ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3262/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 24 mai

2012, reclamanții F.M., A.M., B.D., B.A., D.F., G.V., P.A., M.A., Ș.A., M.I., L.L.,

V.M., B.F., D.B., M.V., A.I., B.M., C.I., O.M., G.D., M.C., N.F., A.F., Ș.E., B.L.,

L.C., F.M., S.R., P.V. și I.Z. au chemat în judecată Ministerul Apărării

Naționale - D.P.I.C.F., Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Spitalul

Militar de Urgență „Dr. C.P.”, solicitând modificarea deciziei din 22 februarie

2012, în sensul anulării procesului-verbal de cercetare din 21 iulie 2011 și a

deciziei de imputare din 11 august 2011, cerând totodată și suspendarea

executării actelor administrative susmenționate.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au învederat că prin actele a căror anulare se solicită

s-a stabilit în sarcina lor, în mod eronat, un prejudiciu de 204.679 RON,

rezultat din calculul drepturilor bănești cuvenite medicilor din cadrul

spitalului pentru executarea serviciului de gardă.

Reclamanții au mai arătat

că, inițial, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a emis decizia din 10 martie

2011 prin care a dispus anularea procesului verbal de cercetare administrativă și

a deciziei de imputare, însă ulterior, același organism a admis prin decizia

din 28 aprilie 2011 cererea de repunere în termenul de exercitare a cercetării administrative

și a hotărât imputarea sumei, decizie executorie.

Prin încheierea din 4

iulie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de imputare

din 11 august 2011 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea aceluiași

act.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că executarea actului administrativ înainte

de exercitarea controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este

de natură să producă consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării

deciziei de imputare, fiind îndeplinite cerințele art. 15 alin. (1) cu referire

la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva încheierii a

declarat recurs Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și ca reprezentant

legal al D.P.I.C.F. și al Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, criticând hotărârea

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat

că instanța de fond a stabilit în mod greșit că sunt întrunite cerințele prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat și necesitatea

prevenirii unei pagube în condițiile în care, în urma efectuării unei cercetări

administrative, s-au determinat exact cuantumul și distribuirea prejudiciului, nefăcându-se

nici o dovadă despre aparenta nelegalitate a deciziei de imputare emise în urma

repunerii în termen.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel în temeiul

art. 14 și respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune suspendarea

executării unui act administrativ numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, ireparabile, de care persoana care se consideră vătămată prin

actul respectiv să fie amenințată prin executarea lui.

În cauză, instanța de

fond, efectuând o cercetare sumară a aparenței dreptului, a reținut în mod corect,

existența cazului bine justificat, astfel cum este definită această noțiune prin

art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/22004, ca fiind împrejurări legate de starea de

fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ.

Astfel, în urma verificării

modului de calcul al drepturilor bănești achitate medicilor de la Spitalul Militar

de Urgență „Dr. C.P.” a fost emisă decizia de imputare din 24 noiembrie 2010 care,

în urma admiterii contestațiilor formulate a fost anulată prin decizia Comisiei

de Jurisdicție a Imputațiilor din 10 martie 2011.

Ulterior, aceeași comisie

a elaborat decizia din 28 aprilie 2011 prin care a admis cererea de repunere în

termenul de exercitare a cercetării administrative, procedură ce s-a desfășurat

și s-a finalizat prin emiterea deciziei de imputare din 11 august 2011.

Reclamanții au contestat

decizia din 2011, formându-se Dosarul nr. 1002/33/2011, soluționat irevocabil de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin

decizia nr. 28 februarie 2013 prin care a fost admis recursul formulat împotriva

sentinței nr. 564 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj și s-a dispus modificarea

hotărârii și admiterea în parte a acțiunii, în sensul anulării deciziei administrativ-jurisdicționale

susmenționate.

Această împrejurare care

lipsește de temei reluarea procedurii de cercetare administrativă constituie un

caz bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. t) din

Legea nr. 554/2004, fiind astfel îndeplinită prima condiție pentru a se dispune

suspendarea executării deciziei de imputare.

Curtea constată că și

cerința prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, continuarea executării

actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei fiind de natură

a crea pentru reclamanți prejudicii greu de recuperat.

În raport de cele expuse

mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul

declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul

Apărării Naționale în nume propriu și ca reprezentant legal al D.P.I.C.F. și al

Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale

împotriva încheierii din 4 iulie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal,ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie

2013.