ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 727/2013

Deliberând

asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub numărul 4221/270/2012 la data de

03 august 2012, contestatoarea SC O.M.V. P. SA a formulat contestație la

executare în contradictoriu cu intimații C.A. și B.E.J. B.J. solicitând

anularea actelor de executare din dosarul nr. 85/2012 al B.E.J. B.J.,

suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, anularea

somației nr. 136/2012 emisă la data de 26 iulie 2012, anularea

procesului-verbal nr. 136/2012 emis la data de 26 iulie 2012, anularea

raportului de expertiză extrajudiciară întocmit în dosarul de executare,

anularea adresei de înființare a popririi nr. 84 -127/2012 emisă de B.E.J. B.J.

către B.C.R. și înregistrată sub nr. 4761 din 01 august 2012, anularea adresei

de înființare a popririi nr. 128-149/2012 emisă de B.E.J. B.J. către B.C.R. și

înregistrată sub nr. 47618 din 01 august 2012, anularea tuturor actelor de

executare efectuate și restabilirea situației anterioare, cu cheltuieli de

judecată.

În motivare

contestației, în esență, contestatoarea a arătat că:

Debitul ce face

obiectul executării silite a fost deja executat silit de două ori asupra

conturilor bancare ale contestatoarei deschise la terții popriți B.C.R. SA la

data de 29 iunie 2011, respectiv B.R.D., în data de 29 iunie 2011, în cadrul

dosarelor de executare silită de la nr. 1052/2011 la 1146/2011.

Prin titlul

executoriu, contestatoarea a fost obligată la plata către intimați unei sume

nedeterminate, care reprezintă cota de 5 % din profitul net, pe fiecare dintre

anii 2005, 2006, 2007, sumă care urma să fie reactualizată cu rata inflației.

S-a arătat că sumele calculate de către contestatoare nu sunt in concordanță cu

cele stabilite de către executorul judecătoresc prin efectuarea unor expertize

extrajudiciare, iar aceste din urmă sume nu sunt recunoscute de către

contestatoare.

Contestatoarea

a arătat că debitul ce face obiectul executării nu este o creanță certă,

lichidă, ea având o existență îndoielnică și al cărui calcul a fost determinat

în mod greșit.

De asemenea,

s-a arătat că lipsește mandatul avocatului sau a contractului de asistență

juridică încheiat cu creditorii-intimați, iar executorul judecătoresc a pornit

executarea silită împotriva contestatoarei in lipsa unui mandat valabil din

partea creditorilor.

Actele de

executare sunt nelegale întrucât au fost îndeplinite cu nerespectarea legii,

sub sancțiunea nulității.

Procesele verbale de constatare a cheltuielilor

de executare au fost

încheiate în mod abuziv și nelegal, prin stabilirea

unui cuantum excesiv al onorariului executorului judecătoresc față de

activitatea efectiv prestată, dar si a unui onorariu excesiv al avocatului,

față de activitatea efectiv prestată in dosarele de executare.

Cu privire la

cererea de suspendare a executării silite, s-a arătat că există motive

temeinice pentru a se dispune această măsură dat fiind că în principal este

necesar a se stabili sumele nete datorate fiecărui creditor.

În drept au

fost invocate dispozițiile art. 399, art. 274 alin. (3), art. 371

1

,

art. 388 alin. (1) și (2) si art. 403 C. proc. civ.

În probațiune,

contestatoarea a arătat că înțelege să solicite proba cu înscrisuri, expertiză

contabilă, interogatoriu.

Intimata C.A. a

formulat întâmpinare si a solicitat respingere acțiunii ca nefondată.

Intimatul

B.E.J. B.J. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Sector 3, prin care a solicitat declinarea

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, precum și excepția lipsei

calității procesuale pasive a B.E.J. B.J.

Prin Sentința

nr. 2987 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Onești, în dosarul

nr. nr. 37243/301/2012, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale,

dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sector 3 București.

S-a reținut, în

esență, că în materia contestației la executare, potrivit art. 400 alin. (1) C.

proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, care este

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

În speță,

creditorul a ales să efectueze executarea asupra sumelor de bani, bunuri ale

debitoarei pe care aceasta le avea la terțul poprit B.C.R. SA, cu sediul în

mun. București, b-dul Regina Elisabeta, situație în care executarea se

efectuează în București, iar instanța de executare nu poate fi decât cea în

raza căreia s-a făcut această executare, respectiv Judecătoria Sectorului 3

București.

Chiar dacă în

adresa de înființare a popririi este menționată și adresa sucursalei din

municipiul Onești, instanța nu poate reține că s-ar fi solicitat înființarea

popririi doar asupra conturilor deschise la această unitate operațională a

băncii, potrivit art. 454 alin. (2

3

) C. proc. civ., căci din

cuprinsul adresei de înființare a popririi rezultă că s-a solicitat înființarea

popririi asupra tuturor sumelor de bani pe care debitoarea le-ar avea în

conturile deschise la oricare din sucursalele sau agențiile băncii, această

solicitare fiind așadar adresată băncii centrale, al cărei sediu principal este

cel din municipiul București, singura în măsură să impună tuturor unităților

sale operaționale indisponibilizarea sumelor de bani ale debitoarei.

