ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2257/2013

Deliberând asupra recursului declarat de persoana urmărită K.M.D. împotriva încheierii din 22 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 647/59/2013, constată următoarele: Prin încheierea penală menționată, în temeiul art. 44 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Timișoara a dispus arestarea provizorie în caz de urgență a persoanei urmărite internațional K.M.D., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 22 iunie 2013, până la data de 21 iulie 2013, inclusiv. De asemenea, a fixat termen pentru data de 5 iulie 2013, pentru ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara să facă dovada cererii de extrădare adresată statului român, însoțită de documentele la care se referă art. 36 din Legea nr. 302/2004.

Pentru a hotărî astfel, analizând propunerea de arestare provizorie în caz de urgență în vederea extrădării în Turcia a urmăritului internațional K.M.D., formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „în caz de urgență, autoritățile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea și transmiterea cererii formale de extrădare”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (2) din aceeași lege, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării trebuie să indice, printre alte cerințe prevăzute de lege, existența unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite.

Instanța de fond a apreciat că propunerea de arestare provizorie a persoanei urmărite internațional K.M.D. este admisibilă, având în vedere că există informații că pe numele acestuia s-a emis un mandat de executare a pedepsei de 6 ani și 3 luni închisoare pentru acte de terorism în Turcia, având limita de prescripție 17 ianuarie 2015. Astfel, se precizează că în cursul lunii mai 1992, persoana urmărită internațional a primit 3 grenade, un pistol marca „V.” și cartușe de la un membru al organizației teroriste P.K.K., iar una dintre aceste grenade a explodat în toaleta cinematografului A., celelalte fiind destinate unui atac asupra Ministerului Afacerilor Interne și asupra Stației de Televiziune turce.

În declarația dată în fața instanței, persoana urmărită internațional a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Turcia pentru a executa mandatul de executare emis de autoritățile judiciare din această țară, întrucât încă din anul 1993 locuiește în Germania, are familie, are o societate comercială specializată în construcții civile, iar o astfel de propunere a mai fost judecată de către Curtea de Apel București, fiind respinsă, așa cum rezultă din dovezile depuse la dosar de către apărătorul său.

Instanța a constatat existența unei alerte în vederea extrădării persoanei urmărite internațional, transmisă prin intermediul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, parchetului competent, astfel că, raportat la întregul material probator existent în cauză, a apreciat că nu sunt impedimente în ceea ce privește arestarea provizorie în caz de urgență a persoanei urmărite internațional K.M.D., având în vedere și dispozițiile art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, potrivit cu care „punerea în libertate provizorie nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării și nici extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită ulterior”.

În consecință, aprecind că există temeiuri pentru admiterea propunerii formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța a luat măsura arestării provizorii pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22 iunie 2013 până la data de 21 iulie 2013 inclusiv, iar în conformitate cu art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a stabilit termen la data de 5 iulie 2013 pentru când parchetul urma să facă dovada cererii de extrădare adresată statului român, însoțită de documentele la care se referă art. 36 din Legea nr. 302/2004. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs condamnatul persoană urmărită K.M.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A susținut că este cetățean german, are familia în Germania, iar în ultimii 20 de ani a desfășurat activități comerciale în această țară.

De asemenea, a menționat că se consideră nevinovat în ceea ce privește fapta pentru care a fost condamnat, iar o cerere anterioară similară a fost respinsă de către Curtea de Apel București. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: Recursul declarat în cauză de condamnatul K.M.D. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în caz de urgență, autoritățile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea și transmiterea cererii formale de extrădare, iar în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (2) din aceeași lege, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării trebuie să indice existența unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite, o expunere sumară a faptelor, care trebuie să precizeze data și locul unde au fost comise și să menționeze dispozițiile legale aplicabile, precum și datele disponibile asupra identității, cetățeniei și localizării acestei persoane.

De asemenea, art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, prevede că „punerea în libertate provizorie nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării și nici extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită ulterior”.

Prin sesizarea din 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei urmărite internațional K.M.D., cererea fiind motivată de existența unei semnalări emise de autoritățile din Turcia, din care rezultă că această persoană a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de terorism printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pe numele recurentului existând mandatul din 22 martie 2006 emis de Procuratura din Ankara, Turcia pentru executarea unei pedepse de 6 ani și 3 luni închisoare, cu limita de prescripție a executării 17 ianuarie 2015. Din documentele anexate sesizării formulate de către parchet mai rezultă că în cursul lunii mai 1992, persoana urmărită internațional a primit 3 grenade, un pistol marca „V.” și cartușe de la un membru al organizației teroriste P.K.K., iar una dintre aceste grenade a explodat în toaleta cinematografului A., celelalte fiind destinate unui atac asupra Ministerului Afacerilor Interne și asupra Stației de Televiziune turce.

Din alerta emisă de autoritățile din Turcia reiese că dispozițiile legale aplicabile sunt art. 168 2 , 31, 40, 59/2, 112/3 C. pen. al Turciei, precum și art. 68D și 71 din Legea nr. 5237 și art. 5 din Legea nr. 3713 privind lupra împotriva terorismului, fiind precizate și datele privind identitatea, cetățenia și localizarea recurentului, date în baza cărora, de altfel, acesta a fost depistat și reținut de autoritățile competente din România.

Analizând cauza în raport de întreg materialul probator, rezultă cu evidență că cererea de arestare provizorie de urgență a recurentului-persoană urmărită întrunește condițiile prevăzute de lege, în sensul că aceasta a fost formulată de către autoritățile competente din Turcia prin intermediul Organizației Internaționale a Poliției Criminale Interpol, indică existența unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite, conține o expunere sumară a faptelor săvârșite incluzând data și locul unde acestea au fost comise și menționează dispozițiile legale aplicabile, precum și datele privind identitatea, cetățenia și localizarea acestei persoane.

În consecință, se constată că instanța de fond a procedat în mod corespunzător atunci când, prin încheierea din 22 iunie 2013, a apreciat că solicitarea parchetului îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, neexistând impedimente în ceea ce privește arestarea provizorie în caz de urgență a persoanei urmărite internațional K.M.D. Pentru considerentele ce preced, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana urmărită K.M.D. împotriva încheierii din 22 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 647/59/2013. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul translatorului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana urmărită K.M.D. împotriva încheierii din 22 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 647/59/2013. Obligă recurentul persoană urmărită la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul translatorului de limbă germană, aferent unui interval de 2 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 iunie 2013.