ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 949/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 949/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124/F din 18 martie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 372/2/2011,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen., a fost admisă plângerea

petentei C.A., a fost desființată, în parte, rezoluția din 03 martie 2010 dispusă

în dosarul nr. 1952/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și

a fost reținută cauza spre rejudecare privind pe intimata R.R.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., constatându-se că sunt suficiente

probe, pentru a se reține cauza spre judecare sub acest aspect.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale rezoluției atacate, reținându-se că acestea nu au fost contestate

și nu există vreun temei legal pentru a fi analizate și eventual desființate, din

oficiu.

Prin plângerea adresată

instanței, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petenta C.A. a precizat

că, în dimineața zilei de 18 mai 2006, împreună cu soțul său C.M. și P.E. au plecat

spre Giurgiu cu autoturismul condus de B.C., unde C.M. trebuia să susțină o cauză

în cauză în calitate de apărător al numiților B.C. și P.E.

În zona Poștei V. însă,

la solicitarea lui C.M.

s-a

urcat în autoturism pe locul din dreapta șoferului numita R.R.A., avocat stagiar

în cadrul cabinetului de avocatură al soțului său.

Deranjată de acest fapt

și pe fondul unor stări conflictuale mai vechi, la remarca sa, că nu s-ar cuveni

să îi însoțească la Giurgiu, date fiind problemele care le creează familiei, numita

R.R.A. s-a întors de pe scaunul din față al autoturismului și a lovit-o de mai multe

ori cu pumnul peste față spărgându-i ochelarii, luxându-i mandibula, rupându-i un

dinte, dislocându-i alți doi, cauzându-i zgârieturi și alte leziuni și, în același

timp, amenințând-o că o să înfunde pușcăria.

În acest context, numitul

B.C. a oprit mașina și a dat-o jos pe învinuita R.R.A., întrucât nu mai putea continua

deplasarea.

În urma agresiunilor suferite,

numita C.A. a susținut că starea sănătății i-a fost grav afectată, fiindu-i necesare

12-14 zile de îngriji medicale pentru vindecare conform certificatului medico-legal

din 18 mai 2006.

Prin plângerea formulată

împotriva soluției dată de procuror s-a susținut că, în speță, legitima apărare

nu prezintă un fundament solid, față de probele administrate, întrucât nu au fost

examinate împrejurările în care s-a săvârșit fapta, datele privind persoana celui

care a efectuat acțiunea de apărare și a celui care a agresat.

S-a arătat că atâta timp

cât R.R.A. a lovit-o în prezența persoanelor din mașină, coboară și se întoarce

în autoturism și îi mai aplică niște lovituri, nu poate fi vorba de legitimă apărare,

după cum această cauză care înlătură caracterul penal al faptei nu este incidentă

în situația în care există doar violențe verbale și lipsește atacul material.

Anterior, prin rezoluția

nr. 1952/P/2007 din 03 martie 2010 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei R.R.A. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în temeiul art. 10

lit. e) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de R.R.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 193 și art. 217 alin. (1) C. pen. în temeiul art. 10

lit. g) și art. 10 lit. d) C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale față

de C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. pen.

S-a constatat că nu poate

fi reținută în sarcina inculpatei R.R.A. infracțiunea prev. de art. 180 alin.

(2) C. pen., întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, și

anume legitima apărare, prev. de art. 44 alin. (2) C. pen.

Astfel, în temeiul dispozițiilor

invocate, s-a reținut că, în speță, fapta învinuitei R.R.A. de a riposta în momentul

în care C.A. a agresat-o și a tras-o de păr, îndeplinește condițiile prevăzute de

art. 44 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a arătat că

acțiunea numitei C.A. a avut un caracter material (prin mijloace fizice), a fost

directă (pericolul pe care îl produce, amenință în mod nemijlocit pe făptuitor),

imediată, injustă (nu a fost exercitată în baza unui drept) și a fost creat un pericol

grav.

Prin rezoluția nr. 511/II-2/2010

din 26 martie 2010, adoptată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta

C.A. împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 1952/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

Cauza a fost reînregistrată

pe rolul acestei instanțe la data de 13 aprilie 2011, sub nr. 3472/2/2011.

