ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 373/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 632 din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.F.S., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a obligat pârâta să emită reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, notificat sub nr. 292/N/2001. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția Primarului Municipiului Craiova nr. 10.093 din 01 iunie 2006 s-a dispus acordarea de despăgubiri, către reclamantă și tatăl acesteia, S.M.

pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, notificat sub nr. 292/N/2001. Dispoziția, împreună cu dosarul aferent, a fost transmisă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă, în ciuda demersurilor reclamantei, decizia reprezentând titlu de despăgubire nu a fost încă emisă. Curtea a apreciat că, în speță, durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca atât art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, operațiile administrative invocate de către autoritatea pârâtă nejustificând în vreun fel întârzierea cu cinci ani a emiterii deciziei privind titlul de despăgubire.

2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 632 din 2 decembrie 2011 a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod netemeinic că în speță ar fi fost încălcat dreptul reclamantei la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, dispunând obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire, fără a ține cont de aspectele obiective și procedura complexă privind soluționarea dosarului de despăgubire, în condițiile în care dosarul a fost completat cu înscrisurile solicitate abia pe parcursul derulării prezentului proces iar la următoarea ședință a Comisiei Centrale urmează a fi emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Prin notele de ședință depuse, recurenta a mai invocat incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată și modificată de Legea nr. 117/2012, potrivit cărora se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri. Soluția instanței de recurs. Recursul formulat este întemeiat pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă este beneficiara Dispoziției Primarului Municipiului Craiova nr. 10.093 din 01 iunie 2006, prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri, către reclamantă și tatăl acesteia, S.M., pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, dispoziție transmisă împreună cu dosarul autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind înregistrat.

Dispoziția menționată a fost emisă în temeiul unei notificări depuse de către reclamantă în anul 2001. Judecătorul fondului a reținut în mod corect că dosarul privind Dispoziția nr. 10.093 din 01 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă pentru o perioadă de 5 ani, fără a exista o justificare obiectivă pentru starea sa de pasivitate. În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de despăgubire pentru imobilul preluat în mod abuziv reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea a I-a nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire, conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară, care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim, echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică, și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie,

care este foarte mare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus. Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a I- a C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 3 luni de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G.

nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare, respingându-se cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata amenzii pe zi de întârziere ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 632 din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că emiterea deciziei-titlu de despăgubire urmează să fie făcută în termen de 3 luni de la expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G. nr. 4/2012, aprobată și modificată prin Legea nr. 117/2012. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2013.