ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4037/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta T.M.M. a chemat în judecată C.N.P.A.D.A.S.,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună

obligarea pârâtei să-i plătească prima de concediu pe anul 2005, actualizată cu

indicele de inflație la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a fost funcționar public în cadrul C.N.P.A.D.A.S. și că potrivit art.

33 alin. (2), devenit art. 34 după republicare, din Legea nr. 188/1999,

funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă

egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Ulterior,

printr-o serie de ordonanțe de urgență, s-a dispus suspendarea aplicării

acestui articol până la 31 decembrie 2005. Cum la această dată suspendările

succesive și-au încetat aplicabilitatea, reclamanta susține că este

îndreptățită la primirea primelor de vacanță, suspendarea fiind

neconstituțională și nelegală.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2575 din 23

octombrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să-i

plătească acesteia prima de vacanță pe anul 2005 actualizată cu indicele de

inflație la data plății efective.      Pentru a pronunța această sentință instanța

a reținut că deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost

suspendat în anul 2005, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu

stingerea acestuia ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui,

astfel încât suspendarea nu se poate transforma într-o măsură cu caracter

permanent, aceasta însemnând însăși înlăturarea dreptului.

Împotriva acestei sentințe, considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs C.N.P.A.D.A.S.

Recurenta a susținut în esență că în mod

greșit C.N.P.A.D.A.S. a fost obligată la plata primei de vacanță prevăzută de

art. 34 din Legea nr. 188/1999 pentru perioada 2005, deoarece pe acest an

funcționarii publici nu au beneficiat de prime ce se acordă cu ocazia plecării

în concediu, întrucât acestea au fost suspendate succesiv până la 31 decembrie

2006.

Examinând sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor

fi arătate în continuare.

Curtea reține că situația de fapt a fost

corect stabilită de instanța de fond, reclamanta desfășurându-și activitatea în

cadrul pârâtei C.N.P.A.D.A.S. în calitate de funcționar public astfel că

potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind

statutul funcționarilor publici, republicată, era îndreptățită la plata primei

de concediu.

Această

dispoziție legală [art. 34 alin. (2)] a fost suspendată succesiv pe perioada

2001-2006, suspendare care însă nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are

ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui în intervalul de timp

pentru care a fost suspendat exercițiul său.

In acest sens, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,

prin considerentele Deciziei XII din 5 februarie 2007 au reținut că drepturile

persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții,

renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări

a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, în conformitate cu

dispozițiile

art. 28 C. muncii.

De

aceea, fiind un drept câștigat, derivând dintr-un raport de muncă, prima de concediu

nu putea fi anulată prin actele normative menționate. Aceste dispoziții legale

nu conțin vreo referire la o eventuală desființare a drepturilor la prima

concediu, ci doar la suspendarea exercitării acestui drept.

Examinând și din

oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența niciunui motiv de casare, recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.P.A.D.A.S.

împotriva sentinței civile nr. 2575 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

noiembrie 2008.