În fața instanței de judecată,

partea vătămată C.A. s-a constituit parte civilă, la termenul din 10 mai 2011, cu

suma de 500 RON despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea ochelarilor distruși

și a consultațiilor medicale, precum și cu suma de 10.000 euro reprezentând despăgubiri

morale.

În cursul cercetării judecătorești

au fost audiați inculpata R.R.A., partea civilă C.A., martorii B.C., B.M., C.M.,

P.E. și a fost depus, în original, de către partea civilă C.A., certificatul medico-legal

din 07 iulie 2006, acesta fiind anterior trimis, în copie, de către I.N.M.L., la

solicitarea instanței.

Partea vătămată și inculpata

au administrat proba cu înscrisuri.

Prin adresa din 19

septembrie 2011, Baroul București a comunicat că R.R.A. a fost înscrisă ca avocat

stagiar în Baroul București la data de 01 martie 2005 prin decizia din 14

martie 2005, fiind definitivată la data de 01 iulie 2007 prin decizia din 20

iunie 2007, în prezent desfășurându-și activitatea în cadrul Cabinetului de avocat

„R.R.A.”.

Din examinarea mijloacelor

de probă administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în timpul cercetării

judecătorești, Curtea a reținut ca situație de fapt, că în dimineața zilei de 18

mai 2006, de la imobilul din București au plecat spre Giurgiu, în autoturismul Dacia

condus de martorul B.C., partea vătămată C.A. și martorii P.E. și C.M. Deplasarea

era prilejuită de un proces, la o instanță din Giurgiu, al martorilor B.C. și P.E.,

martorul C.M. fiind avocatul care acorda asistență juridică iar C.A., soția acestuia.

Motivul deplasării părții

vătămate la Giurgiu, astfel cum a fost indicat de martorul B.C. a fost confirmat

prin declarația părții vătămate („l-am rugat „(…)” să mă ia și pe mine la Giurgiu

pentru că știam că acolo este o piață bună, pentru a face cumpărături”) și prin

declarația martorei P.E. („C.A. a spus că merge cu noi pentru a face anumite cumpărături

din Giurgiu”).

După ce martorul B.C.

a oprit la un moment dat, pentru a alimenta autoturismul cu benzină, acesta a staționat

din nou la solicitarea martorului C.M., în zona magazinului „Z”, de unde a fost

luată, în automobil și inculpata R.R.A. - avocat stagiar, colaboratoare în cadrul

Cabinetului de avocat „C.M.”.

Martorul C.M. i-a oferit

inculpatei R.R.A. locul din față al autoturismului, de lângă șofer. La plecarea

autoturismului, în drum spre Giurgiu, pe bancheta din spate stăteau partea vătămată

C.A. pe locul din spatele șoferului B.C., martora P.E. la mijloc, iar martorul C.M.

pe locul din spatele scaunului ocupat de inculpată.

În acest sens este declarația

martorului B.C. care a arătat că pe data de 18 mai 2006, sora sa P.E. avea un proces

la Giurgiu și cu mașina lui au mers acasă la dl.avocat C.M. de unde au plecat împreună

și cu partea civilă C.A. care a spus că dorește să meargă la Giurgiu pentru „a târgui”.

După ce a alimentat cu benzină, martorul C.M. i-a spus să conducă autoturismul în

zona Poștei V. unde a oprit, a parcat, iar martorul avocat a coborât, a traversat

strada și s-a întors împreună cu inculpata căreia i-a oferit locul din față, din

dreapta șoferului, pe scaunul din spatele său fiind partea vătămată, la mijloc P.E.,

iar pe scaunul din spatele inculpatei s-a urcat martorul C.M.

Poziționarea tuturor pasagerilor

în autoturismul respectiv, așa cum a fost precizată de martorul B.C., este susținută

prin declarația părții vătămate, declarația martorei P.E. și declarația martorului

C.M., dată în faza de urmărire penală.

