ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova,

la data de 20 aprilie 2011, reclamanta E.B. a chemat în judecată pârâtele

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței să dispună obligarea

acestora să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul

imposibil de restituit în natură, compus din teren - 338 mp și construcție -

130,75 mp, situat în Craiova, str. R., județul Dolj, care a făcut obiectul

Dispoziției nr. 31.076/2008 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că dosarul acesteia, conținând actele și solicitările

adresate pârâtelor a fost înregistrat sub nr. 40985/CC, precizând că comunicat

pârâtelor că este de acord cu evaluarea făcută, motiv pentru care, a solicitat

soluționarea cu celeritate a dosarului, având în vedere faptul că are peste 70

ani și se află sub tratament cardiologic.

În opinia

reclamantei, tergiversarea soluționării dosarului contravine prevederilor art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinare,

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu este entitatea

care are atribuții privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire,

ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 13 alin.

(1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

De asemenea, în cauză

a formulat întâmpinare și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În

apărare, pârâta a susținut că în cauză au fost parcurse etapele prevăzute de

art. 16 cap. V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, inclusiv cea a evaluării,

fiind întocmit raportul de evaluare. Însă, pentru a se putea emite decizia

reprezentând titlul de despăgubire, trebuie completat dosarul cu informații

despre imobilul notificat, respectiv, dacă au fost încasate despăgubiri la

momentul preluării și cu o copie legalizată a Certificatului de moștenitor nr.

305 din 30 octombrie 1963 emis de pe urma numitei E.M.

La solicitarea

instanței, au fost depuse la dosar Adresa nr. 8554 din 3 iunie 2004 emisă de

RAADPFL Craiova, Adresa nr. 4749 din 7 iunie 2004 emisă de Consiliul Județean

Dolj, Declarație notarială autentificată sub nr. 946 din 26 mai 2011, copia

Certificatului de moștenitor nr. 305 din 30 octombrie 1963, copia

Certificatului de moștenitor nr. 427 din 30 iunie 1969.

instanțe

Prin Sentința nr. 437

din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâta A.N.R.P. și, pe cale de consecință a respins acțiunea

reclamantei față de pârâta A.N.R.P; a admis acțiunea față de pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe care a obligat-o să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul notificat compus din teren -

338 mp și construcție - 130,75 mp, situat în Craiova, str. R., județul Dolj,

care a făcut obiectul Dispoziției nr. 31.076/2008 emisă de Primarul

Municipiului Craiova.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, instanța a constatat că excepția este

întemeiată, în raport de dispozițiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII, Cap.

III al Legii nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

constituind atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Pe fondul cauzei,

instanța reținut că dosarul aferent Dispoziției nr. 31076/2008 a fost transmis

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, potrivit dispozițiilor Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, fiind înregistrat sub nr. 40985/CC.

La data de 15

februarie 2011, reclamanta a notificat pârâta, solicitând soluționarea cu

prioritate a cererii de acordare a despăgubirilor cuvenite.

Potrivit susținerilor

pârâtei din cuprinsul întâmpinării, în cauză au fost parcurse etapele

procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fiind

întocmit și raportul de evaluare.

Totodată, prima

instanță a mai reținut că, pentru a emite decizia reprezentând titlul de

despăgubire, pârâta a susținut că dosarul trebuie completat cu anumite

înscrisuri, pe care le-a solicitat reclamantei la data de 11 aprilie 2011,

respectiv: declarație pe proprie răspundere autentificată la notar, în care să

precizeze dacă autorul E.I. a încasat despăgubiri la momentul preluării pentru

imobilul în discuție, copie legalizată a Certificatului de moștenitor nr. 305

din 30 octombrie 1963 emis de pe urma defunctei E.M.

Prima instanță a

reținut că pe parcursul procesului, reclamanta a depus la dosarul cauzei

înscrisurile solicitate de pârâtă, care au fost comunicate și pârâtei prin

dispoziția instanței din data de 15 iunie 2011.

În aceste condiții,

prima instanță a constatat că nu există alte motive obiective de natură să

împiedice pârâta să ducă la îndeplinire obligația legală de a emite titlul de

despăgubire, în cauza fiind depuse toate înscrisurile solicitate și parcurse

toate etapele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În plus, față de data

înregistrării dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

prima instanță a apreciat ca fiind excesivă durata procedurii administrative în

discuție, aspect de natură a încălca în mod evident principiul procesului

rezonabil.

