ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3815/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3815/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 26 noiembrie 2010, sub nr. 11544/2/2010, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

constatarea existenței calității de lucrător al Securității în privința

pârâtului D.T.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

4394 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, în contradictoriu cu pârâtul D.T., în sensul că a fost constatată

calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că potrivit înscrisurilor existente la

dosarul cauzei, între anii 1978 și 1979, pârâtul a avut gradul de căpitan în

cadrul Inspectoratului Județean Constanța, Securitatea Orașului Medgidia.

În raport de

conținutul înscrisurilor care atestă aceste calități, instanța de primă

jurisdicție a apreciat îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer

al Securității.

În dosarul de

urmărire informativă nr. I 588, având ca titular pe numitul L.I., pârâtul la

data de 25 aprilie 1978 a întocmit dactilo și a semnat olograf raportul cu

propunere de luare în supraveghere informativă a persoanei menționate, în care

s-au consemnat următoarele: „(...) Sus-numitul a fost semnalat organelor

noastre cu intenția de trecere frauduloasă a frontierei de stat. La solicitarea

organelor noastre, Postul de Miliție Aninoasa ne-a trimis un raport de

investigații, în care, printre altele, se menționează că sus-numitul este

cunoscut ca legătură a lui P.G., că audiază și comentează emisiunile Postului

de Radio „Europa Liberă”. Față de cele raportate, propunem a se aproba luarea

numitului L.I. în supraveghere informativă în cadrul dosarului obiectiv 129

(...).”.

În cadrul aceluiași

dosar de supraveghere informativă, pe marginea notei informative a unei surse,

prin nota întocmită și semnată dactilo de către pârât în calitate de ofițer de

legătură, la data de 21 martie 1978, s-au dispus cu privire la numitul L.I.

următoarele măsuri: „verificarea la cazierul judiciar; verificarea la Serviciul

de pașapoarte din cadrul Inspectoratului Județean Hunedoara; se vor solicita

măsuri pe linia Compartimentului „S” pe o perioadă de 6 luni; se vor solicita

investigații la ultimul domiciliu și loc de muncă; prin sursa „V.” se vor

urmări să se stabilească în continuare comportarea, legăturile, preocupările și

intențiile lui L. și dacă acesta intenționează și cum anume să părăsească

fraudulos țara. În acest sens, sursa „V.” a primit indicațiile necesare privind

conduita ce trebuie să o adopte față de L., în scopul câștigării încrederii

acestuia.”.

În sensul celor

arătate, prin nota întocmită și semnată dactilo de către pârât, în calitate de

ofițer de legătură, la data de 24 aprilie 1978, pe marginea notei informative a

sursei „V.”, în legătură cu numitul L.I., s-au consemnat următoarele: „(...)

Colaboratorul a primit sarcina de a stabili prin discuții personale,

modalitățile prin care vrea să părăsească țara, de cine este ajutat, care este

anturajul său, dacă are rude în străinătate, cine l-a influențat în luarea acestei

hotărâri, ce pregătiri a făcut în sensul plecării din țară, fiind instruit

concret asupra modului când și cum să abordeze problemele.”.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că măsurile operative privind persoana urmărită, astfel

cum au fost propuse de către pârât, au fost puse în aplicare, procedându-se la

interceptarea corespondenței persoanei respective pe o perioadă de 6 luni,

comunicarea de către Postul de Miliție Aninoasa a unui raport de investigații

în care se precizează despre legătura numitului L.I. cu P.G., fapt ce a

declanșat în fapt, propunerea de deschidere a supravegherii informative. De

asemenea, în urma instructajului primit, sursa „V.” a furnizat nota informativă

din data de 24 aprilie 1978.

În concluzie,

instanța a reținut că înscrisurile existente la dosarul cauzei demonstrează că

în desfășurarea supravegherii informative, pârâtul a dispus măsuri de natură să

aducă atingere drepturilor persoanelor urmărite, documentele întocmite și

semnate de către acesta, precum și măsurile dispuse în calitatea sa de lucrător

al securității, conținând informații referitoare la persoanele aflate în

supravegherea organelor de securitate.

În consecință, Curtea

a reținut că și a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea

sa de angajat al Securității cu atribuții pe linie de securitate, pârâtul a

adus atingere dreptului la viață privată, prevăzut de art. 33 (secretul

corespondenței) din Constituția României din anul 1965, coroborat cu art. 17

din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Îngrădirea acestui

drept s-a realizat prin instrumentarea dosarului de supraveghere informativă

deschis în privința numitului L.I., în vederea stabilirii activității și

atitudinii față de regim, a naturii relațiilor acestuia cu diverse persoane,

prin activitatea de dirijare a unei surse recrutate pentru încadrarea

informativă a persoanei urmărite, sursă care a oferit date referitoare la viața

privată a acestuia.

Curtea reține că erau

considerate drept ostile regimului total comunist orice critici aduse

ideologiei oficiale, inclusiv legăturile cu anumite persoane cunoscute ca având

o atitudine potrivnică regimului comunist, iar măsurile luate de către pârât au

urmărit anihilarea demersurilor persoanei vizate, nu în scopul apărării țării,

ci în mod evident, pentru susținerea sistemului totalitar comunist.

de D.T.

Împotriva sentinței

curții de apel a declarat recurs D.T., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art.

304, pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac recurentul a susținut că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită

a legii, respectiv a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, deoarece cea de-a doua

condiție prevăzută de art. 2 lit. a) nu este îndeplinită în speța de față,

respectiv nu a desfășurat activități care au avut drept consecință suprimarea

sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în scopul

susținerii puterii totalitar comuniste.

În concepția

recurentului din interpretarea prevederilor normative menționate și art. 112 C.

proc. civ., instanța de judecată trebuia să se raporteze la motivele de fapt

invocate prin cererea de chemare în judecată, respectiv la documentul datat 21

martie 1978, când se presupune că a dispus măsuri față de cel în cauză, înscris

care trebuia să fie cenzurat, în raport de principiul disponibilității

părților.

Susține recurentul că

au fost ignorate apărările formulate la fondul cauzei cu privire la faptul că

reclamantul nu a probat faptul că înscrisurile depuse la dosar sunt redactate

și însușite de către recurent, observându-se faptul că acestea nu poartă

semnătura sa, precum și faptul că se solicită a se constata calitatea sa de

lucrător al Securității pentru o perioadă în care avea funcția de comandant al

Penitenciarului Slobozia, deși O.U.G. nr. 24/2008 nu are aplicabilitate față de

salariații Penitenciarelor.

Mai precizează că

activitatea pe care a desfășurat-o ca ofițer de securitate s-a înscris în

prevederile regulamentelor militare, al legilor statului, în vigoare în acea

perioadă.

Arată că în ceea ce

privește declarația urmăritului C.P.C., în legătură cu comportamentul său

religios, din timpul deținerii, în calitate de comandant de Penitenciar avea

obligația legală și morală, de a preveni abaterile din rândul deținuților, prin

atenționarea celor predispuși la comiterea de infracțiuni sau abateri, iar în

situația în care acestea nu dădeau rezultat, prin măsuri de constrângere.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, precum și în baza art. 304

1

C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este

fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

fapt și de drept relevante

Acțiunea în

constatare formulată de C.N.S.A.S. a avut în vedere cererea numitului C.C., de

verificare sub aspectul calității de lucrător al securității, pentru ofițeri

sau subofițeri care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petentul

a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7), alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Conform înscrisului

aflat la fila 16 dosar fond și datat la 3 august 1984, petentul arată că a fost

chemat și atenționat de comandantul unității asupra comportamentului religios

din timpul detenției.

Din cuprinsul cererii

de chemare în judecată și actele dosarului rezultă că recurentul-pârât a avut

gradul de căpitan în 1978, 1979 în cadrul Inspectoratului Județean de

Securitate Constanța, Securitatea Orașului Medgidia.

Așa cum a apărut,

înscrisul care vizează persoana care a solicitat verificarea privește perioada

anului 1984, când recurentul-pârât îndeplinea funcția de Comandant al

Penitenciarului Slobozia.

Potrivit art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea de lucrător al

Securității, persoana în cauză trebuie să fi avut calitatea de ofițer sau

subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989.

Înalta Curte

apreciază că este fondată critica recurentului în sensul că prima instanță,

adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin.

(1), (7) și (9) din ordonanța mai sus arătată, și a limitelor învestirii.

Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român

sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice

cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau

al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar

întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc

propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile

legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest

drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și

eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care

privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță

prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită

de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la

completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din

ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) -

(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și

autentică.

Din interpretarea

textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană

poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii

și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de

această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul

dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au

fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității,

aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor

persoane.

Cu alte cuvinte,

legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității

se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât,

niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor

calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât

solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de

Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de

Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane,

iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au

fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

Prima instanță a

reținut calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului prin

raportare la notele întocmite în anul 1978 care priveau alte persoane care nu

au formulat cerere în sensul O.U.G. nr. 24/2008.

Ca atare, în raport

de probatoriul administrat, numitul C.C.nu poate avea calitatea de subiect al

unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, mai

precis, de către recurent, prin activitățile întreprinse sau dispuse de către

acesta.

Instanța de fond era

obligată ca, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfășurată de

recurentul-pârât în perioada când a deținut funcția de ofițer în structurile

fostei Securități, îndeplinește condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, să stabilească în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la

completarea dosarului de urmărire a persoanei îndreptățite care a formulat

cererea de verificare, și dacă în această perioadă deținea funcția de ofițer al

Securității.

Or, este de

necontestat că recurentul-pârât a fost verificat la cererea formulată de C.C.

pentru perioada cât acesta se afla deținut - Penitenciarul Slobozia, precum și

faptul că din conținutul Notei de constatare, cât și al celorlalte acte aflate

Ia dosarul cauzei rezultă că recurentul-reclamant a contribuit la

instrumentarea dosarelor altor persoane, care, însă, nu au formulat cerere de

verificare, în temeiul art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, cu

modificările și completările ulterioare.

soluției adoptate

Astfel, instanța de

fond nu a manifestat rol activ în ceea ce privește înlăturarea acestei

contradicții și nu a cerut autorității publice reclamante să probeze afirmația

că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut

verificarea acestuia, în perioada cât a deținut funcția de ofițer al

Securității.

soluției adoptate

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca

neîntemeiată acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.T. împotriva Sentinței civile nr. 4394 din 22 iunie 2911 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