Ca urmare, s-au apreciat

ca nesincere afirmațiile inculpatei și ale martorului C.M., făcute în timpul cercetării

judecătorești, prin care au indicat că partea vătămată ocupa, în autoturism, locul

din mijloc al banchetei din spate.

După ce mașina s-a pus

în mișcare, partea vătămată C.A. și inculpata R.R.A. au început să își adreseze

reciproc cuvinte injurioase, amenințări și jigniri. Din acest motiv, pentru că nu

mai putea conduce autoturismul, în zgomotul și tensiunea creată, martorul B.C. a

oprit mașina, martorul C.M. solicitându-le părții vătămate și inculpatei să nu mai

facă scandal.

Astfel, partea vătămată

a precizat prin declarația dată în instanță că, după urcarea inculpatei în autoturism,

i-a cerut acesteia să meargă la bibliotecă sau la o sală de judecată din București

pentru pregătirea sa profesională, i-a reproșat sustragerea unor bani și bijuterii

aparținând surorii și nepoatei sale și că petrece prea mult timp cu soțul său, inculpata

răspunzând „dă-te tu jos, că eu merg profesional și o să te văd după gratii”.

Referitor la schimbul

de replici dintre părți, martora P.E. a declarat că partea vătămată i-a solicitat

inculpatei să nu meargă cu ei pentru că nu este avocat, adăugând „astăzi eu merg

cu soțul meu”, motiv pentru care inculpata i s-a adresat părții vătămate cu apelativul

„canceroasă”.

Prin depozițiile sale,

din faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, C.M. a susținut că partea

vătămată i-a reproșat inculpatei că ar avea cu el „altfel de relații decât cele

profesionale”, că a furat bani și bijuterii din casa surorii sale (unde stătea în

gazdă), arătând totodată că inculpata nu a avut inițial nicio reacție.

Cu privire la același

moment al situației de fapt, martorul B.C. a relatat că partea vătămată i-a cerut

inculpatei să nu meargă la Giurgiu, dar aceasta a răspuns că „merge profesional”,

inculpata spunându-i totodată martorului C.M. să aibă grijă de soție pentru că „o

bagă în pușcărie”. Pentru că în mașină era gălăgie întrucât „partea civilă și inculpata

își adresau cuvinte” și nu putea conduce în acele condiții, martorul a precizat

că a oprit autoturismul, în zona M.

După oprirea autoturismului,

martorul B.C. a coborât și s-a deplasat spre spatele acestuia, ieșind apoi și martorul

C.M. Din autovehicul a coborât și martora P.E. care s-a deplasat la portiera din

dreptul scaunului ocupat de inculpată și i-a cerut acesteia să coboare, martora

fiind interesată să ajungă la procesul său de la instanța din Giurgiu.

Rămânând singure în interiorul

autoturismului, partea vătămată pe locul din spatele scaunului șoferului, iar inculpata

pe scaunul din față, de lângă șofer, între acestea a izbucnit un conflict fizic,

partea vătămată trăgând-o de păr pe inculpată, iar aceasta lovind-o cu brațele pe

partea vătămată și cauzându-i leziuni constatate prin certificatul medico-legal

din 07 iulie 2006 care a concluzionat că leziunile traumatice prezentate de partea

vătămată C.A. pot data din data de 18 mai 2006 și necesită 12-14 zile de îngrijiri

medicale.

În urma intervenției martorei

P.E., inculpata R.R.A. a părăsit autoturismul, fiind însoțită de martorul C.M.,

care s-a întors la autoturism, după o perioadă mai lungă de timp, continuând apoi

deplasarea la procesul, care se desfășura la Giurgiu, împreună cu partea vătămată

și martorii P.E. și B.C.

Întoarcerea celor patru

persoane în București a avut loc în aceeași zi, după amiază, martorul B.C. arătând

că partea vătămată C.A. a fost tot timpul cu ei, la proces, cât au stat la Giurgiu.

Referitor la momentul

agresiunii fizice dintre părți, martorul B.C. a precizat că până a coborât din autoturism,

părțile nu s-au lovit. S-a deplasat în spatele acestuia, iar la un moment dat s-a

întors în dreptul portierei șoferului și a văzut cum inculpata era întoarsă spre

partea vătămată fiind „grămadă peste aceasta”, dar nu a văzut când o lovea. În acest

timp, martora P.E., fiind în afara autoturismului în dreptul scaunului inculpatei,

trăgea de inculpată să o scoată din mașină.

