ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 373/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin sentința civilă nr. 632 din 2 decembrie 2011,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamanta S.F.S., în contradictoriu cu pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a obligat pârâta

să emită reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul

situat în Craiova, județul Dolj, notificat sub nr. 292/N/2001.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția Primarului Municipiului

Craiova nr. 10.093 din 01 iunie 2006 s-a dispus acordarea de despăgubiri, către

reclamantă și tatăl acesteia, S.M. pentru imobilul situat în Craiova,

județul Dolj, notificat sub nr. 292/N/2001.

Dispoziția, împreună

cu dosarul aferent, a fost transmisă Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, însă, în ciuda demersurilor reclamantei, decizia reprezentând

titlu de despăgubire nu a fost încă emisă.

Curtea a apreciat că,

în speță, durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a

încălca atât art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât

și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție,

operațiile administrative invocate de către autoritatea pârâtă nejustificând

în vreun fel întârzierea cu cinci ani a emiterii deciziei privind titlul de

despăgubire.

exercitată

Împotriva sentinței nr.

632 din 2 decembrie 2011 a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii

reclamantei ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct.

9 din C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de

fond a apreciat în mod netemeinic că în speță ar fi fost încălcat dreptul reclamantei

la soluționarea cererii într-un termen rezonabil,

dispunând obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire, fără a ține

cont de aspectele obiective și procedura complexă privind soluționarea

dosarului de

despăgubire, în condițiile în care dosarul a fost

completat cu înscrisurile solicitate abia pe parcursul derulării prezentului

proces iar la următoarea ședință a Comisiei Centrale urmează a fi

emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Prin

notele de ședință depuse, recurenta a mai invocat

incidența

dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată și modificată de Legea nr. 117/2012,

potrivit cărora se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor

de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind

evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

Soluția

instanței de recurs.

Recursul

formulat este întemeiat pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate

în continuare.

În cauză, este

necontestat că intimata-reclamantă este beneficiara Dispoziției Primarului

Municipiului Craiova nr. 10.093 din 01 iunie 2006, prin care s-a dispus

acordarea de despăgubiri, către reclamantă și tatăl acesteia, S.M., pentru

imobilul situat în Craiova, județul Dolj, dispoziție transmisă împreună cu

dosarul autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind înregistrat.

Dispoziția menționată

a fost emisă în temeiul unei notificări depuse de către reclamantă în anul 2001.

Judecătorul fondului

a reținut în mod corect că dosarul privind Dispoziția nr. 10.093 din 01 iunie 2006

emisă de Primarul Municipiului Craiova a rămas în nelucrare la autoritatea

recurentă pentru o perioadă de 5 ani, fără a exista o justificare obiectivă

pentru starea sa de pasivitate.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp

a cererii de despăgubire pentru imobilul preluat în mod abuziv reprezintă o

încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile

administrației.

Recursul formulat

este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data

de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri,

prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente,

publicată în M. Of. al României, Partea a I-a nr. 653 din 22 iulie 2005, cu

modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1),

personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod

legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează

documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a

cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și

arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.

În privința acestor

dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale

în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe

deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor

în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și

convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012,

nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care

instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul

că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire,

conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se

acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi

evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri,

analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării

legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul

inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele

îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării

întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară, care nu aduce atingere

înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire,

obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta

titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă

și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției;

- Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim,

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică, și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu

reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în

vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu

executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din

aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea

titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.

În concluzie,

acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă

finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005

și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de

legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a

pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a I- a C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr.

554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va

fi modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne

obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 3 luni de la expirarea

termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările

ulterioare, respingându-se cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la

plata amenzii pe zi de întârziere ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 632 din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată, în sensul că emiterea deciziei-titlu de despăgubire urmează

să fie făcută în termen de 3 luni de la expirarea perioadei de suspendare

prevăzută de O.U.G. nr. 4/2012, aprobată și modificată prin Legea nr. 117/2012.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2013.