ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3469/2012

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 486 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 13706/118/2011 în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicare art. 74 alin. (1), lit. a), c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul:

N.V.,  la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă.

În baza art. 57 C. pen. pedeapsa se va executa în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și e) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 17 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați, în solidar, inculpații N.V. și G.C. la plata următoarelor sume de bani reprezentând daune morale:

- 10.000 RON către partea civilă A.N. prin reprezentant legal

- 10.000 RON către partea civilă A.A.S., prin reprezentant legal.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.V. la plata sumei de 1.700 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul G.C. la plata sumei de 150 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:

Fapta inculpatului N.V., care în cursul lunii mai 2010, în timp ce se afla la terasa "M.P." din orașul Hârșova, jud. Constanța împreună cu învinuiții G.C. și N.N.G., a înregistrat cu un telefon mobil acte sexuale cu caracter pornografic reprezentând pe minorii A.N. și A.A.S., în vârstă de 7 ani și 2 luni, respectiv 7 ani și 5 luni, modalitate în care a produs un film care reprezintă poziții și acte sexuale cu caracter pornografic, care prezintă și implică minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă, prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului G.C., care în cursul lunii mai 2010, în timp ce se afla la terasa "M.P." din orașul Hârșova, jud.Constanța împreună cu învinuiții N.V. și N.N.G., i-a determinat pe minorii A.N. și A.A.S., în vârstă de 7 ani și 2 luni, respectiv 7 ani și 5 luni, prin înmânarea unei sume de bani formată din bancnote de 1 RON, la acte cu caracter obscen, respectiv să întrețină acte sexuale orale și să reproducă un raport sexual normal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de determinarea minorilor la acte cu caracter obscen, prevăzute de art. 9 din Legea nr. 196/2003.

După sesizarea instanței inculpatul G.C. a arătat că dorește să se prevaleze de dispozițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., declarând că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și că nu are alte probe de solicitat.

Instanța deliberând asupra cererii formulate de inculpatul G.C. a apreciat că se poate soluționa latura penală întrucât, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că faptele inculpatului G.C. sunt stabilite, sunt săvârșite de acesta și sunt suficiente date cu privire la persoana acestui inculpat, astfel că prin Sentința penală nr. 429 din 8 noiembrie 2011 în baza art. 9 din Legea nr. 196/2003 cu aplicare art. 320

1

C. proc. pen. instanța a dispus condamnarea inculpatului G.C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și e) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de determinarea minorilor la acte cu caracter obscen.

În baza art. 85 C. pen. a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 832 din 22 aprilie 2011 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin Decizia penală nr. 678 din 11 august 2011 a Curții de Apel Constanța.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 832 din 22 aprilie 2011 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin Decizia penală nr. 678 din 11 august 2011 a Curții de Apel Constanța, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și e) C. pen.

În baza art. 57 C. pen. a stabilit ca pedeapsa să se execută în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și e) C. pen.

Situația de fapt reținută de instanța de fond rezultă din: procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Or. Hârșova; adresele din 27 mai 2010 și din 15 septembrie 2010 ale SC C.M. SRL București; suportul optic tip CD conținând materialul pornografic; procesul-verbal din 17 februarie 2011 de vizionare a imaginilor; declarația minorei A.N.; declarațiile martorilor G.M. și C.S. și declarațiile inculpatului G.C. și ale martorului N.N.G., precum și din declarațiile inculpatului N.V., care a recunoscut faptul că a filmat actele sexuale cu caracter pornografic reprezentând pe minorii A.N. și A.A.S. cu un telefon mobil.

La stabilirea și aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: gradul de pericol social al faptei comise, determinat de împrejurările și modalitățile folosite de inculpat, de urmările produse asupra minorilor, asemenea fapte având consecințe negative asupra dezvoltării psihice și fizice a minorilor care se întind pe o perioadă lungă de timp, putând produce modificări grave în structura personalității copiilor, având în vedere și mediul social din care provin cei doi minori, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este în vârstă de 25 de ani, nu are antecedente penale, nu a fost în atenția autorităților locale în ceea ce privește comportamentul în familie și societate, a absolvit G.Ș.I.C.M. din Constanța.

Urmărindu-se prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, având în vedere și faptul că inculpatul nu conștientizează gravitatea faptei sale, în mod constant încercând să acrediteze ideea că minorii erau cunoscuți în orașul Hârșova că întrețin acte sexuale în mod frecvent și cerșesc bani pe stradă, ceea ce chiar dacă ar fi real, nu i-ar fi dat dreptul să profite pentru simplul amuzament, de vârsta fragedă a celor doi copii, lipsa de educație și de supraveghere, de naivitatea și lipsa de experiență sub aspect psihic a minorilor, de capacitatea lor redusă de înțelegere a efectelor, a consecințelor actelor comportamentale proprii și a capacităților reduse de a discerne între intențiile bune și rele ale altor persoane, de credulitatea, de sinceritatea și puritatea gândurilor și intențiilor, de imposibilitatea de a rezista la recompensele oferite, astfel că instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executare efectivă a acesteia în regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal inculpații N.V. și G.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerile orale, inculpatul N.V., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicată de instanța fondului cu dispozițiile art. 86

1

C. pen. - suspendarea sub supraveghere, motivată de atitudinea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, care a recunoscut și regretat fapta comisă, precum și de lipsa antecedenței penale.

