ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2386/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 iunie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 375/42/2012, în baza art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților V.E.G., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni și I.C.P., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni.

Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 14 mai 2012 în Dosarul de urmărire penală nr. 613/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, inculpații I.C.P., C.C.M., V.E.G. și T.G. au fost trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni care sunt descrise în concret în termeni suficienți de coerenți pentru a contura o stare de fapt de natură a fi înțeleasă de făptuitorul în sarcina căruia a fost pusă, fiindcă scopul urmărit de legiuitor prin instituirea obligației de a stabili în actul de trimitere în judecată fapta și încadrarea ei juridică, este acela de a conferi persoanei acuzate garanția cunoașterii împrejurărilor de fapt și de drept pe temeiul cărora, prin probele strânse în acuzare, se pretinde că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție și acesta urmează să răspundă penal.

Curtea a constatat că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpații V.E.G., C.C., I.C.P. și T.G. la data de 22 martie 2012 în condiții de deplină legalitate, fiind fundamentată pe dispozițiile art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., conform cărora inculpații ar fi săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică precum și că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului, de inculpații T. și C.- prin influențarea unui martor (B.F.) astfel cum a rezultat din primele declarații ale acestuia, iar de inculpații I.C. și V., prin preconstituirea unor înscrisuri, adresele din 27 februarie 2012 și din 9 februarie 2012.

La menținerea acestei măsuri au fost avute în vedere gravitatea infracțiunilor pretins comise de inculpați, pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea acestora în libertate, rezultând din împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor penale de care sunt verosimil acuzați, modalitatea de acțiune și consecințele acesteia, precum și dispozițiile art. 1 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legilor.

Curtea a apreciat că inculpații arestați preventiv în acest dosar nu pot fi judecați în stare de libertate, având în vedere modalitățile concrete și complexe de îndeplinire a hotărârilor infracționale reținute în rechizitoriu, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și faptul că aceasta a fost curmată numai prin intervenția organelor judiciare.

În aceste circumstanțe, Curtea a constatat că măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații pe întreg parcursul judecății, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile că aceștia ar fi autorii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, iar măsura preventivă privativă de libertate luată împotriva lor nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata sa nedepășind până la acest moment procesual, caracterul rezonabil la care se referă art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cum în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate și, câtă vreme inculpații au contestat existența prejudiciului ori au invocat exclusiv circumstanțe cu caracter personal în susținerea cererilor lor de revocare ori înlocuire a arestului preventiv, deși aceste împrejurări țin fie de încadrarea juridică a infracțiunii fie de atenuarea unei eventuale răspunderi penale, dacă aceasta se va dovedi că poate fi legal instituită, Curtea a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de cei acești inculpați

Împotriva acestei încheieri, recurenții - inculpații C.P. și V.E.G. au declarat, în termen legal, recurs, solicitând admiterea recursurilor, arătând că termenul rezonabil a fost depășit, iar la acest moment instanța de control judiciar poate constata că pericolul pentru ordinea publică, s-a estompat fiind justificată punerea inculpaților în stare de libertate.

Examinând încheierea atacată atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. impun în continuare privare de libertate a acestuia.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele, pentru care au fost trimiși în judecată.

În plus, simpla trecere a unei anume perioade de timp nu este de natură să diminueze rezonanța asupra gradului de pericol public a faptelor deduse judecății, faptele imputate inculpaților fiind generatoare de puternice emoții și de o puternică stare de insecuritate în rândul societății. Pe de altă parte, indiciile de repetabilitate a unor acte din sfera ilicitului penal permit concluzia că inculpații, dacă ar fi lăsați în libertate, ar reveni în mediul din care au fost scoși prin luarea măsurii preventive, reactivând astfel riscul de reiterare a acțiunilor ilicite eliminat prin privarea lor de libertate.

Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpaților I.C.P. și V.E.G.

Recursurile declarate învederându-se, așadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.C.P. și V.E.G. împotriva încheierii din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 375/42/2012

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 iulie 2012.

Procesat de GGC - AA