ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1783/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 8165/30

din 2 noiembrie 2007, reclamanta SC T.C.I. SRL București a chemat în judecată

pârâta SC P.C. SRL Timișoara solicitând a se dispune rezilierea contractului de

asociere în participațiune nr. 100 încheiat între părți la data de 30 noiembrie

2005, începând cu data de 1 octombrie 2007 pentru neexecutarea culpabilă a

obligațiilor asumate de către pârâtă și în consecință, obligarea acesteia la

restituirea bunurilor, proprietatea reclamantei, respectiv a 4 monitoare cu

plasmă Panasonic, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Timiș, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 79/PI din 5 februarie 2008 a admis

acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC T.C.I. SRL cu sediul în

București, în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SRL cu sediul în Timișoara, a

dispus rezilierea Contractului de asociere în participație nr. 100 din 30

noiembrie 2005 încheiat între părți, începând cu data de 1 octombrie 2007, a

obligat pârâta la restituirea către reclamantă a bunurilor proprietatea

acesteia, respectiv 4 monitoare cu plasmă Panasonic și la plata sumei de

59.933,14 lei cu titlu de preț și penalități de întârziere, precum și 9.295,88

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut următoarele:

Între părți a fost încheiat Contractul de

asociere în participațiune nr. 100 din 30 noiembrie 2005, care în art. 1

prevede obiectul acestuia, respectiv "asociatul participant și asociatul

administrator convin să întemeieze o asociație în participațiune cu scopul

comun de a obține câștiguri de pe urma activității desfășurate, în temeiul

prevederilor legale ale Codului comercial art. 251-256".

Pentru realizarea scopului propus, asociatul

participant în persoana reclamantei, a pus în asociațiune 4 monitoare cu plasmă

Panasonic și un computer, iar asociatul administrator în persoana pârâtei, a

adus ca aport în cadrul asocierii, elaborarea strategiei, asigurarea

personalului calificat și mijloace logistice, încheierea de contracte de

publicitate cu terții. Părțile au mai convenit ca veniturile realizate, după

deducerea cheltuielilor să fie împărțite câte 50% pentru fiecare asociat. Pe de

altă parte, pârâta se angajează ca, indiferent de veniturile realizate, să

asigure reclamantei lunar, plata ratei de leasing pentru cele patru monitoare

cu plasmă, în valoare de 1500 Euro + tva, cu modificarea adusă prin actul

adițional nr. 1/2006 potrivit căreia "în situația în care asociatul

administrator nu achită rata scadentă în termen de 5 zile de la data emiterii

facturii, va plăti asociatului participant penalități de 0,5% pentru fiecare zi

de întârziere din valoarea neachitată; părțile convin de comun acord că,

cuantumul penalităților poate depăși cuantumul debitului asupra căruia se

percep".

Pârâta, deși afirmă că și-a executat

parțial obligația asumată prin contract, nu face dovada achitării ratelor de

leasing, nu depune niciun înscris în acest sens, fiind aplicabile dispozițiile

art. 1169, art. 1170 C. civ. În situația în care contractul s-ar fi derulat

normal, doar la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, asociatul

administrator urma să devină proprietar, până la acea dată, având un drept de

folosință asupra bunurilor aduse ca aport de către asociatul participant. Se

constată că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fiind

aplicabile dispozițiile art. 1020-1021 C. civ. privind rezilierea contractului

încheiat între părți, capăt de cerere cu care pârâta este de acord, având drept

consecință, obligarea acesteia la plata sumelor datorate reprezentând rate

scadente și penalități de întârziere în cuantum de 59.933,14 lei, potrivit

facturilor fiscale existente la filele 68-81 dosar, în temeiul art. 969, art. 970,

art. 1073 și art. 1086 C. civ., potrivit cărora, convențiile legal făcute au

putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu

bună-credință, creditorul având posibilitatea de a solicita îndeplinirea exactă

a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare, iar temeiul juridic

al daunelor moratorii sub forma penalităților de întârziere se regăsește în

convenția părților, coroborat cu dispozițiile art. 43 C. com. și ale Legii nr. 469/2002

privind disciplina contractuală.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 139 din 2 iulie 2008 a admis apelul

declarat de pârâta SC P.C. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 79/PI

din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 8165/30.2007,

în contradictoriu cu reclamanta intimată SC T.C.I. SRL București, a schimbat în

parte hotărârea atacată în sensul că a admis în parte acțiunea precizată, a

respins petitul 2 privind obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a

bunurilor proprietatea acesteia, respectiv 4 monitoare cu plasmă Panasonic și a

menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.

