ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6669/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1620 din 12

octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3247/110/2009 s-a

respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanții M.C. și M.P. în

contradictoriu cu pârâții K.H.A.K. și K.C.

Au fost obligați

reclamanții să achite pârâților suma de 6.300 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanții au

solicitat rezoluțiunea acestui antecontract de vânzare-cumpărare cu motivarea

că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale și anume nu au efectuat

dezmembrarea și intabularea în cartea funciară a imobilului ce forma obiectul

de vânzării-cumpărării până la data de 30 aprilie 2009, termen stipulat în

favoarea promitent-cumpărătoarei.

Instanța a conchis că

reclamanta M.C. ar fi fost pregătită să achite la 30 aprilie 2009 doar suma de

10.999 euro față de 60.000 euro, respectiv 156.000 euro dacă dorea să achite un

preț mai redus.

Față de cele expuse,

instanța nu a mai găsit necesar a analiza dacă pârâții și-au îndeplinit sau nu

obligațiile contractuale, acțiunea reclamanților fiind respinsă ca nefondată.

Văzând și prevederile

art. 274 C. proc. civ., reclamanții, părți căzute în pretenții au fost obligați

la plata cheltuielilor de judecată către pârâți reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe

au promovat apel reclamanții M.C. și M.P., iar Curtea a constatat caracterul

său nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Susținerile

apelanților vizând demersurile lor în vederea obținerii unui credit în valoare

de 91.000 euro de la B.R.D. nu pot fi primite, aceste susțineri nefăcând decât

să confirme neîndeplinirea obligației de plată a prețului la termenele

stipulate în contract.

Aceasta întrucât

nicio clauză a antecontractului nu menționa expres obligația în sarcina

intimaților-promitenți-vânzători de a întocmi formalitățile premergătoare unei

înstrăinări valabile a imobilului pe care s-au obligat să-l vândă pentru ca

apelanții să poată contracta creditul de 91.000 euro.

Referitor la suma de

50.000 euro pe care apelanții susțin că au împrumutat-o cu înscris sub

semnătură privată de la numiții T.C. și T.M., Curtea reține față de terți, data

înscrisului sub semnătură privată nu are nicio putere doveditoare atâta timp

cât nu a devenit dată certă.

Apelanții invocă

excepția de neexecutare a contractului, dar o putea invoca doar în cazul în

care și îndeplineau obligația, respectiv aceea de a achita diferența de preț

integral sau în mai multe tranșe prin virament în contul menționat în alin. (3)

din antecontract.

Ori, atâta timp cât

apelanții-promitenți cumpărători nu au achitat diferența de preț prin

consemnarea sumelor la dispoziția intimaților-promitenți vânzători nu pot

invoca excepția de neexecutare a contractului.

Susținerile cu

privire la existența unei noi propuneri de vânzare a întregii suprafețe de

teren nu a fost analizată în apel deoarece conform art. 282 C. proc. civ.

obiectul apelului îl constituie hotărârea dată în primă instanță de Tribunal,

ori această instanță nu s-a pronunțat pe acest aspect ci a analizat cererea de rezoluțiune

raportat la antecontractul autentificat nr. X/2008.

Curtea a constatat că

în mod corect a fost respinsă acțiunea de către prima instanță, hotărârea

apelată fiind legală în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., fiind

respins apelul și făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Împotriva Deciziei

civile nr. 60 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze

minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale au declarat recurs

reclamanții M.C. și M.P. care a susținut următoarele motive de nelegalitate a

hotărârii recurate.

Decizia pronunțată în

apel este nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.

proc. civ.

Instanța de apel

motivează numai pretinsa neexecutare a antecontractului de către promitenții-cumpărători,

considerând de prisos analiza îndeplinirii obligațiilor de către

promitenții-vânzători.

Instanța de apel,

după un scurt rezumat al contractului consideră ca rezoluțiunea convenției

putea fi cerută, în principiu, de partea care se declară gata să-și execute

obligația asumată, cu condiția însă a dovedirii culpei reclamantului.

Un motiv străin de

natura pricinii este motivul inserat în parag. 5 din decizie și anume că

"nicio clauză a antecontractului nu menționa expres obligația în sarcina

intimaților-promitenți-vânzători de a întocmi formalitățile premergătoare unei

înstrăinări valabile a imobilului pe care s-au obligat să-l vândă pentru ca

apelanții să poată contracta creditul de 91.000 euro". Din acest

considerent reiese că promitenții-vânzători nu erau obligați să încheie un

contract valabil, indiferent în ce scop ar "fi fost încheiat" acest

contract.