Apelul inculpatului G.C. a vizat latura civilă a procesului penal. Prin apărător, s-a învederat instanței că inculpatul nu are critici de formulat cu privire la cuantumul și modalitatea în care au fost acordate despăgubirile civile de către prima instanță susținând că, în măsura în care, reanalizând materialul probator, va considera că se justifică reducerea cuantumului acestora nu avea obiecțiuni de făcut.

La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub același nr. 13706/118/2011.

Examinând legalitatea și temeinicia Sentinței penale nr. 486 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 13706/118/2011, prin prisma criticilor aduse și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea prin Decizia penală nr. 5/MP din 2 martie 2012 în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respinse, ca nefondate apelurile formulate de apelanții inculpați N.V. și G.C. împotriva Sentinței penale nr. 486 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 13706/118/2011

Astfel, instanța a reținut că pe baza ansamblului probator administrat, temeinic analizat, Tribunalul Constanța a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului în forma cerută de lege - intenția, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse - aspecte necontestate de inculpat.

În speță, instanța de control judiciar a reținut ca nu se justifică schimbarea modalității de executare a pedepsei, câtă vreme în apel nu au apărut elemente noi care să conducă la o asemenea concluzie.

Nu se poate face abstracție de natura și gravitatea faptei comisă de inculpat, împrejurările concrete de comitere a infracțiunii, profitând de vârsta fragedă a celor doi minori, de naivitatea lor, de capacitatea redusă de înțelegere a intențiilor bune sau rele ale altor persoane, precum și în raport de consecințele grave ale faptei comise asupra fizicului și psihicului celor doi minori.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul G.C. Curtea a constatat că acesta nu cuprinde critici concrete privind modalitatea de soluționare a acțiunii civile.

În atare situație, s-a reținut că acesta achiesează la cuantumul despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale, la care a fost obligat în solidar cu inculpatul N.V., despăgubiri de natură să acopere prejudiciul moral produs celor doi minori prin faptele ilicite ale inculpaților.

Împotriva Deciziei penale nr. 5/MP din 2 martie 2012 a declarat recurs inculpatul N.V., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului Ministrului Public și poziția adoptată de recurentul inculpat, susținerile apărătorului acestuia, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul N.V. este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse constată faptul că în cauză prima instanță, precum și instanța de control judiciar au dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.

În cauză prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăției inculpatului.

În mod corect, prima instanță de judecată, și instanța de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Înalta Curte constată totodată că în speța dedusă judecății inculpatului i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind administrate în fața acuzatului, asistat de un apărător, în ședința publică, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudență constantă.

Examinând cauza prin prisma criticii formulată inculpat privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa de doi ani închisoare, cu executare în regim de detenție constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Astfel, s-a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate își poate atinge finalitatea, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, ceea ce a condus la o corectă adecvare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă al cărei cuantum să asigure reflectarea, atât a gravității concrete a acesteia, prin fapta comisă, dar și a circumstanțelor reale ale săvârșirii ei, cu efecte în plan sancționator, precum și a circumstanțelor personale.

Înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de control judiciar apel, deoarece aceasta sub aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanțele reale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, dându-i posibilitatea unei reintegrării viitoare pozitive în societate, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Cu privire la solicitarea inculpatului de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța reține că potrivit art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța de fond, Tribunalul Constanța, la termenul din 25 octombrie 2011 i-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., respectiv faptul că în cazul recunoașterii infracțiunii comise în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, poate beneficia de reducerea cuantumului limitelor de pedeapsă cu o treime împrejurare în care inculpatul, prin apărător ales, avocat R.V.E. a arătat că "nu formulează o astfel de cerere".

La instanța de fond au fost audiați toți martorii propuși prin rechizitoriu precum și inculpatul, pronunțându-se Sentința penală nr. 486 din 9 decembrie 2011, după administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei în faza de judecată.

Față de cele de mai sus solicitarea inculpatului de aplicare direct în recurs a disp. art. 320

1

C. proc. pen. apare ca fiind neîntemeiată.

Având în vedere că nu se justifică reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., pentru motivele care s-au arătat mai sus, nefiind justificată nici reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului N.V., Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva Deciziei penale nr. 5/MP din 2 martie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva Deciziei penale nr. 5/MP din 2 martie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA