ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 727/2013

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub numărul 4221/270/2012 la data de 03 august 2012, contestatoarea SC O.M.V. P. SA a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații C.A. și B.E.J. B.J. solicitând anularea actelor de executare din dosarul nr. 85/2012 al B.E.J. B.J., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, anularea somației nr. 136/2012 emisă la data de 26 iulie 2012, anularea procesului-verbal nr. 136/2012 emis la data de 26 iulie 2012, anularea raportului de expertiză extrajudiciară întocmit în dosarul de executare, anularea adresei de înființare a popririi nr. 84 -127/2012 emisă de B.E.J.

B.J. către B.C.R. și înregistrată sub nr. 4761 din 01 august 2012, anularea adresei de înființare a popririi nr. 128-149/2012 emisă de B.E.J. B.J. către B.C.R. și înregistrată sub nr. 47618 din 01 august 2012, anularea tuturor actelor de executare efectuate și restabilirea situației anterioare, cu cheltuieli de judecată. În motivare contestației, în esență, contestatoarea a arătat că: Debitul ce face obiectul executării silite a fost deja executat silit de două ori asupra conturilor bancare ale contestatoarei deschise la terții popriți B.C.R. SA la data de 29 iunie 2011, respectiv B.R.D., în data de 29 iunie 2011, în cadrul dosarelor de executare silită de la nr. 1052/2011 la 1146/2011. Prin titlul executoriu, contestatoarea a fost obligată la plata către intimați unei sume nedeterminate, care reprezintă cota de 5 % din profitul net, pe fiecare dintre anii 2005, 2006, 2007, sumă care urma să fie reactualizată cu rata inflației.

S-a arătat că sumele calculate de către contestatoare nu sunt in concordanță cu cele stabilite de către executorul judecătoresc prin efectuarea unor expertize extrajudiciare, iar aceste din urmă sume nu sunt recunoscute de către contestatoare. Contestatoarea a arătat că debitul ce face obiectul executării nu este o creanță certă, lichidă, ea având o existență îndoielnică și al cărui calcul a fost determinat în mod greșit. De asemenea, s-a arătat că lipsește mandatul avocatului sau a contractului de asistență juridică încheiat cu creditorii-intimați, iar executorul judecătoresc a pornit executarea silită împotriva contestatoarei in lipsa unui mandat valabil din partea creditorilor. Actele de executare sunt nelegale întrucât au fost îndeplinite cu nerespectarea legii, sub sancțiunea nulității.

Procesele verbale de constatare a cheltuielilor de executare au fost încheiate în mod abuziv și nelegal, prin stabilirea unui cuantum excesiv al onorariului executorului judecătoresc față de activitatea efectiv prestată, dar si a unui onorariu excesiv al avocatului, față de activitatea efectiv prestată in dosarele de executare. Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a arătat că există motive temeinice pentru a se dispune această măsură dat fiind că în principal este necesar a se stabili sumele nete datorate fiecărui creditor. În drept au fost invocate dispozițiile art. 399, art. 274 alin. (3), art. 371 1 , art. 388 alin. (1) și (2) si art. 403 C. proc. civ. În probațiune, contestatoarea a arătat că înțelege să solicite proba cu înscrisuri, expertiză contabilă, interogatoriu.

Intimata C.A. a formulat întâmpinare si a solicitat respingere acțiunii ca nefondată. Intimatul B.E.J. B.J. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3, prin care a solicitat declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. B.J. Prin Sentința nr. 2987 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Onești, în dosarul nr. nr. 37243/301/2012, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București. S-a reținut, în esență, că în materia contestației la executare, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc.

civ., contestația se introduce la instanța de executare, care este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. În speță, creditorul a ales să efectueze executarea asupra sumelor de bani, bunuri ale debitoarei pe care aceasta le avea la terțul poprit B.C.R. SA, cu sediul în mun. București, b-dul Regina Elisabeta, situație în care executarea se efectuează în București, iar instanța de executare nu poate fi decât cea în raza căreia s-a făcut această executare, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București. Chiar dacă în adresa de înființare a popririi este menționată și adresa sucursalei din municipiul Onești, instanța nu poate reține că s-ar fi solicitat înființarea popririi doar asupra conturilor deschise la această unitate operațională a băncii, potrivit art. 454 alin. (2 3 ) C. proc.

civ., căci din cuprinsul adresei de înființare a popririi rezultă că s-a solicitat înființarea popririi asupra tuturor sumelor de bani pe care debitoarea le-ar avea în conturile deschise la oricare din sucursalele sau agențiile băncii, această solicitare fiind așadar adresată băncii centrale, al cărei sediu principal este cel din municipiul București, singura în măsură să impună tuturor unităților sale operaționale indisponibilizarea sumelor de bani ale debitoarei. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, cauza a fost înregistrată la data de 22 octombrie 2012 sub nr. 37243/301/2012. Prin sentința civilă nr. 18278 din 26 noiembrie 2012 Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București invocată de intimatul B.E.J.

