ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6915/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 256 din 16 februarie 2009, Tribunalul Iași, secția civilă, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a SC M. SA, a admis contestația formulată de contestatorul U.G. și a anulat Decizia nr. 1 din 15 noiembrie 2007 emisă de intimata SC M. SA, constatând că petentul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1067 m.p. și construcția demolată. Prin aceeași hotărâre s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul compus din construcție demolată și teren în suprafață de 1067 m.p., situat în Iași, Str. P. nr. 9 și identificat în planșa I, punctele 20 - 21 - 22 - 25 - 2 - 24 din raportul de expertiză care face parte integrantă din hotărâre.

A fost obligată intimata SC M. SA Iași la plata către contestator a sumei de 4.885,05 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței menționate au declarat apel contestatorul U.G. și SC M. SA. Prin Decizia nr. 114 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ambele apeluri ca nefondate. Recursul declarat de contestatorul U.G. împotriva deciziei menționate a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 3608 din 9 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, secția I civilă, la 31 august 2011, contestatorul U.G.

a solicitat lămurirea înțelesului dispozitivului Sentinței civile nr. 256 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, motivat de faptul că nu rezultă care este entitatea obligată să acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Încheierea nr. 371 din 10 octombrie 2011 a ședinței din camera de consiliu a Tribunalului Iași, secția I civilă, s-a admis cererea formulată de contestator și s-a dispus lămurirea înțelesului dispozitivului Sentinței civile nr. 256 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. 8820/99/2007, în sensul că la alin. (5) din dispozitiv, în loc de „dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în (...)" se va înscrie „obligă intimata SC M. SA Iași să acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în (...)". Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că, raportat la motivele invocate de contestator prin cererea de lămurire, sunt incidente dispozițiile art. 281 1 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei încheieri a declarat apel SC M. SA Iași, susținând că problema titularului obligației de acordare a despăgubirilor a făcut obiectul căilor de atac, apel, recurs și revizuire, cereri ce au fost respinse, astfel că acest aspect nu mai putea face obiectul procedurii prevăzute de art. 281 C. proc. civ. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 7 din 27 ianuarie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de SC M. SA împotriva încheierii, apreciind că în mod corect tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ., neîncălcând în vreun fel puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în apel și recurs cu privire la fondul litigiului. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în temeiul legal, SC M. SA Iași, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Dezvoltând motivele de recurs, recurentul SC M. SA Iași a susținut că, prin cererea de lămurire întemeiată pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., petentul contestator U.G. a încercat pe cale ocolită să modifice o sentință cu autoritate de lucru judecat, întrucât inserarea obligării sale la acordarea de despăgubiri ar modifica structura soluției. S-a învederat, totodată, faptul că problema titularului obligației de acordare a despăgubirilor nu poate face obiectul procedurii prevăzute de art. 281 C. proc. civ., neîncadrându-se în categoria elementelor avute în vedere de legiuitor. Recurenta a susținut, totodată, că prin obligarea sa la acordarea de despăgubiri, urmare a admiterii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței primei instanțe, i-a fost încălcat și dreptul la apărare, fiind privată de posibilitatea de a supune căilor de atac justețea și legalitatea acesteia.

Intimatul U.G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Examinând criticile recurentului, ce se circumscriu motivelor de nelegalitate invocate, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Fără a expune pe larg considerentele pentru care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., instanța de apel a reținut că problema titularului obligației de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială nu a format obiectul analizei în apelul declarat de SC M. împotriva Sentinței civile nr. 256 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Iași, astfel că poate fi examinată în procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc.

civ. Curtea va constata că instanțele de fond și apel au interpretat și aplicat eronat dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., lămurind dispozitivul sentinței menționate în sensul obligării SC M. SA să acorde măsuri reparatorii. Din examinarea prevederilor art. 281 1 C. proc. civ. rezultă că în noțiunea de lămurire a înțelesului dispozitivului unei hotărâri judecătorești nu pot fi incluse aspecte ce vizează fondul cauzei, cum ar fi cele referitoare la natura, întinderea sau titularul drepturilor și obligațiilor. Inserarea în dispozitivul sentinței a obligării recurentei la acordarea de măsuri reparatorii modifică structural soluția pronunțată de prima instanță, încălcând, totodată, dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și normele de aplicare a acesteia.

Lămurirea dispozitivului sentinței cenzurate în căile de atac nu se putea face decât prin raportare la dispozițiile Legii nr. 247/2005, indicate chiar de către petent, ca fiind legea specială avută în vedere de prima instanță la pronunțarea hotărârii. Astfel, dispozițiile legii speciale, art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, stabilesc că entitatea învestită cu soluționarea notificării va emite o decizie/dispoziție de soluționare a acesteia, în sensul propunerii acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii speciale, decizie pe care urmează să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Obligarea SC M. SA de a acorda ea însăși măsurile reparatorii încalcă dispozițiile legale menționate, în condițiile în care stabilirea cuantumului și procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură sunt de competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Motivarea instanței de apel, în sensul că SC M. SA Iași a atacat sentința a cărei lămurire s-a solicitat doar sub aspectul cheltuielilor de judecată nu are în vedere cadrul procesual creat prin admiterea contestației formulate de U.G. Deoarece dispozitivul inițial al hotărârii nu obliga SC M. SA Iași la acordarea de despăgubiri, orice demers judiciar, respectiv promovarea căilor de atac care să vizeze acest aspect, ar fi fost calificat ca lipsit de interes.

În realitate, lămurirea dispusă prin Încheierea nr. 37 din 10 octombrie 2011 a Tribunalului Iași în sensul menționat a încălcat puterea de lucru judecat a Sentinței nr. 256 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Iași, irevocabilă ca urmare a respingerii căilor de atac. Față de toate aceste considerente, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., urmează să se admită recursul și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se modifice decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat de pârâta SC M. SA Iași împotriva Încheierii nr. 371 din 10 octombrie 2011 a Tribunalului Iași, secția I civilă. Se va schimba în tot încheierea și se va respinge cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 256 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA Iași împotriva Deciziei nr. 7 din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva Încheierii nr. 371 din 10 octombrie 2011 a Tribunalului Iași, secția I civilă. Schimbă încheierea în tot și respinge cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 256 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AZ