ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3310/2014

Asupra cererii

de revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Revizuientul S.M.A.A. publică

locală Harghita pentru B.A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr.

337/A din 21 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr.

1698/96/2013, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.

În motivarea

cererii arată că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost admis

apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 696 din 27 februarie 2014 prin

care fusese obligat să restituie reclamantului mun. Miercurea Ciuc suma de 1964,88

lei cu titlu de dispozitiv, încasat în mod necuvenit în anul 2011 și să

plătească dobânda legală aferentă acestei sume.

Arată

revizuientul că instanța care a pronunțat decizia a cărei revizuire face

obiectul prezentului dosar, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș, a pronunțat

un set de Decizii favorabile angajaților intimatei și enumera : 354/A din 17

iulie 2014 (Dosar nr. 1676/96/2013); nr. 355/A din 17 iulie 2014 (Dosar nr. 1680/96/2013);

nr. 356/A din 17 iulie 2014 (Dosar nr. 1688/96/2013); nr. 357/A din 17 iulie 2014

(Dosar nr. 1692/96/2013); ș.a prin care angajații intimatei nu trebuie să

restituie suma primită în 2011 cu titlu de spor de dispozitiv cu dobânda legală

aferentă spre deosebire de angajații acestei entități al căror apel a fost

soluționat la 21 august 2014 și care trebuie să restituie această sumă.

În opinia

revizuientului această situație constituie un tratament diferit al diferitelor

persoane aflate în aceeași situație juridică, prin urmare există contrarietate

de hotărâri ale aceleași instanțe, Curtea de Apel Târgu Mureș hotărând diferit

în dosare având același obiect, cauză și în definitiv, prin prisma prevederilor

art. 28 alin. (3) din Legea nr. 63/2011, aceleași părți.

Se mai susține

de către revizuient faptul că setul de decizii din data de 17 aprilie 2014 la

care se raportează în ceea ce privește contrarietatea de hotărâri sunt decizii

definitive intrate în puterea lucrului judecat, revizuirea deciziei în cauză

impunându-se întrucât este ulterioară celor pronunțate anterior.

Revizuientul

arată în final că nu a beneficiat de un proces echitabil deoarece aceasta

presupune ca dezlegările date într-un proces asupra chestiunilor de drept

soluționate anterior să fie obligatorii pentru deciziile ulterioare în

considerarea principiului securității raporturilor juridice.

Înalta Curte,

examinând cererea de revizuire prin prisma motivului invocat, o va respinge ca

inadmisibilă pentru următoarele motive:

În susținerea

cererii, revizuientul face trimitere la un set de hotărâri definitive pronunțate

de instanță în cauze similare, solicitând să fie admisă cererea de revizuire și

anulată hotărârea definitivă în care a avut calitatea de parte raportat la

aceste hotărâri invocând puterea de lucru judecat.

Potrivit art. 509

pct. 8 Noul C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau

nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru

judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431

Noul C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași

calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect iar lucrul

anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părțile acelui litigiu.

Or, în speță,

hotărârea invocată ca având autoritate de lucru judecat depusă la dosar, nu a

fost pronunțată într-un litigiu în care revizuientul să fi avut calitatea de

parte pentru a o putea opune cu acest titlu, ca fiind potrivnică deciziei a

cărei revizuire se solicită.

Conform art. 435

Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte

numai între părți și succesorii acestora iar conform art. 55 sunt părți

reclamantul și pârâtul precum și, în condițiile legii, terțele persoane care

intervin voluntar sau forțat în proces, iar acestea conform art. 80 pot să-și

exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.

Faptul că

părțile din litigii și hotărâri pronunțate în cauze distincte, au avut același

reprezentant convențional în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011

legea dialogului social nu conduce la concluzia că aceste hotărâri au avut

aceleași părți, susținerea reprezentantului convențional al revizuientului

neputând fi primită deoarece efectele hotărârilor, astfel cum s-a arătat, se

răsfrâng asupra părților, nu asupra reprezentantului lor, obligată la plată

fiind partea iar nu reprezentantul convențional, sens în care este, neechivoc,

alin. (2) al art. 28 menționat care dispune: „Acțiunea nu va putea fi introdusă

sau continuată de organizația sindicală, dacă cel în cauză se opune sau renunță

la judecată".

În realitate

revizuentul, raportându-se impropriu la art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., își

manifestă nemulțumirea față de practica neunitară a instanțelor judecătorești

constatată prin hotărâri definitive iar acestea, pentru respectarea securității

juridice, nu pot fi anulate în căile extraordinare de atac de retractare decât

dacă sunt îndeplinite condițiile limitativ și expres reglementate prin lege,

sens în care este și jurisprudența C.E.D.O. în aplicarea art. 6 din Convenția

europeană.

Așa fiind, Înalta

Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de

față nu se înscriu în cerințele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct.

8 din Noul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul S.M.A.A. publică locală Harghita

pentru B.A. împotriva Deciziei nr. 337/A din 21 august 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. 1698/96/2013, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2014.