ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6915/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 256 din 16 februarie

2009, Tribunalul Iași, secția civilă, a respins excepțiile inadmisibilității

acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a SC M. SA, a admis contestația

formulată de contestatorul U.G. și a anulat Decizia nr. 1 din 15 noiembrie 2007

emisă de intimata SC M. SA, constatând că petentul este persoană îndreptățită

la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren în

suprafață de 1067 m.p. și construcția demolată.

Prin aceeași hotărâre

s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în

despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul compus din construcție

demolată și teren în suprafață de 1067 m.p., situat în Iași, Str. P. nr. 9 și

identificat în planșa I, punctele 20 - 21 - 22 - 25 - 2 - 24 din raportul de

expertiză care face parte integrantă din hotărâre.

A fost obligată

intimata SC M. SA Iași la plata către contestator a sumei de 4.885,05 RON, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței

menționate au declarat apel contestatorul U.G. și SC M. SA.

Prin Decizia nr. 114

din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ambele apeluri ca nefondate.

Recursul declarat de

contestatorul U.G. împotriva deciziei menționate a fost respins ca nefondat

prin Decizia nr. 3608 din 9 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Iași, secția I civilă, la 31 august 2011,

contestatorul U.G. a solicitat lămurirea înțelesului dispozitivului Sentinței

civile nr. 256 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, motivat de

faptul că nu rezultă care este entitatea obligată să acorde măsuri reparatorii

prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale, Legea nr.

247/2005.

Cererea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281

1

alin. (1) C. proc.

civ.

Prin Încheierea nr.

371 din 10 octombrie 2011 a ședinței din camera de consiliu a Tribunalului

Iași, secția I civilă, s-a admis cererea formulată de contestator și s-a dispus

lămurirea înțelesului dispozitivului Sentinței civile nr. 256 din 16 februarie

2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. 8820/99/2007, în sensul că

la alin. (5) din dispozitiv, în loc de „dispune acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent constând în (...)" se va înscrie „obligă intimata SC M. SA

Iași să acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în (...)".

Pentru a pronunța

această încheiere, tribunalul a reținut că, raportat la motivele invocate de

contestator prin cererea de lămurire, sunt incidente dispozițiile art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei

încheieri a declarat apel SC M. SA Iași, susținând că problema titularului

obligației de acordare a despăgubirilor a făcut obiectul căilor de atac, apel,

recurs și revizuire, cereri ce au fost respinse, astfel că acest aspect nu mai

putea face obiectul procedurii prevăzute de art. 281 C. proc. civ.

Curtea de Apel Iași,

secția civilă, prin Decizia nr. 7 din 27 ianuarie 2012, a respins ca nefondat

apelul declarat de SC M. SA împotriva încheierii, apreciind că în mod corect

tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ.,

neîncălcând în vreun fel puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în

apel și recurs cu privire la fondul litigiului.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în temeiul legal, SC M. SA Iași, criticând-o ca

nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs, recurentul SC M. SA Iași a susținut că, prin cererea de lămurire

întemeiată pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., petentul

contestator U.G. a încercat pe cale ocolită să modifice o sentință cu

autoritate de lucru judecat, întrucât inserarea obligării sale la acordarea de

despăgubiri ar modifica structura soluției.

S-a învederat,

totodată, faptul că problema titularului obligației de acordare a

despăgubirilor nu poate face obiectul procedurii prevăzute de art. 281 C. proc.

civ., neîncadrându-se în categoria elementelor avute în vedere de legiuitor.

Recurenta a susținut,

totodată, că prin obligarea sa la acordarea de despăgubiri, urmare a admiterii

cererii de lămurire a dispozitivului sentinței primei instanțe, i-a fost

încălcat și dreptul la apărare, fiind privată de posibilitatea de a supune

căilor de atac justețea și legalitatea acesteia.

Intimatul U.G. a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Examinând criticile

recurentului, ce se circumscriu motivelor de nelegalitate invocate, prevăzute

de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

fondat pentru considerentele ce succed:

Fără a expune pe larg

considerentele pentru care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., instanța de apel a reținut că problema titularului obligației de

acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială nu a format

obiectul analizei în apelul declarat de SC M. împotriva Sentinței civile nr.

256 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Iași, astfel că poate fi examinată în

procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ.

Curtea va constata că

instanțele de fond și apel au interpretat și aplicat eronat dispozițiile art.

281

1

C. proc. civ., lămurind dispozitivul sentinței menționate în

sensul obligării SC M. SA să acorde măsuri reparatorii.

Din examinarea prevederilor

art. 281

1

C. proc. civ. rezultă că în noțiunea de lămurire a

înțelesului dispozitivului unei hotărâri judecătorești nu pot fi incluse

aspecte ce vizează fondul cauzei, cum ar fi cele referitoare la natura,

întinderea sau titularul drepturilor și obligațiilor.

Inserarea în

dispozitivul sentinței a obligării recurentei la acordarea de măsuri

reparatorii modifică structural soluția pronunțată de prima instanță,

încălcând, totodată, dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și

normele de aplicare a acesteia.

Lămurirea

dispozitivului sentinței cenzurate în căile de atac nu se putea face decât prin

raportare la dispozițiile Legii nr. 247/2005, indicate chiar de către petent,

ca fiind legea specială avută în vedere de prima instanță la pronunțarea

hotărârii.

Astfel, dispozițiile

legii speciale, art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

stabilesc că entitatea învestită cu soluționarea notificării va emite o

decizie/dispoziție de soluționare a acesteia, în sensul propunerii acordării de

măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii

speciale, decizie pe care urmează să o înainteze Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Obligarea SC M. SA de

a acorda ea însăși măsurile reparatorii încalcă dispozițiile legale menționate,

în condițiile în care stabilirea cuantumului și procedura de acordare a

despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură sunt de

competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Motivarea instanței

de apel, în sensul că SC M. SA Iași a atacat sentința a cărei lămurire s-a

solicitat doar sub aspectul cheltuielilor de judecată nu are în vedere cadrul

procesual creat prin admiterea contestației formulate de U.G.

Deoarece dispozitivul

inițial al hotărârii nu obliga SC M. SA Iași la acordarea de despăgubiri, orice

demers judiciar, respectiv promovarea căilor de atac care să vizeze acest

aspect, ar fi fost calificat ca lipsit de interes.

În realitate,

lămurirea dispusă prin Încheierea nr. 37 din 10 octombrie 2011 a Tribunalului

Iași în sensul menționat a încălcat puterea de lucru judecat a Sentinței nr.

256 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Iași, irevocabilă ca urmare a

respingerii căilor de atac.

Față de toate aceste

considerente, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

urmează să se admită recursul și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

să se modifice decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat de pârâta

SC M. SA Iași împotriva Încheierii nr. 371 din 10 octombrie 2011 a Tribunalului

Iași, secția I civilă.

Se va schimba în tot

încheierea și se va respinge cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței

civile nr. 256 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC M. SA Iași împotriva Deciziei nr. 7 din 27 ianuarie 2012

a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Modifică decizia

atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva Încheierii nr.

371 din 10 octombrie 2011 a Tribunalului Iași, secția I civilă.

Schimbă încheierea în

tot și respinge cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 256

din 16 februarie 2009 a Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