B.J. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești. Totodată, s-a constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Onești și Judecătoria Sectorului 3 București și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casate și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. S-a reținut că din niciun act din dosarul de executare nu rezultă că a fost înființată poprirea la un terț poprit aflat în raza teritorială a Sectorului 3. Deși, Judecătoria Onești și-a motivat soluția de declinare pe faptul că adresa de înființare a popririi este adresată terțului poprit B.C.R. SA București, se va reține că acest aspect este contrazis de înscrisurile existente în dosarul cauzei.

Astfel, se constată că adresa de înființare a popririi este emisă către Sucursala Bacău a B.C.R. SA această unitate bancară fiind cea care a aplicat ștampila pe dovada de comunicare. Mai mult, din actele dosarului de executare și din înscrisurile depuse de părți nu a rezultat că B.C.R. SA a confirmat înființarea popririi asupra conturilor debitoarei, astfel că nu a dobândit calitatea de terț poprit în cauză, neputându-se aprecia, deci, că executarea silită se efectuează în circumscripția Judecătoriei Sectorului 3 București.

De asemenea, această instanță a mai reținut, în esență, că au fost efectuate acte de executare silită specifice executării silite imobiliare în raza teritorială de competență a Judecătoriei Onești, și aceasta a dobândit calitatea de a putea fi considerată „instanță de executare”, deși prin Sentința nr. 2987/28 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Onești a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București. Având în vedere art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. art. 400 alin. (1) C. proc. civ. și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimatul B.E.J. B.J., și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Onești, constatându-se conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Onești și Judecătoria Sector București.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Onești și Judecătoria Sectorului 3 București, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Onești este competentă să soluționeze cererea, pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei dedus judecății îl constituie o contestație la executare prin care contestatoarea a solicitat: anularea actelor de executare din dosarul nr. 85/2012 al B.E.J. B.J., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, anularea somației nr. 136/2012 emisă la data de 26 iulie 2012, anularea procesului-verbal nr. 136/2012 emis la data de 26 iulie 2012, anularea raportului de expertiză extrajudiciară întocmit în dosarul de executare, anularea adresei de înființare a popririi nr. 84 - 127/2012 emisă de B.E.J.

B.J. către B.C.R. și înregistrată sub nr. 47615 din 01 august 2012, anularea adresei de înființare a popririi nr. 128-149/2012 emisă de B.E.J. B.J. către B.C.R. și înregistrată sub nr. 47618 din 01 august 2012, anularea tuturor actelor de executare efectuate și restabilirea situației anterioare, cu cheltuieli de judecată. Dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instituie o normă de competență teritorială relativă, din perspectiva modificării Codului de procedură civilă prin Legea nr. 202/2010, potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, legiuitorul fundamentând-o pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite.

În materia executării silite prin poprire, cum este cazul în speță, trebuie menționat faptul că potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., poprirea se înființează, la cererea creditorului, de executorul judecătoresc, de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Deci, legiuitorul prevede o competență teritorială de ordine privată, distinctă de cea anterioară care era imperativă, competența teritorială relativă de a soluționa în primă instanță cererile de poprire revine judecătoriei, la cererea creditorului de executorul judecătoresc, de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Însă, în speță, au fost efectuate acte de executare silită specifice executării silite imobiliare în raza teritorială de competență a Judecătoriei Onești, ceea ce înseamnă că instanța de executare este această judecătorie.

De amintit că Înalta Curte are în vedere și Decizia nr. XV din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație, secțiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 400 și 402 C. proc. civ., care a statuat că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să soluționeze contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare (..), cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

În ceea ce privește competența teritorială, în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, care în speța de față este Judecătoria Onești, unde s-a început executarea silită imobiliară. Prin urmare, în raport cu prevederile art. 400 coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Onești, în raza căreia s-au efectuat deja o executare silită imobiliară, ca instanță de executare sesizată de contestatoare, împrejurare ce face ca fiind lipsit de relevanță faptul că terțul poprit își are domiciliul în sectorul 3. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Onești, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.