ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3310/2014

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Revizuientul S.M.A.A. publică locală Harghita pentru B.A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 337/A din 21 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. 1698/96/2013, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. În motivarea cererii arată că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 696 din 27 februarie 2014 prin care fusese obligat să restituie reclamantului mun. Miercurea Ciuc suma de 1964,88 lei cu titlu de dispozitiv, încasat în mod necuvenit în anul 2011 și să plătească dobânda legală aferentă acestei sume.

Arată revizuientul că instanța care a pronunțat decizia a cărei revizuire face obiectul prezentului dosar, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș, a pronunțat un set de Decizii favorabile angajaților intimatei și enumera : 354/A din 17 iulie 2014 (Dosar nr. 1676/96/2013); nr. 355/A din 17 iulie 2014 (Dosar nr. 1680/96/2013); nr. 356/A din 17 iulie 2014 (Dosar nr. 1688/96/2013); nr. 357/A din 17 iulie 2014 (Dosar nr. 1692/96/2013); ș.a prin care angajații intimatei nu trebuie să restituie suma primită în 2011 cu titlu de spor de dispozitiv cu dobânda legală aferentă spre deosebire de angajații acestei entități al căror apel a fost soluționat la 21 august 2014 și care trebuie să restituie această sumă.

În opinia revizuientului această situație constituie un tratament diferit al diferitelor persoane aflate în aceeași situație juridică, prin urmare există contrarietate de hotărâri ale aceleași instanțe, Curtea de Apel Târgu Mureș hotărând diferit în dosare având același obiect, cauză și în definitiv, prin prisma prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 63/2011, aceleași părți. Se mai susține de către revizuient faptul că setul de decizii din data de 17 aprilie 2014 la care se raportează în ceea ce privește contrarietatea de hotărâri sunt decizii definitive intrate în puterea lucrului judecat, revizuirea deciziei în cauză impunându-se întrucât este ulterioară celor pronunțate anterior.

Revizuientul arată în final că nu a beneficiat de un proces echitabil deoarece aceasta presupune ca dezlegările date într-un proces asupra chestiunilor de drept soluționate anterior să fie obligatorii pentru deciziile ulterioare în considerarea principiului securității raporturilor juridice. Înalta Curte, examinând cererea de revizuire prin prisma motivului invocat, o va respinge ca inadmisibilă pentru următoarele motive: În susținerea cererii, revizuientul face trimitere la un set de hotărâri definitive pronunțate de instanță în cauze similare, solicitând să fie admisă cererea de revizuire și anulată hotărârea definitivă în care a avut calitatea de parte raportat la aceste hotărâri invocând puterea de lucru judecat.

Potrivit art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Conform art. 431 Noul C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părțile acelui litigiu. Or, în speță, hotărârea invocată ca având autoritate de lucru judecat depusă la dosar, nu a fost pronunțată într-un litigiu în care revizuientul să fi avut calitatea de parte pentru a o putea opune cu acest titlu, ca fiind potrivnică deciziei a cărei revizuire se solicită.

Conform art. 435 Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora iar conform art. 55 sunt părți reclamantul și pârâtul precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces, iar acestea conform art. 80 pot să-și exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.

Faptul că părțile din litigii și hotărâri pronunțate în cauze distincte, au avut același reprezentant convențional în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 legea dialogului social nu conduce la concluzia că aceste hotărâri au avut aceleași părți, susținerea reprezentantului convențional al revizuientului neputând fi primită deoarece efectele hotărârilor, astfel cum s-a arătat, se răsfrâng asupra părților, nu asupra reprezentantului lor, obligată la plată fiind partea iar nu reprezentantul convențional, sens în care este, neechivoc, alin. (2) al art. 28 menționat care dispune: „Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală, dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată". În realitate revizuentul, raportându-se impropriu la art. 509 pct. 8 Noul C. proc.

civ., își manifestă nemulțumirea față de practica neunitară a instanțelor judecătorești constatată prin hotărâri definitive iar acestea, pentru respectarea securității juridice, nu pot fi anulate în căile extraordinare de atac de retractare decât dacă sunt îndeplinite condițiile limitativ și expres reglementate prin lege, sens în care este și jurisprudența C.E.D.O. în aplicarea art. 6 din Convenția europeană. Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de față nu se înscriu în cerințele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 din Noul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul S.M.A.A. publică locală Harghita pentru B.A. împotriva Deciziei nr. 337/A din 21 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. 1698/96/2013, ca inadmisibilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2014.