ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3262/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 mai 2012, reclamanții F.M., A.M., B.D., B.A., D.F., G.V., P.A., M.A., Ș.A., M.I., L.L., V.M., B.F., D.B., M.V., A.I., B.M., C.I., O.M., G.D., M.C., N.F., A.F., Ș.E., B.L., L.C., F.M., S.R., P.V. și I.Z. au chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale - D.P.I.C.F., Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Spitalul Militar de Urgență „Dr. C.P.”, solicitând modificarea deciziei din 22 februarie 2012, în sensul anulării procesului-verbal de cercetare din 21 iulie 2011 și a deciziei de imputare din 11 august 2011, cerând totodată și suspendarea executării actelor administrative susmenționate.

În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că prin actele a căror anulare se solicită s-a stabilit în sarcina lor, în mod eronat, un prejudiciu de 204.679 RON, rezultat din calculul drepturilor bănești cuvenite medicilor din cadrul spitalului pentru executarea serviciului de gardă. Reclamanții au mai arătat că, inițial, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a emis decizia din 10 martie 2011 prin care a dispus anularea procesului verbal de cercetare administrativă și a deciziei de imputare, însă ulterior, același organism a admis prin decizia din 28 aprilie 2011 cererea de repunere în termenul de exercitare a cercetării administrative și a hotărât imputarea sumei, decizie executorie. Prin încheierea din 4 iulie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de imputare din 11 august 2011 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea aceluiași act.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că executarea actului administrativ înainte de exercitarea controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este de natură să producă consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării deciziei de imputare, fiind îndeplinite cerințele art. 15 alin. (1) cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004. Împotriva încheierii a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și ca reprezentant legal al D.P.I.C.F. și al Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat că instanța de fond a stabilit în mod greșit că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube în condițiile în care, în urma efectuării unei cercetări administrative, s-au determinat exact cuantumul și distribuirea prejudiciului, nefăcându-se nici o dovadă despre aparenta nelegalitate a deciziei de imputare emise în urma repunerii în termen. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel în temeiul art. 14 și respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, ireparabile, de care persoana care se consideră vătămată prin actul respectiv să fie amenințată prin executarea lui. În cauză, instanța de fond, efectuând o cercetare sumară a aparenței dreptului, a reținut în mod corect, existența cazului bine justificat, astfel cum este definită această noțiune prin art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/22004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Astfel, în urma verificării modului de calcul al drepturilor bănești achitate medicilor de la Spitalul Militar de Urgență „Dr.

C.P.” a fost emisă decizia de imputare din 24 noiembrie 2010 care, în urma admiterii contestațiilor formulate a fost anulată prin decizia Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din 10 martie 2011. Ulterior, aceeași comisie a elaborat decizia din 28 aprilie 2011 prin care a admis cererea de repunere în termenul de exercitare a cercetării administrative, procedură ce s-a desfășurat și s-a finalizat prin emiterea deciziei de imputare din 11 august 2011. Reclamanții au contestat decizia din 2011, formându-se Dosarul nr. 1002/33/2011, soluționat irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 28 februarie 2013 prin care a fost admis recursul formulat împotriva sentinței nr. 564 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj și s-a dispus modificarea hotărârii și admiterea în parte a acțiunii, în sensul anulării deciziei administrativ-jurisdicționale susmenționate.

Această împrejurare care lipsește de temei reluarea procedurii de cercetare administrativă constituie un caz bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind astfel îndeplinită prima condiție pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de imputare. Curtea constată că și cerința prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, continuarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei fiind de natură a crea pentru reclamanți prejudicii greu de recuperat. În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale în nume propriu și ca reprezentant legal al D.P.I.C.F. și al Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale împotriva încheierii din 4 iulie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2013.