În mod nemijlocit, martora

P.E. a constatat că, după ce s-a oprit mașina, martorii B.C. și C.M. au coborât

și s-au deplasat spre spatele autoturismului, relatând apoi că a coborât și ea din

mașină, a deschis portiera din dreptul unde stătea inculpata și i-a cerut să coboare,

precizând că nu a văzut nici când inculpata a lovit-o în zona sânului pe partea

civilă și nici când partea civilă a tras-o de păr pe inculpată, dar și-a dat seama

ce s-a întâmplat între cele două, după exclamațiile acestora, inculpata fiind căzută,

prin întoarcere, între scaunele din față ale autoturismului.

Martorul B.M. care a aflat,

în mod indirect, despre incidentul dintre părți din data de 18 mai 2006, de la tatăl

său, martorul B.C., a declarat că nu cunoaște motivul conflictului dintre părți,

dar că mai mult ca sigur s-au lovit în timp ce se aflau în mașină, undeva în București.

Față de descrierea momentului

agresiunii fizice dintre părți, făcută de martorii oculari P.E. și B.C., s-a înlăturat

susținerea părții civile C.A. potrivit căreia acești martori au fost prezenți în

autoturism, când inculpata a lovit-o, respectiv martorul B.C. la volan, iar martora

P.E. lângă ea, pe bancheta din spate. De asemenea, nu se confirmă nici afirmația

că autoturismul nu ar fi plecat de pe loc de la urcarea inculpatei și până când

aceasta ar fi lovit-o intempestiv, la remarca sa că nu s-ar cuveni să-i însoțească.

Totodată, s-a apreciat

ca fiind neconformă cu realitatea situația de fapt prezentată de martorul C.M. care

a susținut, prin declarația dată în fața instanței, că în timp ce mașina se afla

în deplasare, în București, partea vătămată s-a repezit cu mâinile în părul inculpatei,

aceasta din urmă nefăcând decât să-și elibereze părul din mâinile părții vătămate

și să coboare din autoturism.

Martorii P.E. și B.C.,

martori al căror subiectivism este apreciat ca fiind în grad mai redus decât al

martorului C.M., au relatat că acesta, în timpul altercației fizice dintre părți,

se afla în afara mașinii și se uita la ce se întâmplă în interior, fără a interveni.

În schimb, s-a constatat

că cele relatate de martora P.E. se coroborează cu declarația din faza de urmărire

penală a martorului C.M., când acesta a afirmat că, fiind în afara autoturismului

cu martorul B.C., a observat cum partea vătămată a tras-o de păr pe inculpata R.R.A.,

cea din urmă reacționând pentru a desprinde mâna părții vătămate din părul său.

Ca atare, a rezultat fără

niciun dubiu din probele administrate, că conflictul fizic dintre părți a avut loc

în autovehicul, unde la acel moment nu se aflau decât partea vătămată și inculpata,

iar autoturismul nu se afla în mișcare ci era staționat, după ce parcursese o anumită

distanță de la momentul în care inculpata a urcat și martorul B.C. a considerat

necesar să oprească din cauza condițiilor improprii pentru condus, create de părți,

prin dialogul purtat.

Curtea a mai reținut că,

după ce a coborât din mașină, inculpata nu a mai urcat, în acest sens fiind declarațiile

martorilor B.C. și P.E.

Relativ la leziunile produse

părții vătămate, martorul B.C. a arătat că a observat că partea vătămată era zgâriată

în zona feței, pe obraz iar martora P.E. a constatat direct că partea civilă era

roșie la obraz, avea sânge și spunea că o doare dantura.