Pe rolul

Judecătoriei Sectorului 3 București, cauza a fost înregistrată la data de 22

octombrie 2012 sub nr. 37243/301/2012.

Prin sentința

civilă nr. 18278 din 26 noiembrie 2012 Judecătoria Sectorului 3 București a

admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București

invocată de intimatul B.E.J. B.J. și s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

Totodată, s-a

constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Onești și

Judecătoria Sectorului 3 București și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta

Curte de Casate și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

S-a reținut că

din niciun act din dosarul de executare nu rezultă că a fost înființată

poprirea la un terț poprit aflat în raza teritorială a Sectorului 3. Deși,

Judecătoria Onești și-a motivat soluția de declinare pe faptul că adresa de

înființare a popririi este adresată terțului poprit B.C.R. SA București, se va

reține că acest aspect este contrazis de înscrisurile existente în dosarul

cauzei. Astfel, se constată că adresa de înființare a popririi este emisă către

Sucursala Bacău a B.C.R. SA această unitate bancară fiind cea care a aplicat

ștampila pe dovada de comunicare. Mai mult, din actele dosarului de executare

și din înscrisurile depuse de părți nu a rezultat că B.C.R. SA a confirmat

înființarea popririi asupra conturilor debitoarei, astfel că nu a dobândit

calitatea de terț poprit în cauză, neputându-se aprecia, deci, că executarea

silită se efectuează în circumscripția Judecătoriei Sectorului 3 București.

De asemenea,

această instanță a mai reținut, în esență, că au fost efectuate acte de

executare silită specifice executării silite imobiliare în raza teritorială de

competență a Judecătoriei Onești, și aceasta a dobândit calitatea de a putea fi

considerată „instanță de executare”, deși prin Sentința nr. 2987/28 septembrie 2012

pronunțată de Judecătoria Onești a dispus declinarea competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Având în vedere

art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. art. 400

alin. (1) C. proc. civ. și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța a admis

excepția necompetenței teritoriale invocată de intimatul B.E.J. B.J., și a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie

Onești, constatându-se conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria

Onești și Judecătoria Sector București.

Învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Onești

și Judecătoria Sectorului 3 București, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Onești este competentă să

soluționeze cererea, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei

dedus judecății îl constituie o contestație la executare prin care

contestatoarea a solicitat: anularea actelor de executare din dosarul nr.

85/2012 al B.E.J. B.J., suspendarea executării silite până la soluționarea

contestației, anularea somației nr. 136/2012 emisă la data de 26 iulie 2012,

anularea procesului-verbal nr. 136/2012 emis la data de 26 iulie 2012, anularea

raportului de expertiză extrajudiciară întocmit în dosarul de executare,

anularea adresei de înființare a popririi nr. 84 - 127/2012 emisă de B.E.J. B.J.

către B.C.R. și înregistrată sub nr. 47615 din 01 august 2012, anularea adresei

de înființare a popririi nr. 128-149/2012 emisă de B.E.J. B.J. către B.C.R. și

înregistrată sub nr. 47618 din 01 august 2012, anularea tuturor actelor de

executare efectuate și restabilirea situației anterioare, cu cheltuieli de

judecată.

Dispozițiile

art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instituie o normă de competență teritorială

relativă, din perspectiva modificării Codului de procedură civilă prin Legea

nr. 202/2010, potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea, legiuitorul fundamentând-o pe o

prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află

bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării

silite.

În materia

executării silite prin poprire, cum este cazul în speță, trebuie menționat

faptul că potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., poprirea se

înființează, la cererea creditorului, de executorul judecătoresc, de la

domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului

poprit. Deci, legiuitorul prevede o competență teritorială de ordine privată,

distinctă de cea anterioară care era imperativă, competența teritorială

relativă de a soluționa în primă instanță cererile de poprire revine

judecătoriei, la cererea creditorului de executorul judecătoresc, de la domiciliul

sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Însă, în speță,

au fost efectuate acte de executare silită specifice executării silite

imobiliare în raza teritorială de competență a Judecătoriei Onești, ceea ce

înseamnă că instanța de executare este această judecătorie.

De amintit că Înalta

Curte are în vedere și Decizia nr.

XV

din 5 februarie

2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație, secțiile unite, prin care s-a

admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea

dispozițiilor art. 400 și 402 C. proc. civ., care a statuat că judecătoria în

circumscripția căreia se face executarea este competentă să soluționeze

contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de

executare (..), cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost

pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o

instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru

contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

În ceea ce

privește competența teritorială, în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (2)

C. proc. civ., „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia

se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, care

în speța de față este Judecătoria Onești, unde s-a început executarea silită

imobiliară.

Prin urmare, în

raport cu prevederile art. 400 coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,

judecătoria competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria

Onești, în raza căreia s-au efectuat deja o executare silită imobiliară, ca

instanță de executare sesizată de contestatoare, împrejurare ce face ca fiind

lipsit de relevanță faptul că terțul poprit își are domiciliul în sectorul 3.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5)

C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la

Judecătoria Onești, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea

judecății.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.