ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1291/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 aprilie 2006 pe rolul Tribunalului Constanta, secția de contencios administrativ, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, solicitând instanței să dispună obligarea paratului sa îi recunoască potrivit legii, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă pentru măsurile abuzive luate împotriva sa ca urmare a faptului că, la data de 12 aprilie 1978, a protestat în centrul Bucureștiului împotriva regimului comunist.

Totodată, reclamantul solicită obligarea Statului Român la despăgubiri pentru faptul că a fost deposedat în mod nelegal de casa părintească, aceasta fiind ulterior vânduta la licitație publică și apoi demolată, precum și pentru bunurile care i-au fost aruncate în stradă constând în tablouri, mobilă și material de construcții, paguba fiind apreciată la circa 40.000 - 50.000 euro pentru imobil și la circa 35.000 euro pentru bunuri. Prin sentința civilă nr. 346/CA din 17 mai 2006, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința civilă nr. 427/CA din 7 iunie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.C., a anulat decizia emisă în Dosarul nr. 199/ 2000 al Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și a constatat că reclamantul are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele: Din probele administrate – adresa a Poliției Municipiului Constanța, hotărârea din 04 februarie 1992 adoptată de comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, declarația martorului B.M.

– rezultă că petentul a fost reținut de organele de poliție ca urmare a protestelor sale din 12 aprilie 1978 de la București împotriva regimului comunist, ceea ce reprezintă o măsura abuzivă în sensul art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 214/1999, astfel că, în mod nelegal, comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunista din cadrul Ministerului Justiției i-a respins, prin decizia din 10 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 199/2000, cererea de recunoaștere a calității de luptător în rezistența anticomunistă. În privința despăgubirilor solicitate, instanța de fond a reținut ca nu se poate stabili că măsurile de confiscare și demolare a imobilului și de dispariție/ distrugere a bunurilor indicate în acțiune au fost consecința atitudinii anticomuniste a reclamantului.

Potrivit probatoriului administrat, confiscarea nu a fost o măsură accesorie unei fapte penale de natură politică, ci a fost determinată de nejustificarea în perioada 1969-1984 a sumei de 200.100 RON, constatată prin hotărâre judecătorească, iar demolarea construcției a fost determinată de faptul că petentul a executat lucrări de construcție fără autorizație. Împotriva sentinței civile nr. 427/CA din 7 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamantul P.C., cât și pârâtul Ministerul Justiției – comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. În recursul declarat, reclamantul P.C.

a susținut, în esență, că instanța de fond i-a respins în mod greșit cererea de despăgubiri pentru faptul că autoritățile i-au demolat casa. Ministerul Justiției, în recursul formulat, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că soluția este nelegală și netemeinică, instanța de fond reținând în mod greșit că reclamantul ar fi fost supus unor măsuri abuzive administrative, neexistând documente din care să rezulte că acesta ar fi fost reținut sau arestat la data de 12 aprilie 1978. Recursurile sunt neîntemeiate. În ceea ce privește recursul Ministerului Justiției; Instanța de fond a reținut că în privința reclamantului sunt aplicabile prevederile art. 3 lit. a) din O.U.G.

nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive. Într-adevăr, potrivit art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 214/1999, prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități în baza cărora s-a dispus privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări. Or, în cauză, prin actul eliberat de Poliția Municipiului Constanța din 11 ianuarie 1990, s-a atestat reclamantului faptul că „pe data de 12 aprilie 1978 ați fost adus de la București, unde ați fost depistat cerând drepturile omului și predat organelor de securitate”, ceea ce constituie o dovadă a măsurilor administrative abuzive luate împotriva acestuia de organele fostei securități.

Astfel fiind, în mod judicios a reținut instanța aplicabilitatea prevederilor art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 241/1999, recursul Ministerului Justiției fiind neîntemeiat. 2. În ceea ce privește recursul reclamantului P.C.; Instanța de fond nu a acordat reclamantului despăgubirile cerute: 50.000 euro pentru demolarea abuzivă a casei și 35.000 euro pentru distrugerea bunurilor mobile, înlăturând susținerile acestuia că organele statului ar fi exercitat asupra lui măsuri abuzive din motive politice. În recursul formulat, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate în cauză, susțineri care sunt lipsite de temei. Astfel, așa cum în mod judicios a reținut și instanța de fond, din probele administrate în cauză rezultă că imobilul de pe str. A.M.

din orașul Constanța a fost construit fără autorizație, astfel că organele administrației locale i-au cerut să procedeze la demolarea lucrărilor executate, până la termenul de 8 mai 1978, în caz contrar urmând să fie luate măsuri de sancționare și demolare forțată. Astfel fiind, în mod judicios a reținut instanța de fond că cererea de despăgubiri nu este întemeiată, urmând ca și recursul declarat de reclamant să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinței civile nr. 427/CA din 7 iunie 2007 a Curții de Apel Constanta, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției - comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă împotriva aceRONași sentințe civile, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.