ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2189/2013

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1184/2007

a Judecătoriei Gherla, inculpatul M.V.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare,

pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, în condițiile

art. 86

1

C. pen.

Astfel prima

întrevedere cu persoana supravegheată a fost programată la 4 august 2008, când

a fost reprogramată pentru data de 19 august 2008, urmând ca membrii familiei

să-i transmită adresa de convocare, deoarece din informațiile primite de la

familie a rezultat că M.V.M. se află la muncă în Spania.

Persoana supravegheată

a răspuns demersurilor Serviciului de probațiune Cluj și s-a prezentat în data de

19 august 2008 la prima întrevedere, ocazie cu care acesteia i-au fost aduse la

cunoștință prevederile sentinței, obligațiile sale ca persoană condamnată, precum

și consecințele nerespectării sarcinilor ce îi revin, prin procesul-verbal din

3 iulie 2008 și planul de supraveghere din 3 iulie 2008. La aceeași dată i-a fost

înmânat și programul întrevederilor din 7 iulie 2008, potrivit cu care frecvența

întrevederilor era trimestrială, în prima zi de joi a fiecărui trimestru, așa cum

este prevăzut în sentința penală.

S-a reținut că

M.V.M. a avut o atitudine corespunzătoare față de procesul de supraveghere și a

respectat măsurile stabilite în sarcina sa până la data de 5 noiembrie 2009.

Persoana condamnată

s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la întrevederile de supraveghere în

perioada noiembrie 2009-noiembrie 2010, fiind reținut pe teritoriul Spaniei, unde

era judecat pentru complicitate la infracțiunea de furt. El a fost eliberat pe cauțiune

în luna iunie 2010 și a avut interdicția de a părăsi statul spaniol până la finalizarea

procesului penal. Persoana supravegheată s-a prezentat, în vederea reluării procesului

de supraveghere, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la data

de 1 noiembrie 2010, deși situația sa juridică pe teritoriul statului spaniol încă

nu se clarificase. Astfel, M.V.M. a respectat programul întrevederilor, întorcându-se

din străinătate, unde a desfășurat activități lucrative până la data de 5 august

2011.

Raportat la actele

dosarului, în mod corect instanța de fond a constatat că din data de 5 august 2011

și până în prezent condamnatul M.V.M. nu s-a mai prezentat la sediul serviciului

de probațiune și nici nu a luat legătura cu serviciul de probațiune pentru a oferi

informații despre situația sa și să aducă la cunoștință posibile impedimente în

respectarea programului de întrevederi, pe care îl avea la cunoștință. El a fost

convocat prin intermediul Poliției Municipiului Gherla la domiciliul din această

localitate și telefonic, prin intermediul surorii sale, P.F., însă nu a dat curs

acestei solicitări și nici nu a contactat serviciul de probațiune pentru a-și clarifica

situația.

În acest context

se constată că serviciul de probațiune a depus diligențe pentru ca să îl contacteze

în vederea continuării programului de supraveghere inițiat și de care acesta avea

cunoștință.

Nu se poate face

abstracție nici de faptul că au fost efectuate demersuri pentru localizarea condamnatului,

atât de către organele de Poliție ale municipiului Gherla și existând informații

de la sora persoanei condamnate, în sensul că acesta s-ar afla în străinătate, cât

și pe lângă Centrul de Cooperare Internațională din cadrul Ministerului Internelor

și Reformei Administrative, Biroul Național Interpol, pentru comunicarea unor informații,

respectiv, dacă M.V.M. figurează în evidențele acestei instituții ca arestat preventiv

sau încarcerat pentru executarea vreunei pedepse în străinătate, iar potrivit informațiilor

obținute de la această instituție, persoana condamnată nu se află în evidenta acestora.

Prin sentința

penală nr. 835 din 15 iunie 2012 a Judecătoriei Gherla, s-a revocat suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată contestatorului

prin sentința penală nr. 1184/2007 a Judecătoriei Gherla, urmând ca această pedeapsă

să fie executată în regim de detenție.

Împotriva acestei

sentințe, condamnatul a declarat recurs, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare

la instanța de fond.

Prin decizia penală

nr. 1217 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul

nr. 1413/235/2012, a fost respins ca nefondat recursul peste termen declarat de

condamnatul M.V.M., împotriva sentinței penale nr. 835 din 15 iunie 2012 a Judecătoriei

Gherla.

S-a stabilit în

favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON (ce se va avansa din fondul Ministerului

Justiției) reprezentând onorariul pentru apărător din oficiu, avocat L.M.

A fost obligat

recurentul să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare,

din care 200 RON reprezentând onorariul avocațial.

Pentru a decide

astfel, instanța de recurs a reținut că sus-numitul condamnat a fost citat la adresa

de domiciliu pe care și-a indicat-o, iar pe de altă parte, că acesta avea obligația

impusă în categoria măsurilor de supraveghere să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea, iar dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen. invocate în motivele

de recurs se aplică în ipoteza în care nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul

sau inculpatul, or recurentul are calitatea de condamnat, iar citația se afișează

la sediul consiliului local unde s-a comis infracțiunea, însă prezenta cauza are

ca obiect revocarea suspendării sub supraveghere și nu soluționarea fondului cauzei,

adică să se fi pronunțat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului

penal.

Împotriva deciziei

penale nr. 1217 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul

nr. 1413/235/2012 condamnatul a formulat cerere de contestație în anulare.

În motivarea contestației

petentul a arătat că a fost programat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Cluj să se prezinte la data de 4 august 2008 și apoi reprogramat pentru data de

19 august 2008, urmând ca membrii săi de familie să-i transmită adresa Serviciului

de Probațiune, întrucât informațiile transmise de familia sa arătau că petentul

este la muncă în Spania.

Petentul a mai

arătat că a fost în imposibilitate să se prezinte la Serviciul de probațiune în

luna noiembrie 2009, și, respectiv, noiembrie 2010, fiind reținut pe teritoriul

Spaniei, unde a fost arestat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat

și liberat pe cauțiune în luna iunie 2010, fiindu-i impusă și interdicția de a părăsi

Spania până la finalizarea procesului penal.

Prin decizia penală

nr. 208/R din 13 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de

contestatorul M.V.M. împotriva deciziei penale nr. 1217 din 14 septembrie 2012 a

Curții de Apel Cluj.

Contestatorul

a fost obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a decide

astfel instanța a reținut că motivele invocate de contestator în cererea de contestație

în anulare nu sunt prevăzute în dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Împotriva acestei

din urmă decizii contestatorul a declarat recursul de față

Recursul este

inadmisibil și va fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează:

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind

exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui

privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală,

respectiv , exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem

coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar,

părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii

procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar

al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor

din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen.,

admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit

dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile

susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele

de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit

art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului,

exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Din interpretarea

corectă a art. 392 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care sentința dată în contestație

este supusă apelului iar decizia dată în apel este supusă recursului, rezultă, indubitabil,

că decizia pronunțată în recurs (în această cale extraordinară de atac) nu mai este

supusă nici unei căi de atac.

Față de cele expuse,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

recurentul contestator M.V.M. împotriva deciziei penale nr. 208/R din 13 februarie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de contestatorul M.V.M. împotriva deciziei penale nr. 208/R din

13 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

20 iunie 2013.