte aspecte care să infirme, să aducă

atingere, redării acestei situații de fapt, ci s-a rezervat în a face trimitere

la o simplă eroare materială strecurată în soluția procurorului, privind

persoana numitei M.A.S.

Instanța de judecată constată această

eroare, este real că petentul a făcut trimitere la persoana numitei M.A.S. din

Bacău, incorect astfel au fost redate de anchetatori datele de stare civilă, pe

același nume, dar privind o altă persoană, cu alt domiciliu, existând astfel o

suprapunere de nume, însă aceste chestiuni nu impietează asupra soluției

juridice propuse.

Procurorul ce a instrumentat cazul, în

cadrul anchetei, a întocmit documentație expresă în cadrul căreia specifică că

denunțul se referă la fostul director economic al Direcției Regionale de Poștă

Bacău și C.O. (f. 162), expunerea privește concret aceste calități profesionale

ale intimatelor, vizează chestiuni pretins infracționale privind construirea

unui centru regional poștal de tranzit, adică se pliază întocmai pe reclamația

petentului.

În consecință eroarea strecurată nu

are consecințe concrete și directe asupra soluției de substanță a speței,

cadrul procesual

de

desființare a rezoluției nu poate fi abordat decât în formula legală restrânsă,

de la art. 278

1

alin. (8) lit. b) și c) C. proc. pen., și nu se

întrunește în cauză, așa încât, pentru argumentele deja redate, plângerea de

față urmează a fi respinsă ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca ne fondată, plângerea

formulată de petentul D.P.T. împotriva Rezoluției nr. 146/P/2011 din 8 iunie

2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție.

Obligă petentul la plata sumei de 50

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17

mai 2012.