Se susține și

incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. deoarece

instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura

ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Instanța de apel a

considerat în paragraful menționat la motivul 1 de recurs că

promitenții-cumpărători nu pot invoca excepția de neexecutare a contractului.

Numai în cazul în

care promitenții-cumpărători nu ar fi achitat avansul se putea considera că nu

și-au îndeplinit obligațiile și nu pot invoca neexecutarea contractului de

către promitenții cumpărători.

Instanța trebuia să

verifice, în mod obligatoriu, și motivele invocate în cererea introductivă,

respectiv dacă executarea obligațiilor de către promitenții-vânzători era

posibilă.

Și motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se consideră a fi incident în susținerea

recursului deoarece conform antecontractului, promitenții-vânzători s-au

obligat să vândă fără nicio rezervă și liber de orice sarcini imobilul alcătuit

din o casă de locuit și mobilier, anexe și o suprafață de aproximativ 1.585 mp

teren.

Suprafața de teren ar

urma a fi delimitată cu exactitate conform schiței pe care promitent-vânzătorii

se obligă să o prezinte la data autentificării contractului de

vânzare-cumpărare și care va respecta condițiile convenite în sensul că va

cuprinde întreaga suprafața de aproximativ 1.585,00 mp teren curți-construcții și

arabil din suprafața totală de 5.300 mp teren deținută de promitentul-vânzător.

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs

invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea

greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și cele

referitoare la rezoluțiunea contractului și la condițiile necesare a fi

îndeplinite pentru a opera această sancțiune a neexecutării culpabile a unui

contract cu executare imediată.

Rezoluțiunea

contractului este o sancțiune civilă, garanție a respectării contractului, de

natură a contribui la executarea întocmai și cu bună-credință a obligațiilor

contractuale.

Pentru admiterea

acțiunii având ca obiect rezoluțiunea unui contract se cer a fi îndeplinite

următoarele condiții: una din părți să nu-și fi executat obligațiile sale și

neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația;

debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile

prevăzute de lege.

Acțiunea în

rezoluțiune poate fi introdusă de partea în privința căreia angajamentul nu s-a

realizat, nu de partea care nu-și execută obligația asumată.

Instanța de apel a

considerat în mod just că nu poate opera rezoluțiunea fiind imputabilă

reclamanților neîndeplinirea obligației de plată (de către aceștia) a prețului

stabilit la termenele stipulate.

De asemenea, corect

s-a reținut că excepția de neexecutare a contractului se poate invoca doar dacă

reclamanții își îndeplineau obligația contractuală asumată.

Nici criticile

formulate de recurenții reclamanți sub aspectul incidenței motivelor de

nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. nu pot fi

primite:

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este

necesar ca hotărârea recurată să nu cuprindă motivele pe care se sprijină sau

să cuprindă motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Or, în speță, decizia

Curții de Apel cuprinde mențiunile obligatorii reglementate de art. 261 (5) C.

proc. civ. și anume acele considerente de fapt și de drept ce au condus la

formarea convingerii instanței, cât și acelea pentru care s-au înlăturat

susținerile părților.

De asemenea, nu poate

fi considerat un motiv străin de natura pricinii motivul reținut de instanța de

apel referitor la "obligația de a se întocmi formalitățile premergătoare

unei înstrăinări valabile", consemnându-se de fapt că "nicio clauză a

antecontractului nu menținea expres obligația de a întocmi aceste formalități

premergătoare, pentru ca apelanții să poată contracta creditul de 91.000

euro".

Prin decizia

instanței de apel recurate nu s-a schimbat natura sau înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății și nici nu s-a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Prin menționarea

imposibilității invocării excepției de neexecutare a contractului nu s-a produs

o interpretate eronată a actului juridic dedus judecății și nicio schimbare a

naturii acestuia.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul declarat de reclamanți, în baza art. 312

C. proc. civ. și se va menține decizia civilă a Curții de Apel ca legală.

Se va dispune

restituirea sumei reprezentând taxa juridică de timbru.

Se va face aplicarea

art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurenților la plata cheltuielilor

de judecată către intimați, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții M.C. și M.P. împotriva Deciziei civile nr. 60 din 24

iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă, asigurări sociale.

Dispune restituirea

sumei de 2.871 RON reprezentând taxă judiciară de timbru achitată conform

chitanței din data de 23 mai 2012 la Primăria municipiului Bacău.

Obligă pe

recurenții-reclamanți M.C. și M.P. la plata sumei de 2.853 RON cheltuieli de

judecată reduse.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL