ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2560/2013

Asupra recursului de față; Prin încheierea din 26 august 2013 Curtea de Apel București în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 a dispus prelungirea arestării provizorii a numitului Y.F. pe o perioadă de 30 de zile, de la 1 septembrie 2013 la 30 septembrie 2013, inclusiv și în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 și din Tratatul de extrădare dintre România și Turcia. S-a apreciat că de la momentul arestării provizorii nu au intervenit acele cazuri bine justificate, care să determine ca măsura arestării provizorii să fie înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

S-a mai reținut că, în speță nu a fost depășit nici termenul de 60 de zile prevăzut de Tratatul de extrădare dintre România Turcia, cu referire la art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a cărui împlinire ar fi presupus încetarea de drept a măsurii arestării provizorii și în consecință a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu ar fi fost reținută sau arestată în altă cauză. În consecință, instanța a apreciat că în speță nu au intervenit de la momentul arestării provizorii acele cazuri, bine justificate, care să determine înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs persoana extrădabilă Y.F.

și a solicitat, în esență, admiterea recursului și judecarea cererii de extrădare în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de drepturi, care ar fi îndestulătoare și ar garanta că persoana extrădabilă nu se va sustrage, respectiv înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana extrădabilă Y.F. este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare: Principiile generale ale cooperării judiciare internaționale în materia penală stabilite prin Legea nr. 302/2004 ce constituie dreptul comun în această materie, mandatul european se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Examinând actele dosarului din înscrisurile aflate la dosar se constată că prin sesizarea din data de 2 august 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înaintată cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia, cu privire la persoana extrădabilă Y.F., persoană urmărită pentru punerea în executare a mandatelor de prindere ale Parchetului General Republican Aliaga, pentru comiterea infracțiunilor de deschiderea focului într-o zonă populată, provocând teamă și anxietate, achiziționare sau port și deținere de arme de foc și muniție fără a deține permis port armă, prevăzută de art. 455-112-113 și continuarea acestora C. pen.

turc și textul art. 68 5 al Legii nr. 5237, fapte pedepsite cu 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 8 luni închisoare, 3 zile închisoare în locul sumei de 343 lire turcești, 1 an închisoare. S-a reținut că pentru faptele sus-prezentate persoana extrădabilă a fost condamnată în Dosarul nr. 2010/523 la data de 26 iulie 2010 de către Judecătoria Penală Aliaga, hotărâre rămasă definitivă la data de 4 mai 2011 și au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 279 C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 181 C. pen. De asemenea, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare a faptelor și limitele pedepselor în legislația statelor implicate în procedură.

Audiată fiind de instanță, persoana extrădabilă Y.F. nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea sa, arătând că nu dorește să fie extrădat în Turcia, nefiind de acord cu condamnarea din Turcia întrucât este nevinovat. La data de 2 august 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 40, 43, 44 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004, modificată, și dispozițiile Legii nr. 80/1997, a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării a persoanei extrădabile Y.F., dispunându-se emiterea mandatului de arestare provizorie, în vederea extrădării. Persoana extrădabilă Y.F., este urmărită pentru punerea în executare a mandatelor de prindere ale Parchetului General Republican Aliaga, pentru comiterea infracțiunilor de deschiderea focului într-o zonă populată, provocând teamă și anxietate, achiziționare sau port și deținere de arme de foc și muniție fără a deține permis port armă, prev. de art. 455-112-113 și continuarea acestora C. pen.

turc și textul art. 68 5 al Legii nr. 5237, fapte pedepsite cu 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 8 luni închisoare, 3 zile închisoare în locul sumei de 343 lire turcești, 1 an închisoare. S-a reținut că la data de 17 decembrie 2003, în fața barului T.B. aflat în orașul Aliaga, Y.F., folosind fără drept o armă de foc, a rănit partea vătămată T.K. și partea vătămată B.K., astfel încât partea vătămată T.K. nu a putut lucra 25 de zile, iar partea vătămată B.K. nu a putut lucra 15 zile. Se constată că sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 302/2004, iar faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt prevăzute ca infracțiuni în legea română.

Dispozițiile art. 44 din Legea nr. 302/2004 privind arestarea provizorie de urgență prevăd că: (1) în caz de urgență, autoritățile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea și transmiterea cererii formale de extrădare. Dispozițiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 prevăd că „în cursul soluționării cererii de extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Măsura arestării provizorii se înlocuiește cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.” Astfel, în raport de dispozițiile menționate, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că de la momentul arestării provizorii, nu au intervenit acele cazuri bine justificate care să determine că măsura arestării să fie înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Înalta Curte apreciază că încheierea atacată este legală și față de considerentele ce preced în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă Y.F. Totodată, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană extrădabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată Y.F. împotriva încheierii din 26 august 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5469/2/2013. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 3 septembrie 2013.