ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2015

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Mureș la data de 24 iunie 2014, reclamantul R.P.Ș. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții RA "A.T." Târgu-Mureș, județul Mureș și

Consiliul Județean Mureș, anularea Dispoziției D1 din 24 aprilie 2014 emisă de

pârâta RA "A.T." Târgu-Mureș și a Dispoziției D2 din 24 aprilie 2014

emisă de Președintele Consiliului Județean Mureș și obligarea pârâților la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat al Consiliului Județean Mureș,

deținând funcția de director general al RA "A.T." Târgu-Mureș

potrivit Contractului individual de muncă C1 din 1 ianuarie 2002, iar la data

de 12 septembrie 2012 i s-a comunicat Dispoziția D3 din 7 septembrie 2012 emisă

de Președintele CA. al RA "A.T." Târgu-Mureș prin care i s-a desfăcut

disciplinar contractul individual de muncă.

Dispoziția de

desfacere a contractului de muncă a fost anulată prin Sentința civilă nr. 221

din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Mureș, având drept consecință

reintegrarea sa pe postul de director general la data de 26 februarie 2013.

La data de 16 aprilie

2013, i-a fost comunicată o nouă dispoziție, respectiv Dispoziția D4 din 16

aprilie 2013 emisă de vicepreședintele Consiliului de Administrație al RA

"A.T." Târgu-Mureș prin care i s-a adus la cunoștință concedierea sa

ca urmare a desființării postului, concretizată prin înlăturarea acestuia din

organigrama și statul de funcții.

Prin Sentința civilă

nr. 2303 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Mureș a fost anulată și

această dispoziție.

La data de 9 mai 2014

i-a fost comunicată dispoziția D2 din 24 aprilie 2014 emisă de Președintele

Consiliului Județean Mureș, iar la data de 10 mai 2014 dispoziția D1 din 24

aprilie 2014 emisa de pârâta RA "A.T." Târgu-Mureș, dispoziții prin

care i-a fost comunicată încetarea, de drept, a contractului individual de

muncă C1 din 1 ianuarie 2002, ca urmare a neîndeplinirii obligației de

exprimare a opțiunii prevăzute de art. 18 din Legea nr. 329/2009.

Prin Sentința civilă

nr. 1540 din 28 octombrie 2014, Tribunalul Mureș, secția I civilă, a respins

excepția tardivității introducerii acțiunii, a admis, în parte acțiunea, a

dispus anularea Dispoziției D1 din 24 aprilie 2014, emisă de pârâta RA

"A.T." Târgu-Mureș, a dispus obligarea pârâtei RA "A.T."

Târgu-Mureș la plata în favoarea reclamantului a sumei de 450 RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată, respingând celelalte pretenții formulate cu acest

titlu. Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea civilă formulată în

contradictoriu cu pârâții Județul Mureș și Consiliul Județean Mureș.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamantul R.P.Ș., înregistrat pe rolul Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția I civilă.

Prin Decizia civilă

nr. 302 din 16 aprilie 2015, definitivă, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins,

ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Împotriva acestei

decizii, a declarat prezentul recurs reclamantul, înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație la data de 17 iunie 2015.

Prin Rezoluția din 18

iunie 2015, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost

dispusă întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra

admisibilității, în principiu, a recursului.

La data de 22 iunie

2015, completul de filtru căruia i-a fost repartizat spre soluționare recursul,

analizând conținutul acestuia și constatând că acesta întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ. și că a fost întocmit în termenul prevăzut de

dispozițiile art. 493 alin. (2) din același cod, în temeiul dispozițiilor art 493

alin. (4) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului, părților, în vederea formulării unui punct de

vedere, în termen de 10 zile de la comunicare.

Conform dovezilor

aflate la dosar, raportul asupra admisibilității, în principiu, a recursului a

fost comunicat părților la data de 29 iunie 2015.

Potrivit art. 493

alin. (4) C. proc. civ., "După analiza raportului în completul de filtru,

acesta se comunică de îndată părților, care pot formula în scris un punct de

vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. În lipsa

dovezii de comunicare a raportului și înainte de expirarea unui termen de 30 de

zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului,

potrivit alin. (5) și (6) ".

De asemenea, alin.

(5) al aceluiași articol din același cod, prevede că "cazul în care

completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de

formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele

prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după

caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea

părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică

părților".

Constatând că niciuna

dintre părți nu a depus punct de vedere la raport, cu respectarea termenului

prevăzut de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., și cu aplicarea

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin Rezoluția din 10

septembrie 2015, completul de filtru a stabilit termen pentru judecarea

recursului la data de 14 octombrie 2015.

Examinând recursul,

în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de

inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, a cărei analiză este

prioritară, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 1 pct. 1 lit. p) pct. iii teza a II-a din Legea nr. 62/2011

privind dialogul social: "(...), sunt considerate conflicte individuale de

muncă următoarele: (iii) conflictele în legătură cu constatarea încetării

raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora".

Totodată, potrivit

dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, astfel

cum a fost modificat la data de 15 februarie 2013 prin art. I, pct. 1 din

O.U.G. nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în

aplicare a Legii nr 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. al

României, Partea 1 nr. 68/31.01.2013, "Hotărârile instanței de fond sunt

supuse numai apelului".

Articolul 216 din

același act normativ stipulează că: "Dispozițiile prezentei legi

referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se

completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ.".

Prin dispozițiile

art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea

judecătoreasca este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din

dispozitivul ei.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în

situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C.

proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea oricărei căi de atac este și cea privind existența unei

hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului

judiciar pe această cale.

Recursul este o cale

extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin

intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se

exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Conform art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără

drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII

din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte

de muncă și asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai

apelului la curtea de apel.

Obiectul prezentului

dosar îl reprezintă un litigiu de muncă respectiv, anularea Dispoziției D1 din

24 aprilie 2014 emisă de pârâta RA "A.T." Târgu-Mureș respectiv a

dispoziției D2 din 24 aprilie 2014 emisă de Președintele Consiliului Județean

Mureș prin care a fost constatat încetat, de drept, Contactul individual de

muncă C1 din 1 ianuarie 2002 încheiat cu reclamantul R.P.Ș.

Față de cele menționate,

din coroborarea dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul

social, astfel cum a fost modificat la data de 15 februarie 2013 prin art. I,

pct. 1 din O.U.G. nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. a dispozițiilor

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII din Legea nr. 2/2013 și

art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., rezulta că Decizia civilă nr. 302

din 16 aprilie 2015 a Curții de Târgu-Mureș, secția I civilă, nu poate fi

supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării

unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste

considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de R.P.Ș., cu domiciliul în Târgu-Mureș și cu

domiciliul procesual ales în București, Calea M., sector 2, la Cabinetul de

avocat P.F. în contradictoriu cu pârâții RA "A.T." Târgu-Mureș, cu

sediul în loc. V., jud. Mureș, prin Președintele Consiliului Județean, cu

sediul în Târgu-Mureș, P-ța V., jud. Mureș și Consiliul Județean Mureș prin Președintele

Consiliului Județean, cu sediul în Târgu-Mureș, P-ța V., jud. Mureș, împotriva

Deciziei civile nr. 302 din 16 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel

Târgu-Mureș, secția I civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților, în conformitate cu dispozițiile art. 427

alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 14 octombrie 2015.

Procesat de GGC - MI