ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 571/2012

HOTĂRÂRE
27.01.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 571/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din 18 ianuarie 2012 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, s-a menținut starea de arest a

persoanei solicitate în vederea predării, de la 19 ianuarie 2012 la 8 februarie

2012 inclusiv, în baza mandatului de arestare nr. 77(EAW) emis la 20 decembrie

2011 în Dosarul nr. 10843/2/2011 al Curții de Apel București.

S-au constatat

încetate efectele mandatului de arestare nr. 75(EAW) emis la 16 decembrie 2011

pe o durată de 25 zile de la 19 decembrie 2011 până la 12 ianuarie 2012

inclusiv în Dosarul nr. 10630/2/2011 referitor la care nu s-a mai menținut

arestarea preventivă.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință din

data de 16 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

emis mandatul de arestare nr. 75/ EAW față de persoana solicitată D.C., după ce

acesta a fost audiat conform dispozițiilor legale.

Curtea a conexat la

această cauză, Dosarul nr. 10843/2/2011 al aceleiași instanțe, secția a I-a

penală, ce are ca obiect soluționarea punerii în executare a altui mandat

european de arestare emis pe numele aceleiași persoane la data de 4 aprilie

2011 de către autoritățile judiciare germane.

În aceste condiții,

Curtea a constatat încetate efectele mandatului de arestare nr.75(EAW) emis la

16 decembrie 2011, urmând ca în ceea ce privește măsura arestării preventive

luată la 20 decembrie 2011 să o mențină pe o durată de 21 de zile, de la 19

ianuarie 2012 la 8 februarie 2012.

Instanța a stabilit

că menținerea măsurii arestării preventive este justificată deoarece nu s-au

schimbat datele avute în vedere la luarea acesteia, iar autoritățile germane au

comunicat la solicitarea instanței doar hotărârile judecătorești nu și

relațiile referitoare la executarea pedepsei, motiv pentru care există

impedimente în predarea persoanei solicitate în cauză, înainte de a avea acces

la informațiile lămuritoare din cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs persoana solicitată D.C. care a solicitat admiterea

recursului, prin revocarea măsurii arestului preventiv și punerea acestuia în

stare de libertate.

Examinând încheierea

recurată prin prisma criticilor aduse, dar și din oficiu, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

nefondat, recursul declarat. Analizând actele și lucrările din dosar, Înalta

Curte constată că încheierea recurată este legală și temeinică și că în mod

corect a fost menținută măsura arestării preventive luată, deoarece nu s-au

schimbat datele avute în vedere la luarea acesteia.

În speță, persoana

solicitată D.C. a fost audiată însă a refuzat predarea sa către autoritatea

judiciară străină emitentă (respectiv autoritățile germane), lipsind la acel

moment de la dosar și relațiile referitoare la executarea pedepsei.

Pe de altă parte

situația familială, locativă a persoanei solicitate nu a cunoscut modificări și

incertitudinea unui loc de muncă, sunt date care îndrituie instanța să

aprecieze că menținerea arestării preventive a persoanei solicitate se impune,

cu respectarea normelor legale, inclusiv a duratei care se înscrie în limitele

prevăzute de lege.

Curtea constată că

protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

fac necesară menținerea arestării preventive a persoanei solicitată D.C.

Așa fiind recursul

declarat urmează a fi respins ca nefondat, iar onorariul apărătorului desemnat

din oficiu urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată D.C. împotriva încheierii

din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în Dosarul nr. 10630/2/2011.

Obligă recurentul

persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-30
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 963/2012
decembrie 2011 pentru 24 de ore, în data de 13 decembrie 2011. La dosarul cauzei s-au depus: procesul-verbal din 14 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, documentul prin care autoritățile judiciare române au fo
ÎCCJ 2013-02-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 421/2013
pen., va admite recursul declarat de persoana solicitată M.(fostă A.)A., va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând, va lua act de retragerea de către autoritățile judiciare germane emitente, a solicitării de punere în executare
ÎCCJ 2012-03-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 644/2012
din pedeapsa de 8 luni închisoare. S-a mai constatat că persoana solicitată D.C. a fost condamnată de Tribunalul de primă instanță Tiergarten în dosarul nr. (265 De) 1 JU Ja 1682/10 (164/10) la 15 octombrie 2010 pentru infracțiunea comisă l
ÎCCJ 2011-12-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4124/2011
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2011, pronunțată în Dosar nr. 10181/2/2011 (3895/2011) Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus arestarea persoanei solicitate M.F., pe o durată de 5 zile de la 30 noiembrie 2011 până la 04 d
ÎCCJ 2012-07-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2442/2012
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr. 54451/3/2011 (1441/2012), Curtea de Apel București, secția I penală, pe rol fiind soluționarea apelur
Sursă