ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3412/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC T.I.

SRL prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a

comercială în contradictoriu cu pârâta SC T.-E.U. SRL, a solicitat rezilierea

contractului de asociere în participațiune încheiat la 20 octombrie 2009, evacuarea

pârâtei din spațiul situat în București, Piața M.K., și obligarea pârâtei să

plătească cota - parte din beneficiile rezultate în urma desfășurării

activității începând cu luna februarie 2010 și până la rezilierea contractului,

respectiv 21.000 euro; sub motiv că la 20 octombrie 2009 părțile au încheiat un

contract de asociere în participațiune, reclamanta contribuind cu spațiul

comercial de 29 mp și de la un timp activitatea asociației a devenit

nerentabilă iar pârâta a refuzat să pună la dispoziție evidența contabilă a

asociației și să împartă beneficiile acesteia deși potrivit contractului pârâta

s-a obligat să plătească lunar suma de 2.100 euro.

Prin Sentința

comercială nr. 7539 din 1 iunie 2011 a Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a respins excepția prematurității ca neîntemeiată și a anulat ca

netimbrat primul capăt de cerere având ca obiect rezilierea contractului de

asociere în participațiune formulat de SC T.I. SRL. A fost respins ca

neîntemeiat capătul doi al cererii având ca obiect evacuarea pârâtei din

spațiul în litigiu; a fost admis în parte capătul trei și a fost obligată

pârâta la plata sumei de 4.970 euro și la plata cheltuielilor de judecată.

Apelul formulat de

pârâta SC T.-E.U. SRL împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 575 din

16 decembrie 2011.

Împotriva acestei

decizii pârâta SC T.-E.U. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a fost citată

conform normelor legale, pentru termenul din data de 13 septembrie 2012 cu

mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 702,6 RON și de a

depune timbrul judiciar în valoare de 5 RON. Deși legal citată, recurenta nu a

adus la îndeplinire obligația stabilită în sarcina sa nedepunând dovada

achitării taxei judiciare de timbru și nici timbrul judiciar.

Înalta Curte, conform

art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1 - 3) din Legea nr.

146/1997, modificată și completată și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de

recurs și a reținut:

Conform art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până

la termenul stabilit de instanță.

Având în vedere

criticile formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în

conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a

stabilit în sarcina recurentei, obligația de a achita o taxă judiciară de

timbru în sumă de 702,6 RON și timbru judiciar în valoare de 5 RON, fiind

citată cu această mențiune.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea

părții se anulează ca netimbrată.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației

de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 13 septembrie

2012, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea

legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și

respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a

legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu

modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată întemeiată

cererea formulată de intimata-reclamantă privind acordarea cheltuielilor de

judecată, însă constatând că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față

de munca îndeplinită, având în vedere și dispozițiile art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., va admite cererea și va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de

1000 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de pârâta SC T.-E.U. SRL împotriva Deciziei civile nr. 575

din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă

recurenta-pârâtă SC T.-E.U. SRL la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de

judecată către intimata reclamantă SC T.I. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA