ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2189/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1184/2007 a Judecătoriei Gherla, inculpatul M.V.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, în condițiile art. 86 1 C. pen. Astfel prima întrevedere cu persoana supravegheată a fost programată la 4 august 2008, când a fost reprogramată pentru data de 19 august 2008, urmând ca membrii familiei să-i transmită adresa de convocare, deoarece din informațiile primite de la familie a rezultat că M.V.M. se află la muncă în Spania.

Persoana supravegheată a răspuns demersurilor Serviciului de probațiune Cluj și s-a prezentat în data de 19 august 2008 la prima întrevedere, ocazie cu care acesteia i-au fost aduse la cunoștință prevederile sentinței, obligațiile sale ca persoană condamnată, precum și consecințele nerespectării sarcinilor ce îi revin, prin procesul-verbal din 3 iulie 2008 și planul de supraveghere din 3 iulie 2008. La aceeași dată i-a fost înmânat și programul întrevederilor din 7 iulie 2008, potrivit cu care frecvența întrevederilor era trimestrială, în prima zi de joi a fiecărui trimestru, așa cum este prevăzut în sentința penală. S-a reținut că M.V.M.

a avut o atitudine corespunzătoare față de procesul de supraveghere și a respectat măsurile stabilite în sarcina sa până la data de 5 noiembrie 2009. Persoana condamnată s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la întrevederile de supraveghere în perioada noiembrie 2009-noiembrie 2010, fiind reținut pe teritoriul Spaniei, unde era judecat pentru complicitate la infracțiunea de furt. El a fost eliberat pe cauțiune în luna iunie 2010 și a avut interdicția de a părăsi statul spaniol până la finalizarea procesului penal. Persoana supravegheată s-a prezentat, în vederea reluării procesului de supraveghere, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la data de 1 noiembrie 2010, deși situația sa juridică pe teritoriul statului spaniol încă nu se clarificase.

Astfel, M.V.M. a respectat programul întrevederilor, întorcându-se din străinătate, unde a desfășurat activități lucrative până la data de 5 august 2011. Raportat la actele dosarului, în mod corect instanța de fond a constatat că din data de 5 august 2011 și până în prezent condamnatul M.V.M. nu s-a mai prezentat la sediul serviciului de probațiune și nici nu a luat legătura cu serviciul de probațiune pentru a oferi informații despre situația sa și să aducă la cunoștință posibile impedimente în respectarea programului de întrevederi, pe care îl avea la cunoștință. El a fost convocat prin intermediul Poliției Municipiului Gherla la domiciliul din această localitate și telefonic, prin intermediul surorii sale, P.F., însă nu a dat curs acestei solicitări și nici nu a contactat serviciul de probațiune pentru a-și clarifica situația.

În acest context se constată că serviciul de probațiune a depus diligențe pentru ca să îl contacteze în vederea continuării programului de supraveghere inițiat și de care acesta avea cunoștință. Nu se poate face abstracție nici de faptul că au fost efectuate demersuri pentru localizarea condamnatului, atât de către organele de Poliție ale municipiului Gherla și existând informații de la sora persoanei condamnate, în sensul că acesta s-ar afla în străinătate, cât și pe lângă Centrul de Cooperare Internațională din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Biroul Național Interpol, pentru comunicarea unor informații, respectiv, dacă M.V.M. figurează în evidențele acestei instituții ca arestat preventiv sau încarcerat pentru executarea vreunei pedepse în străinătate, iar potrivit informațiilor obținute de la această instituție, persoana condamnată nu se află în evidenta acestora.

Prin sentința penală nr. 835 din 15 iunie 2012 a Judecătoriei Gherla, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 1184/2007 a Judecătoriei Gherla, urmând ca această pedeapsă să fie executată în regim de detenție. Împotriva acestei sentințe, condamnatul a declarat recurs, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Prin decizia penală nr. 1217 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1413/235/2012, a fost respins ca nefondat recursul peste termen declarat de condamnatul M.V.M., împotriva sentinței penale nr. 835 din 15 iunie 2012 a Judecătoriei Gherla. S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON (ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției) reprezentând onorariul pentru apărător din oficiu, avocat L.M.

A fost obligat recurentul să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariul avocațial. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că sus-numitul condamnat a fost citat la adresa de domiciliu pe care și-a indicat-o, iar pe de altă parte, că acesta avea obligația impusă în categoria măsurilor de supraveghere să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, iar dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen.

invocate în motivele de recurs se aplică în ipoteza în care nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul, or recurentul are calitatea de condamnat, iar citația se afișează la sediul consiliului local unde s-a comis infracțiunea, însă prezenta cauza are ca obiect revocarea suspendării sub supraveghere și nu soluționarea fondului cauzei, adică să se fi pronunțat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Împotriva deciziei penale nr. 1217 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1413/235/2012 condamnatul a formulat cerere de contestație în anulare.

În motivarea contestației petentul a arătat că a fost programat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj să se prezinte la data de 4 august 2008 și apoi reprogramat pentru data de 19 august 2008, urmând ca membrii săi de familie să-i transmită adresa Serviciului de Probațiune, întrucât informațiile transmise de familia sa arătau că petentul este la muncă în Spania. Petentul a mai arătat că a fost în imposibilitate să se prezinte la Serviciul de probațiune în luna noiembrie 2009, și, respectiv, noiembrie 2010, fiind reținut pe teritoriul Spaniei, unde a fost arestat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat și liberat pe cauțiune în luna iunie 2010, fiindu-i impusă și interdicția de a părăsi Spania până la finalizarea procesului penal.

Prin decizia penală nr. 208/R din 13 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M.V.M. împotriva deciziei penale nr. 1217 din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj. Contestatorul a fost obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel instanța a reținut că motivele invocate de contestator în cererea de contestație în anulare nu sunt prevăzute în dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul a declarat recursul de față Recursul este inadmisibil și va fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv , exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Din interpretarea corectă a art. 392 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care sentința dată în contestație este supusă apelului iar decizia dată în apel este supusă recursului, rezultă, indubitabil, că decizia pronunțată în recurs (în această cale extraordinară de atac) nu mai este supusă nici unei căi de atac.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator M.V.M. împotriva deciziei penale nr. 208/R din 13 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.V.M. împotriva deciziei penale nr. 208/R din 13 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 iunie 2013.