ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4433/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 292R din 26 februarie

2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a fost admis recursul declarat

de Municipiul Miercurea Ciuc, prin Primar împotriva sentinței civile nr. 4065

din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Harghita, a fost modificată în

tot hotărârea atacată și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta T.M.

în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc, prin Primar, cu sediul

în Miercurea Ciuc.

Pentru a decide

astfel, Curtea de apel a reținut că prin dispoziția atacată Primarul

municipiului Miercurea Ciuc a dispus recalcularea salariului reclamantei, fără

a mai include sporul de dispozitiv de 25% recunoscut anterior prin sentința

civilă nr. 92 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Harghita, rămasă definitivă

prin decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 522/R din 23 aprilie 2008.

Curtea de apel a

analizat legalitatea deciziei de a înlătura sporul de dispozitiv de 25%,

reținând că decizia contestată a fost emisă în condițiile intrării în vigoare a

Legii nr. 330/2009, lege care la anexa nr. I/3 a reglementat salariile de bază

iar la nota 2 se prevede că în coeficientul prevăzut în coloana „Bază” sunt

cuprinse și salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de

stabilitate, sporul de dispozitiv.

În consecință, plata

indemnizației de dispozitiv în baza hotărârilor judecătorești, ulterior datei

de 31 decembrie 2009, nu mai are suport legal deoarece condiția rezolutorie

(schimbarea condițiilor legale de acordare a acestei indemnizații) s-a

împlinit. Între părți fiind încheiat contract individual de muncă (act juridic

cu executare succesivă), efectele îndeplinirii condiției rezolutorii se produc

numai pentru viitor.

Mai mult, problema acordării

sporului de dispozitiv a fost tranșată prin decizia nr. 37 din 14 decembrie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul

legii stabilindu-se că „dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999

(...) se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv (...) se acordă funcționarilor

publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în serviciile

comunitare în subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat

de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din fostul Minister

de Interne”. Această decizie este obligatorie conform prevederilor art. 329

alin. (3) din vechiul C. proc. civ.

Nici prevederile Legii

nr. 130/1996 referitoare la contractele colective de muncă nu sunt aplicabile în

cauză cu atât mai mult cu cât decizia din 2012 a Curții de Conturi Harghita nu a

fost desființată. Or, pârâtul, în calitate de ordonator de credite era obligat să

se conformeze dispozițiilor acestei decizii.

Prin sentința nr. 92 din

23 ianuarie 2008 Tribunalul Harghita a respins excepția lipsei calității procesual

pasive invocată de Primarul Municipiului Miercurea Ciuc și Consiliul Local al Municipiului

Miercurea Ciuc, a admis acțiunea reclamanților persoane fizice, prin care este și

T.M. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Miercurea Ciuc și Consiliul Local

Miercurea Ciuc, a obligat pârâții să acorde reclamanților sporul de dispozitiv în

cuantum de 25% din salariul de bază al fiecăruia, începând cu data de 1 august 2003

și în continuare, cât timp au calitatea de salariați ai pârâților, a obligat pârâții

să plătească sporul de dispozitiv în cuantum de 25% actualizat conform indicelui

de inflație, calculat până la data plății efective.

Această sentință a rămas

definitivă prin respingerea recursurilor formulate de către pârâți, conform deciziei

nr. 522R din 23 aprilie 2008 Curții de Apel Târgu Mureș.

La data de 25 martie 2013

T.M. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

În cuprinsul acesteia,

a arătat că prin decizia nr. 292 din 26 februarie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureș

a admis recursul împotriva sentinței nr. 4065/2012 a Tribunalului Harghita, prin

care se dispune anularea dispoziției Primarului Municipiului Miercurea Ciuc nr.

897/2012, care diminuează salariul revizuentei.

La pronunțarea acestei

decizii nu s-au avut în vedere cele statuate prin sentința nr. 92 din 23 ianuarie

2008 a Tribunalului Harghita, prin care i s-a acordat revizuentei sporul de dispozitiv

în cuantum de 25% din salariul de bază.

Curtea de Apel Mureș nu

a ținut cont de autoritatea de lucru judecat de care se bucură sentința nr. 92 din

23 ianuarie 2008 a Tribunalului Harghita, rămasă irevocabilă.

Analizând cererea de revizuire

Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri (…) dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Potrivit art. 1201 C.

civ. „Art. 1201. - Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are

același obiect, este întemeiată pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcută

de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

S

copul reglementării cazului

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării

hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării

principiului puterii de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de

nesocotirea lui.

Pentru a se statua asupra

admisibilității unei cereri de revizuire, în această ipoteză legală, trebuie îndeplinite

următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, pronunțate

nu în același proces, ci în procese diferite, dar care să se refere la același litigiu

(ceea ce presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză), iar în al doilea

proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat sau, chiar dacă

a fost invocată, să nu se fi discutat.

În speță, cele două decizii

invocate de către revizuentă nu îndeplinesc condiția cerută de textul de lege menționat

anterior, în ceea ce privește invocarea excepției puterii de lucru judecat.

Deși nu a fost invocată

expres această excepție, Curtea de Apel Târgu Mureș a analizat recursul formulat

de pârâți în raport de dispozițiile sentinței nr. 92

din 23 ianuarie 2008 pronunțată

de Tribunalul Harghita.

Astfel, în considerentele

deciziei

civile nr. 292 din 26 februarie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că plata

indemnizației de dispozitiv în baza hotărârilor judecătorești, respectiv a sentinței

nr. 92 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Harghita, ulterior datei de 31

decembrie 2009, nu mai are suport legal deoarece condiția rezolutorie (schimbarea

condițiilor legale de acordare a acestei indemnizații) s-a împlinit, între părți

fiind încheiat contract individual de muncă (act juridic cu executare succesivă),

efectele îndeplinirii condiției rezolutorii se produc numai pentru viitor.

A arătat și că problema

acordării sporului de dispozitiv a fost tranșată prin decizia nr. 37 din 14

decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul

în interesul legii stabilindu-se că „dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din

Legea nr. 139/1999 (...) se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv

(...) se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară

activitatea în serviciile comunitare în subordinea consiliilor locale și a prefecturilor

care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din

fostul Minister de Interne”.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., nefiind incidente prevederile art. 1201 C. civ. cererea de

revizuire urmând a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

cererea de revizuire formulată de revizuentul T.M. împotriva deciziei civile

nr. 292R din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2013.