Instanța de apel a reținut că

părțile au fost de acord cu rezilierea contractului începând cu data de 1

octombrie 2007, iar interpretarea dată clauzei cuprinse la pct. 6, trebuie să

fie conformă cu regulile de interpretare a contractelor, și, în primul rând, cu

dispozițiile art. 969 C. civ. În acest sens, părțile s-au înțeles ca la

sfârșitul contractului bunurile să devină proprietatea pârâtei, clauză

necondiționată de executarea totală sau parțială a obligațiilor contractuale.

Curtea constată însă, că

interpretarea dată de prima instanță adaugă la contract, prin enunțarea ideii

că pârâta devine proprietara bunurilor numai după plata tuturor ratelor de

leasing, fapt contrar dispozițiilor art. 984 C. civ., potrivit cărora oricât de

generali ar fi termenii unui contract acesta nu cuprinde decât lucrurile asupra

cărora părțile și-au propus a contracta.

În condițiile în care proprietatea

bunurilor a fost stabilită contractual, reclamanta este ținută de forța

obligatorie a contractului, astfel că în mod greșit prima instanță, la

încetarea contractului a obligat pârâta la restituirea celor patru monitoare cu

plasmă Panasonic.

Prin cererea de recurs formulată,

reclamanta SC T.C.I. SRL București a susținut că instanța de apel face o gravă

confuzie între rezilierea contractului și reducerea termenului de valabilitate

a contractului prin acordul de voință al părților.

În speță s-a cerut rezilierea

contractului urmare a neexecutării prestației asumate de către pârâta-intimată,

iar efectul translativ de proprietate cu privire la cele patru monitoare cu

plasmă Panasonic era condiționat de derularea normală a contractului până la

expirarea termenului de valabilitate a acestuia convenit de părți, respectiv 1

decembrie 2007.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta-intimată a precizat că nu se opune rezilierii contractului, aceasta

operând de altfel, indiferent de acord, prin neexecutarea culpabilă a

prestației asumată de pârâtă.

Prin cererea de recurs formulată,

pârâta SC P.C. SRL Timișoara a precizat că reclamanta a pus în executare

sentința primei instanțe și a procedat la ridicarea celor patru monitoare cu

plasmă din incinta aeroportului Traian Vuia, unde acestea se aflau instalate,

astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare a bunurilor mobile, încheiate

la data de 16 iunie 2008 de executorul judecătoresc (dosar executare nr. 226/2008).

Temeiul de drept indicat de

recurenta-reclamantă îl constituie art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., iar

recurenta-pârâtă nu a indicat niciun motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304

C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata SC T.C.I. SRL București a solicitat respingerea recursului formulat de

SC P.C. SRL, ca nefondat.

Intimata SC P.C. SRL Timișoara nu a

depus întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc.

civ., dar a depus înscrisul intitulat proces-verbal de predare bunuri mobile,

încheiat la 16 iunie 2008 de către executorul judecătoresc, potrivit art. 305 C.

proc. civ.

Recursul reclamantei este fondat și

urmează a fi admis pentru considerentele ce se succed, apreciindu-se că sunt

întrunite situațiile prevăzute de dispozițiile invocate.

Între părți a fost încheiat Contractul de

asociere în participațiune nr. 100 din 30 noiembrie 2005. Pentru realizarea

scopului propus, reclamanta a adus în asociațiune patru monitoare cu plasmă

Panasonic și un computer, iar pârâta a adus ca aport în cadrul asocierii,

elaborarea strategiei, asigurarea personalului calificat și mijloace logistice,

încheierea de contracte de publicitate cu terții. Convenția părților a fost ca

veniturile realizate, după deducerea cheltuielilor să fie împărțite câte 50%

pentru fiecare asociat. De asemenea, pârâta s-a angajat ca, indiferent de

veniturile realizate, să asigure reclamantei lunar, plata ratei de leasing

pentru cele patru plasme, în valoare de 1500 Euro și t.v.a., cu modificarea

adusă prin actul adițional nr. 1/2006 potrivit căreia "în situația în care

asociatul administrator nu achită rata scadentă în termen de 5 zile de la data

emiterii facturii, va plăti asociatului participant penalități de 0,5% pentru

fiecare zi de întârziere din valoarea neachitată; părțile convin de comun acord

că, cuantumul penalităților poate depăși cuantumul debitului asupra căruia se

percep".

