ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5287/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea

de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș,

reclamantul C.C.A. a solicitat, în

contradictoriu cu SN G.N.R. SA, anularea Deciziei nr. 465 din 2 octombrie 2012,

prin care a fost revocat din funcția de director sucursală și a fost numit

inginer-șef mecanic interimar, precum și a Deciziei nr. 451 din 1 octombrie

2012, prin care s-a modificat structura de organizare a SN G.N.R. SA, anularea

actului adițional la contractul individual de muncă din 1 aprilie 2009, plata

drepturilor salariale cuvenite pe perioada revocării din funcție și obligarea

intimatei la plata de daune morale.

Prin

încheierea din 29 ianuarie 2013, Tribunalul Mureș a disjuns capătul de cerere

privind anularea Deciziei nr. 451 din 1 octombrie 2012, iar prin Sentința nr. 327

din 30 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 817/102/2013,

Tribunalul

Mureș

a admis excepția

necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, în raport de

dispozițiile art. 266 C. muncii, care prevăd că jurisdicția muncii are ca

obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea,

modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă sau,

după caz, colective de muncă

y

prevăzute de prezentul cod, precum și

a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite

potrivit prezentului cod" și a declinat competența în favoarea

Tribunalului Sibiu.

Instanța

a analizat obiectul cauzei și a reținut că acesta constă într-o acțiune în

anularea deciziei directorului general al societății comerciale pârâte, prin

care s-a aprobat modificarea structurii de organizare a unei sucursale a

societății pârâte, fiind vorba despre contestarea unui act de administrare al

unei societăți și nu despre contestarea unui act prin care se dispune cu

privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea unui

contract de muncă.

În motivarea

hotărârii, instanța a mai avut în vedere și prevederile art. 3 din noul C.

civ., art. 226 și 227 din Legea nr. 7/2011, art. 2 și art. 7 C. proc.

civ., precum și faptul că pârâta are sediul în Mediaș.

Prin Sentința nr.

790 din 11 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 817/102/2013, Tribunalul Sibiu

a admis excepția de

necompetență teritorială a instanței, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

În considerentele

acestei sentințe s-a reținut că petitul privind anularea Deciziei nr. 451 din 1

octombrie 2012 are caracter subsidiar și operează prorogarea legală de

competență, conform art. 17 C. proc. civ.

A

reținut, de asemenea și incidența prevederilor art. 269 alin. (1) C. muncii,

potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor

judecătorești, stabilite potrivit legii, iar potrivit alin. (2) al aceluiași

text normativ, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se

adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau

reședința reclamantul.

Astfel, având

în vedere natura prezentului litigiu, precum și faptul că reclamantul locuiește

în raza teritorială a Tribunalului Mureș, a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe. Totodată, a constatat ca

fiind intervenit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Asupra

conflictului de competență înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea

de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 465 din 2

octombrie 2012 prin care a fost revocat din funcția de director sucursală și a

fost numit în funcția de inginer-șef mecanic interimar, precum și a Deciziei nr.

451 din 1 octombrie 2012, prin care s-a modificat structura organizatorică a SN

G.N.R. SA, reclamantul precizând ulterior, în fața instanței că această din

urmă decizie este atacată din perspectiva modului în care s-a modificat în mod

nelegal organigrama, ceea ce condus la modificarea unilaterală a contractului

colectiv de muncă și a contractului individual de muncă.

Întrucât raportul

juridic dedus judecății are natura unui raport juridic de muncă, iar

reclamantul solicită anularea actelor emise de pârâtă în cadrul raporturilor de

muncă și în măsura în care prin acestea s-a adus atingere drepturilor ce-i sunt

conferite prin contractul colectiv de muncă și prin contractul individual de

muncă, instanța competentă să soluționeze cauza este cea prevăzută de

dispozițiile speciale în materia conflictelor de muncă.

În raport de

data sesizării instanței, respectiv la 11 octombrie 2012, competența de

soluționare a litigiului revine tribunalului în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, întrucât, în cauză, sunt

incidente dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social,

în vigoare la data promovării acțiunii, care prevăd că „cererile referitoare la

soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței

judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul

de muncă reclamantul.

Prin textul de

lege menționat, s-a instituit o competență alternativă, care dă posibilitatea

reclamantului să aleagă fie instanța competentă de la domiciliul său, fie pe

cea de la locul său de muncă.

Or, în

speță, din acțiunea înregistrată la data de 11 octombrie 2012, rezultă faptul

că reclamantul are domiciliul în Târgu-Mureș, Jud. Mureș și este angajat al SN

G.N.R. SA - Sucursala de transport tehnologic și mentenanță, cu sediul în

Târgu-Mureș, Jud. Mureș.

În considerarea

acestor argumente, competența soluționării acțiunii revine Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVA

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.