În urma

examinării medico-legale a părții vătămate C.A. din

data de 18 mai 2006,

ora 17

:

55 și față de rezultatul

consultului stomatologic din aceeași zi, de la Spitalul Universitar de Oftalmologie,

INML a concluzionat prin certificatul medico-legal eliberat la 07 iulie 2006, că

partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire

repetată cu corp și corp dur alungit și necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale

pentru următoarele leziuni ce pot data din 18 mai 2006: genian dr. echimoză violacee,

zomatic drept plagă, mucoasă vestibulară buza superioară, paramedian dr. echimoză,

antebraț stg. ant. 3 dungi echimotice roșiatic violacei relativ paralele, plica

cotului stg. excoriație, sânul stâng intern echimoză violacee, lipsă dinte 31, mobilitate

anormală dinte 41, cervical post median echimoză roșietică.

Pe cale de consecință,

în baza materialului probator, Curtea a constatat că, la data de 18 mai 2006, inculpata

R.R.A., fiind împreună cu partea vătămată C.A., în autoturismul proprietatea martorului

B.C., i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri, cu palmele și brațele, cauzându-i

leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile de îngrijiri

medicale.

Inculpata a exercitat

acte de agresiune fizică asupra părții vătămate, activitatea sa nefiind circumscrisă

doar încercării de a o ține pe partea vătămată, pentru a o împiedica pe aceasta

să nu o mai lovească, așa cum s-a apărat inculpata.

Astfel Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin sentința penală din 09 noiembrie 2011 a hotărât

în sensul achitării inculpatei R.R.A. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. sub aspectul infracțiunii prevăzute

de art. 180 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 18

1

alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 91 C. pen. a obligat inculpata la plata unei

amenzi administrative în cuantum de 1.000 RON. În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., a admis acțiunea civilă și a obligat inculpata la plata sumei de 267,50

RON cu titlu de despăgubiri materiale și 1.000 euro în echivalentul în RON la cursul

Băncii Naționale a României de la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri

morale către partea civilă C.A., cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor

judiciare către stat și către partea civilă.

Împotriva acestei hotărâri,

partea civilă și inculpata au declarat recurs pentru motivele pe larg expuse în

partea introductivă.

Prealabil soluționării

în fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- cu acordul inculpatei

și părții vătămate, în primă instanță au fost ascultate.

- s-au solicitat probe

în apărare de către inculpată: audierea martorilor din lucrări, precum și a lui

C.M. și a martorelor R.M.R. și B.D. pentru a dovedi ostilitatea părții vătămate;

de asemenea înscrisuri, dar și efectuarea unei expertize medico-legale cu privire

la pretinsele vătămări ale părții civile față de actele medicale din dosar.

- partea civilă a propus

audierea martorilor din acte B.C. și P.E., dar și a lui B.M. cu privire la incidentul

din 18 mai dar și audierea martorilor D.G.P. și D.M., opunându-se audierii martorului

C.M., față de starea precară de sănătate.

- în recurs, inculpata

a fost ascultată, dar și partea vătămată.

- în recurs au fost depuse

motive scrise de recurs de către inculpată și s-a solicitat audierea martorei R.M.R.

și efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la numărul zilelor de îngrijiri

medicale asupra cărora se va detalia în prezenta hotărâre.

Examinând pe fond recursul

inculpatei, Înalta Curte constată următoarele:

a) asupra cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În apărare inculpata a

susținut că nu ar fi acționat cu intenția de a lovi, în fapt apărându-se față de

atacul verbal și fizic („m-a tras de păr și agresat”) al părții vătămate.

În final, a solicitat

achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C.

proc. pen. cu referire la art. 44 C. pen.

b) asupra cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Inculpata a solicitat

respingerea pretențiilor părții vătămate.

Instanța de fond a examinat

aceste apărări ale inculpatei și cu argumente probatorii și juridice, le-a înlăturat.

În consecință, însușindu-și

argumentele de fapt și de drept ale instanței de fond, Înalta Curte apreciază că

nu se impune reluarea prezentării acestora, însă la care adaugă următoarele completări.

Situația de fapt expusă

a fost reținută de instanță prin coroborarea concluziilor certificatului medico-legal

cu declarațiile date de părți și de martori în cursul urmăririi penale sau pe parcursul

cercetării judecătorești, cu un anumit grad de subiectivism și datorită trecerii

timpului sau perceperii evenimentelor, unele fiind înlăturate ca nesincere sau inexacte.