Pârâta nu și-a executat obligația asumată

prin contract, nu a făcut dovada achitării ratelor de leasing, fiind de altfel

de acord cu rezilierea contractului încheiat între părți.

Recurenta-pârâtă urma să devină proprietara

celor patru plasme Panasonic, obiect al asocierii, numai în situația în care

contractul s-ar fi derulat normal până la termenul prevăzut pentru expirarea

lui, că până la sfârșitul contractului pârâta a avut doar un drept de folosință

în schimbul căruia s-a obligat contractual, ca indiferent de veniturile

realizate, să plătească lunar contravaloarea ratelor de leasing pentru aceste

plasme și că data până la care era valabil contractul a fost 1 decembrie 2007,

însă, datorită conduitei culpabile a pârâtei, în mod corect instanța de fond a

dispus rezilierea contractului de asociere în participație încheiat între

părți, fapt ce are ca și consecință juridică obligarea părții culpabile la

restituirea bunurilor, întrucât raporturile contractuale nu mai pot fi

continuate.

Deci, potrivit contractului, bunurile nu

devin proprietatea pârâtei decât numai la sfârșitul contractului, după plata

tuturor ratelor de leasing, ceea ce însă nu s-a realizat din culpa contractuală

exclusivă a recurentei-pârâte.

Conform art. 970 C. civ. contractul

se interpretează în ansamblul lui și este evident că atât timp cât contractul

nu a putut rămâne în vigoare până la expirarea lui, respectiv 1 decembrie 2007,

din culpa exclusivă a pârâtei, aceasta nu este îndreptățită să păstreze în

proprietate cele patru monitoare cu plasmă Panasonic.

Din contractul de asociere în

participațiune nr. 100 din 30 noiembrie 2005 rezultă clar, cu certitudine că

părțile s-au înțeles ca pârâta să achite lunar reclamantei, rata de leasing

pentru cele patru monitoare cu plasmă Panasonic, iar conform punctului 6 din

contract, reclamanta rămâne proprietara bunurilor până la sfârșitul

contractului, când acestea vor deveni proprietatea pârâtei.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să

admită recursul declarat de reclamanta SC T.C.I. SRL București împotriva

deciziei civile nr. 139 din 2 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, să modifice decizia recurentei în sensul respingerii apelului

declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 79/PI din 5 februarie 2008 a

Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o

va menține.

În ceea ce privește recursul

pârâtei, acesta a fost insuficient timbrat.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997

modificată și completată, recurenta-pârâtă trebuia să timbreze recursul cu taxa

judiciară de timbru în sumă de 1.223 lei.

Constatând că taxa menționată nu a

fost achitată anticipat, prin încheierea din 20 februarie 2009, s-a dispus

citarea recurentei-pârâte SC P.C. SRL Timișoara cu mențiunea de a timbra

cererea de recurs cu suma de 1223 lei taxă judiciară de timbru, în condițiile

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, până la termenul de judecată din data

de 5 iunie 2009, fiind citată cu această mențiune (fila 20 dosar recurs).

Cum potrivit art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997, modificată, neîndeplinirea obligației de timbrare până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, iar recurenta-pârâtă

deși încunoștiințată prin citație, conform art. 36 din Normele de aplicare ale

legii, pentru termenul din 5 iunie 2009 despre taxa datorată, nu a făcut dovada

plății, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta SC P.C. SRL Timișoara

împotriva deciziei recurate, ca insuficient timbrat.

Referitor la cererea

recurentei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta

urmează a fi respinsă întrucât nu au fost depuse înscrisuri originale în

dovedirea cheltuielilor efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC T.C.I. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 139 din 2

iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, modifică decizia

recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

nr. 75/PI din 5 februarie 2008 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o menține.

Anulează recursul declarat de pârâta

SC P.C. S SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei recurată ca insuficient timbrat.

Respinge cererea

recurentei-reclamantă privind acordarea de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2009.