ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3412/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC T.I. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială în contradictoriu cu pârâta SC T.-E.U.

SRL, a solicitat rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat la 20 octombrie 2009, evacuarea pârâtei din spațiul situat în București, Piața M.K., și obligarea pârâtei să plătească cota - parte din beneficiile rezultate în urma desfășurării activității începând cu luna februarie 2010 și până la rezilierea contractului, respectiv 21.000 euro; sub motiv că la 20 octombrie 2009 părțile au încheiat un contract de asociere în participațiune, reclamanta contribuind cu spațiul comercial de 29 mp și de la un timp activitatea asociației a devenit nerentabilă iar pârâta a refuzat să pună la dispoziție evidența contabilă a asociației și să împartă beneficiile acesteia deși potrivit contractului pârâta s-a obligat să plătească lunar suma de 2.100 euro.

Prin Sentința comercială nr. 7539 din 1 iunie 2011 a Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția prematurității ca neîntemeiată și a anulat ca netimbrat primul capăt de cerere având ca obiect rezilierea contractului de asociere în participațiune formulat de SC T.I. SRL. A fost respins ca neîntemeiat capătul doi al cererii având ca obiect evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu; a fost admis în parte capătul trei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 4.970 euro și la plata cheltuielilor de judecată. Apelul formulat de pârâta SC T.-E.U. SRL împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 575 din 16 decembrie 2011. Împotriva acestei decizii pârâta SC T.-E.U.

SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a fost citată conform normelor legale, pentru termenul din data de 13 septembrie 2012 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 702,6 RON și de a depune timbrul judiciar în valoare de 5 RON. Deși legal citată, recurenta nu a adus la îndeplinire obligația stabilită în sarcina sa nedepunând dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici timbrul judiciar. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1 - 3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță. Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 702,6 RON și timbru judiciar în valoare de 5 RON, fiind citată cu această mențiune.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 13 septembrie 2012, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată întemeiată cererea formulată de intimata-reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată, însă constatând că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită, având în vedere și dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va admite cererea și va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC T.-E.U. SRL împotriva Deciziei civile nr. 575 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă. Obligă recurenta-pârâtă SC T.-E.U. SRL la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC T.I. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012. Procesat de GGC - AA