ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2257/2013

Deliberând

asupra recursului declarat de persoana urmărită K.M.D. împotriva încheierii din

22 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 647/59/2013, constată următoarele:

Prin încheierea penală

menționată, în temeiul art. 44 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Timișoara

a dispus arestarea provizorie în caz de urgență a persoanei urmărite

internațional K.M.D., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 22 iunie 2013,

până la data de 21 iulie 2013, inclusiv.

De asemenea, a

fixat termen pentru data de 5 iulie 2013, pentru ca Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara să facă dovada cererii de extrădare adresată statului român, însoțită

de documentele la care se referă art. 36 din Legea nr. 302/2004.

Pentru a hotărî

astfel, analizând propunerea de arestare provizorie în caz de urgență în vederea

extrădării în Turcia a urmăritului internațional K.M.D., formulată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța a reținut, în esență, că potrivit

dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „în caz de urgență, autoritățile

competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite,

chiar înainte de formularea și transmiterea cererii formale de extrădare”, iar în

conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (2) din aceeași lege, cererea de arestare

provizorie în vederea extrădării trebuie să indice, printre alte cerințe prevăzute

de lege, existența unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre

judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite.

Instanța de fond

a apreciat că propunerea de arestare provizorie a persoanei urmărite internațional

K.M.D. este admisibilă, având în vedere că există informații că pe numele acestuia

s-a emis un mandat de executare a pedepsei de 6 ani și 3 luni închisoare pentru

acte de terorism în Turcia, având limita de prescripție 17 ianuarie 2015.

Astfel, se precizează

că în cursul lunii mai 1992, persoana urmărită internațional a primit 3 grenade,

un pistol marca „V.” și cartușe de la un membru al organizației teroriste P.K.K.,

iar una dintre aceste grenade a explodat în toaleta cinematografului A., celelalte

fiind destinate unui atac asupra Ministerului Afacerilor Interne și asupra Stației

de Televiziune turce.

În declarația

dată în fața instanței, persoana urmărită internațional a declarat că nu este de

acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Turcia pentru a executa mandatul

de executare emis de autoritățile judiciare din această țară, întrucât încă din

anul 1993 locuiește în Germania, are familie, are o societate comercială specializată

în construcții civile, iar o astfel de propunere a mai fost judecată de către Curtea

de Apel București, fiind respinsă, așa cum rezultă din dovezile depuse la dosar

de către apărătorul său.

Instanța a constatat

existența unei alerte în vederea extrădării persoanei urmărite internațional, transmisă

prin intermediul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române, parchetului competent, astfel că, raportat

la întregul material probator existent în cauză, a apreciat că nu sunt impedimente

în ceea ce privește arestarea provizorie în caz de urgență a persoanei urmărite

internațional K.M.D., având în vedere și dispozițiile art. 44 alin. (7) din

Legea nr. 302/2004, potrivit cu care „punerea în libertate provizorie nu exclude

o nouă arestare provizorie în vederea extrădării și nici extrădarea, dacă cererea

de extrădare este primită ulterior”.

În consecință,

aprecind că există temeiuri pentru admiterea propunerii formulată de către Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța a luat măsura arestării provizorii

pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22 iunie 2013 până la data de 21

iulie 2013 inclusiv, iar în conformitate cu art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004,

a stabilit termen la data de 5 iulie 2013 pentru când parchetul urma să facă dovada

cererii de extrădare adresată statului român, însoțită de documentele la care se

referă art. 36 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs condamnatul persoană urmărită K.M.D., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie. A susținut că este cetățean german, are familia în

Germania, iar în ultimii 20 de ani a desfășurat activități comerciale în această

țară. De asemenea, a menționat că se consideră nevinovat în ceea ce privește fapta

pentru care a fost condamnat, iar o cerere anterioară similară a fost respinsă de

către Curtea de Apel București.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și

din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Recursul declarat

în cauză de condamnatul K.M.D. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în caz de urgență, autoritățile competente

ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar

înainte de formularea și transmiterea cererii formale de extrădare, iar în conformitate

cu dispozițiile art. 44 alin. (2) din aceeași lege, cererea de arestare provizorie

în vederea extrădării trebuie să indice existența unui mandat de arestare preventivă

sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească

definitivă împotriva persoanei urmărite, o expunere sumară a faptelor, care trebuie

să precizeze data și locul unde au fost comise și să menționeze dispozițiile legale

aplicabile, precum și datele disponibile asupra identității, cetățeniei și localizării

acestei persoane.

De asemenea,

art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, prevede că „punerea în libertate provizorie

nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării și nici extrădarea,

dacă cererea de extrădare este primită ulterior”.

Prin sesizarea

din 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat arestarea provizorie

în vederea extrădării persoanei urmărite internațional K.M.D., cererea fiind motivată

de existența unei semnalări emise de autoritățile din Turcia, din care rezultă că

această persoană a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de terorism printr-o

hotărâre judecătorească definitivă, pe numele recurentului existând mandatul din

22 martie 2006 emis de Procuratura din Ankara, Turcia pentru executarea unei pedepse

de 6 ani și 3 luni închisoare, cu limita de prescripție a executării 17 ianuarie

2015.

Din documentele

anexate sesizării formulate de către parchet mai rezultă că în cursul lunii mai

1992, persoana urmărită internațional a primit 3 grenade, un pistol marca „V.” și

cartușe de la un membru al organizației teroriste P.K.K., iar una dintre aceste

grenade a explodat în toaleta cinematografului A., celelalte fiind destinate unui

atac asupra Ministerului Afacerilor Interne și asupra Stației de Televiziune turce.

Din alerta emisă

de autoritățile din Turcia reiese că dispozițiile legale aplicabile sunt art. 168

2

,

31, 40, 59/2, 112/3 C. pen. al Turciei, precum și art. 68D și 71 din Legea nr. 5237

și art. 5 din Legea nr. 3713 privind lupra împotriva terorismului, fiind precizate

și datele privind identitatea, cetățenia și localizarea recurentului, date în baza

cărora, de altfel, acesta a fost depistat și reținut de autoritățile competente

din România.

Analizând cauza

în raport de întreg materialul probator, rezultă cu evidență că cererea de arestare

provizorie de urgență a recurentului-persoană urmărită întrunește condițiile prevăzute

de lege, în sensul că aceasta a fost formulată de către autoritățile competente

din Turcia prin intermediul Organizației Internaționale a Poliției Criminale Interpol,

indică existența unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre

judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite, conține o expunere sumară

a faptelor săvârșite incluzând data și locul unde acestea au fost comise și menționează

dispozițiile legale aplicabile, precum și datele privind identitatea, cetățenia

și localizarea acestei persoane.

În consecință,

se constată că instanța de fond a procedat în mod corespunzător atunci când, prin

încheierea din 22 iunie 2013, a apreciat că solicitarea parchetului îndeplinește

toate condițiile prevăzute de lege, neexistând impedimente în ceea ce privește arestarea

provizorie în caz de urgență a persoanei urmărite internațional K.M.D.

Pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana urmărită K.M.D. împotriva

încheierii din 22 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 647/59/2013.

Văzând dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, iar onorariul translatorului de limbă germană se va plăti

din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana urmărită K.M.D. împotriva încheierii din 22 iunie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 647/59/2013.

Obligă recurentul

persoană urmărită la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul translatorului

de limbă germană, aferent unui interval de 2 ore, se va plăti din fondul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 25 iunie 2013.