ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4882/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;

Reclamanta SC S.

SRL cu sediul în Italia a chemat-o în judecată pe pârâta SC K.I. SRL București,

solicitând să i se permită accesul la actele societății și să-i fie predate în

copie facturile emise de societate în perioada 1 decembrie 2006 până la formularea

cererii, contractele încheiate de pârâtă privind vânzarea mărfurilor,

contractele și actele adiționale privind închirierea spațiilor, bilanțurile

depuse la AFP la 31 decembrie 2007, 31 decembrie 2008 și 31 decembrie 2009 și

situația patrimonială a societății pârâte la 30 decembrie 2009.

Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a admis cererea reclamantei, obligând-o pe

pârâtă să-i predea în copie înscrisurile solicitate, așa cum rezultă din

sentința comercială nr. 7449 din 30 mai 2011.

Apelul

declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin

decizia civilă nr. 479 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a V-a civilă.

La

data de 30 martie 2012 pârâta SC K.I. SRL a formulat recurs împotriva deciziei

instanței de apel solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei și

sentinței atacate, în baza probatoriilor administrate.

În

motivarea recursului a prezentat situația de fapt, făcând referiri la modul de

înființare al societății pârâte, afirmând că societatea reclamantă s-a aflat

tot timpul în posesia documentelor solicitate prin acțiune, votul împotrivă al

reclamantei în adunările generale, dovedind acest fapt.

Înalta

Curte, din oficiu, a pus în discuția părților excepția nulității recursului cu

raportare la dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

constatând următoarele:

Potrivit

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va

cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Art.

306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi

invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor

într-unui din

motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând

textele legale menționate mai sus la cererea de recurs, Înalta Curte constată

că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei atacate, recurenta

făcând doar aprecieri asupra înființării societății pârâte, motivele vizând

situația de fapt și afirmația că documentele solicitate se află în posesia

reclamantei, fără a preciza însă în ce constă nelegalitatea soluției instanței

de apel, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită

încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.

Cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302

1

alin. (1)

lit. c) din același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a

conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența

motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C.

proc. civ. și că motivele dezvoltate de recurenta-pârâtă nu pot fi încadrate în

niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi

acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite excepția invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC K.I. SRL împotriva deciziei

civile nr. 479 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.