ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2560/2013

Asupra

recursului de față;

Prin încheierea din 26 august

2013 Curtea de Apel București în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004

a dispus prelungirea arestării provizorii a numitului Y.F. pe o perioadă de 30

de zile, de la 1 septembrie 2013 la 30 septembrie 2013, inclusiv și în baza

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

S-a constatat

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 302/2004 și din Tratatul de extrădare dintre România și Turcia.

S-a apreciat

că de la momentul arestării provizorii nu au intervenit acele cazuri bine

justificate, care să determine ca măsura arestării provizorii să fie înlocuită

cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

S-a mai

reținut că, în speță nu a fost depășit nici termenul de 60 de zile prevăzut de

Tratatul de extrădare dintre România Turcia, cu referire la art. 44 alin. (6)

din Legea nr. 302/2004 republicată, a cărui împlinire ar fi presupus încetarea

de drept a măsurii arestării provizorii și în consecință a dispus punerea în

libertate a persoanei extrădabile, dacă nu ar fi fost reținută sau arestată în

altă cauză.

În

consecință, instanța a apreciat că în speță nu au intervenit de la momentul

arestării provizorii acele cazuri, bine justificate, care să determine

înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi țara

sau localitatea.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs persoana extrădabilă Y.F. și a solicitat,

în esență, admiterea recursului și judecarea cererii de extrădare în stare de

libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă

măsură restrictivă de drepturi, care ar fi îndestulătoare și ar garanta că

persoana extrădabilă nu se va sustrage, respectiv înlocuirea cu măsura

obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Analizând

recursul declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate

aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana

extrădabilă Y.F. este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în

continuare:

Principiile

generale ale cooperării judiciare internaționale în materia penală stabilite

prin Legea nr. 302/2004 ce constituie dreptul comun în această materie,

mandatul european se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii

reciproce.

Examinând

actele dosarului din înscrisurile aflate la dosar se constată că prin sesizarea

din data de 2 august 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a

fost înaintată cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată

de autoritățile judiciare din Republica Turcia, cu privire la persoana

extrădabilă Y.F., persoană urmărită pentru punerea în executare a mandatelor de

prindere ale Parchetului General Republican Aliaga, pentru comiterea

infracțiunilor de deschiderea focului într-o zonă populată, provocând teamă și

anxietate, achiziționare sau port și deținere de arme de foc și muniție fără a

deține permis port armă, prevăzută de art. 455-112-113 și continuarea acestora

C. pen. turc și textul art. 68

5

al Legii nr. 5237, fapte pedepsite

cu 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 8 luni închisoare, 3 zile închisoare în

locul sumei de 343 lire turcești, 1 an închisoare.

S-a reținut că

pentru faptele sus-prezentate persoana extrădabilă a fost condamnată în Dosarul

nr. 2010/523 la data de 26 iulie 2010 de către Judecătoria Penală Aliaga, hotărâre

rămasă definitivă la data de 4 mai 2011 și au corespondent în legislația penală

română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 279

C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 181 C. pen.

De asemenea, s-a

reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 24 și art. 26

din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare a faptelor și limitele pedepselor

în legislația statelor implicate în procedură.

Audiată fiind

de instanță, persoana extrădabilă Y.F. nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește

identitatea sa, arătând că nu dorește să fie extrădat în Turcia, nefiind de acord

cu condamnarea din Turcia întrucât este nevinovat.

La data de 2

august 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 40, 43, 44

alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004, modificată, și dispozițiile Legii nr. 80/1997,

a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării a persoanei extrădabile Y.F.,

dispunându-se emiterea mandatului de arestare provizorie, în vederea extrădării.

Persoana extrădabilă

Y.F., este urmărită pentru punerea în executare a mandatelor de prindere ale Parchetului

General Republican Aliaga, pentru comiterea infracțiunilor de deschiderea focului

într-o zonă populată, provocând teamă și anxietate, achiziționare sau port și deținere

de arme de foc și muniție fără a deține permis port armă, prev. de art. 455-112-113

și continuarea acestora C. pen. turc și textul art. 68

5

al Legii nr.

5237, fapte pedepsite cu 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 8 luni închisoare,

3 zile închisoare în locul sumei de 343 lire turcești, 1 an închisoare.

S-a reținut că

la data de 17 decembrie 2003, în fața barului T.B. aflat în orașul Aliaga, Y.F.,

folosind fără drept o armă de foc, a rănit partea vătămată T.K. și partea vătămată

B.K., astfel încât partea vătămată T.K. nu a putut lucra 25 de zile, iar partea

vătămată B.K. nu a putut lucra 15 zile.

Se constată că

sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 36 din Legea

nr. 302/2004, iar faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt prevăzute

ca infracțiuni în legea română.

Dispozițiile

art. 44 din Legea nr. 302/2004 privind arestarea provizorie de urgență prevăd că:

(1) în caz de urgență, autoritățile competente ale statului solicitant pot cere

arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea și transmiterea

cererii formale de extrădare.

Dispozițiile

art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 prevăd că „în cursul soluționării cererii

de extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea

menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării

provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Măsura arestării provizorii se înlocuiește cu măsura obligării de a nu părăsi țara

sau localitatea numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța apreciază

că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de

extrădare.”

Astfel, în raport

de dispozițiile menționate, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat

că de la momentul arestării provizorii, nu au intervenit acele cazuri bine justificate

care să determine că măsura arestării să fie înlocuită cu măsura obligării de a

nu părăsi țara sau localitatea.

Înalta Curte apreciază

că încheierea atacată este legală și față de considerentele ce preced în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana extrădabilă Y.F.

Totodată, în baza

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană extrădabilă

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată Y.F. împotriva încheierii din 26 august

2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5469/2/2013.

Obligă recurentul

persoană solicitată la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului

de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 3 septembrie 2013.