Sigur este de necontestat

raportul medico-legal întocmit, care relevă leziunile traumatice suferite de partea

vătămată, fapt ce a condus la respingerea solicitării de efectuare a expertizei

medico-legale a părții vătămate, ca nefiind utilă. De altfel, și solicitarea reiterată

în fața instanței de recurs de efectuare a unei contra-expertize este lipsită de

utilitate și nepertinentă în condițiile existenței unui raport de expertiză medico-legală

emis de IML M.M., din care rezultă atât leziunile cât și numărul de zile de îngrijiri

medicale.

Legat tot de probatoriu,

și anume audierea martorei R.M.R., cerere reiterată și în fața instanței de recurs,

de asemenea este nepertinentă și neconcludentă, în condițiile în care aceasta nu

a participat la evenimentul din data de 18 mai, iar pe de altă parte aspectele pentru

a cărei audiere s-a solicitat, exced prezentei cauze.

Or, așa cum s-a arătat,

din coroborarea probelor administrate, a reieșit fără dubiu că partea vătămată a

suferit leziuni corporale ca urmare a agresiunii fizice exercitate de inculpată

asupra părții vătămate și care nu se circumscrie doar încercării de a o ține pe

partea vătămată. Pe de altă parte, chiar dacă apărarea inculpatei a fost împotriva

unui atac material, direct, imediat și injust (atacul părții vătămate – agresiunea

verbală și de a o trage de păr) raportat atât la intensitatea acestuia, urmările,

dar și gradul de proporționalitate, corect s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen. privind depășirea limitelor legitimei apărări.

Astfel, în condițiile

arătate, acțiunea inculpatei nu a fost una de apărare, ci dimpotrivă de ripostă

prin lovire, acțiune care se situează în afara protecției legii - totale sau parțiale

- ca efect al aplicării după caz a art. 44 C. pen. sau art. 73 lit. b) C. pen. (ca

urmare a atacului premeditat și provocat de partea vătămată).

Ca atare, Înalta Curte

reține că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, la care a aplicat

dispoziția legală corespunzătoare sub aspectul încadrării juridice a faptei dar

și sub aspectul individualizării pedepsei și pe cale de consecință constată că recursul

inculpatei este nefondat și-l va respinge ca atare în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat dar și către partea civilă.

Raportat la fapta ilicită,

așa cum s-a arătat, aceasta a constat în lovirea părții vătămate, în mod repetat,

cauzându-i-se de către inculpată leziunile corporale evidențiate în raportul de

expertiză medico-legală, ce au necesitat circa 12-14 zile de îngrijiri medicale.

În atare situație corect

s-a reținut de instanța de fond că partea vătămată a suferit un prejudiciu în cele

două componente (materială și morală).

Trebuie însă avut în vedere,

din coroborarea tuturor probelor administrate - inclusiv a actelor medicale depuse

- în asemenea situație atât pretium doloris (numărul de zile de îngrijiri medicale

ridicat), dar și sentimentul de umilire suferit de victimă, fără însă să se facă

o raportare directă la patologia preexistentă. Orice persoană are dreptul la imagine

publică, integritate fizică și psihică.

Or, raportat la cele de

mai sus, Înalta Curte va admite recursul părții civile numai cu privire la cuantumul

daunelor morale acordate, apreciind că se impune majorarea acestora, în condițiile

în care inculpata ar fi putut ușor evita atacul fără a recurge la acte directe de

violență, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de partea civilă - parte vătămată C.A. împotriva sentinței penale nr. 511 din 09

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpata

R.R.A.

Casează sentința sus -

menționată, numai cu privire la cuantumul daunelor morale stabilit, pe care îl majorează

de la suma de 1.000 euro sau echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale a

României din ziua plății, la suma de 10.000 euro sau echivalentul în RON la cursul

Băncii Naționale a României din ziua plății.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata R.R.A. împotriva aceleiași sentinței penale.

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocatului

ales, către partea civilă C.A. și a sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 martie

2012.