În consecință, prima

instanță a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

obligând autoritatea pârâtă să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor

privitoare la imobilul ce a aparținut reclamantei.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit

încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cauzei, fără a ține seama că

procedura de acordare a despăgubirilor nu se declanșează prin simpla cerere a

persoanei îndreptățite, ci presupune parcurgerea etapelor prevăzute în art. 16

alin. (1) - (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 modificat și completat

prin O.U.G. nr. 81/2007.

În ceea ce privește

Dosarul de despăgubire nr. 40985/CC, au fost parcurse toate etapele procedurii

administrative, inclusiv etapa evaluării, fiind întocmit și raportul de

evaluare.

Referitor la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, recurenta-pârâtă a arătat că este

condiționată de completarea documentației cu înscrisuri referitoare la

încasarea sau nu a despăgubirilor la momentul preluării și cu copia legalizată

a Certificatului de moștenitor nr. 305 din 30 octombrie 1963 emis de pe urma

defunctei E.M.

De asemenea,

recurenta a făcut trimitere și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care, în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii ce

trebuie avute în vedere, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului

și a autorităților competente și importanța litigiului, or, instanța fondului

nu a acordat suficientă atenție acestor criterii, concluzionând, greșit, că

acțiunea reclamantei este întemeiată.

La data de 26

noiembrie 2012, prin notele scrise depuse la dosar, recurenta a reluat

istoricul cauzei și a arătat că raportul de evaluare întocmit la nivelul anului

2011, ar putea să nu mai reflecte valoarea de piață la această dată a

imobilului evaluat, astfel că este necesar să se solicite opinia unui evaluator

cu privire la valabilitatea valorii de piață stabilite inițial, fie să se

efectueze un nou raport de evaluare de piață, cât mai apropiat de data la care

urmează să se acorde despăgubirile, în conformitate cu Standardele

Internaționale de Evaluare - IVS-2011.

De asemenea, a

invocat incidența prevederilor O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, arătând că prin

acest act normativ a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni, emiterea

titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile

privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de

titlul VII din Legea nr. 247/2005.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul

emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în

Craiova, str. R, județul Dolj, cu privire la care s-a propus acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent, prin Dispoziția nr. 31.076/2008 emisă de

Primarul Municipiului Craiova, în aplicarea Legii nr. 10/2001

Potrivit susținerilor

recurentei-pârâte, dosarul aferent dispoziției menționate a fost înregistrat la

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr.

40985/CC și a parcurs etapa verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură, a transmiterii către evaluator și a întocmirii raportului

de evaluare.

Deși

intimata-reclamantă a transmis acordul său cu privire la evaluarea efectuată și

a depus înscrisurile solicitate în completarea dosarului, așa cum rezultă din

probatoriul administrat în cauză, până la data soluționării recursului de față,

18 ianuarie 2013, recurenta-pârâtă nu a emis decizia privind titlul de

despăgubire.

Față de aceste

împrejurări, Înalta Curte reține, la fel ca judecătorul fondului, că durata

excesivă a procedurilor a depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii

de acordare a despăgubirilor.

Complexitatea

procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005

constituie, într-adevăr, un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar

nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite de pasivitate a

autorității publice, principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil

constituind o garanție a caracterului echitabil al procedurii, în sensul art. 6

parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și o componentă a dreptului

la o bună administrare, statuat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a

Uniunii Europene - text care nu poate fi ignorat în orientarea conduitei

autorităților naționale.

Nefinalizarea

procedurii administrative în Dosarul nr. 40985/CC nu poate fi justificată nici

prin prisma procedurilor impuse în etapa evaluării prin dispozițiile art. 16.13

din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, câtă vreme

raportul de evaluare a fost refăcut, la solicitarea autorității pârâte iar

intimata-reclamantă nu a formulat obiecțiuni, și nici prin raportare la

dispozițiile O.U.G nr. 4 din 13 martie 2012.

Fără a contrazice

conținutul normei invocate ca și efectul suspensiv stipulat, Înalta Curte

reține că aceste dispoziții legale nu pot fi invocate cu efect retroactiv. După

pronunțarea instanței de fond și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4 din

13 martie 2012, recurenta-pârâtă a avut la dispoziție un termen de aproximativ

6 luni pentru a-și îndeplini obligația, însă nu a procedat, în conformitate cu

dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, la

emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri în Dosarul nr. 40985/CC.

Din modul în care

autoritatea recurentă a înțeles să răspundă cererii intimatei-reclamante dar și

din împrejurările expuse, rezultă nu numai că această autoritate nu a avut în

vedere termenul rezonabil, ci dimpotrivă, vădita intenție de tergiversare,

aspect de natură să atragă culpa sa.

Intervalul de

aproximativ 5 ani de la data emiterii Dispoziției nr. 31.076/2008 și până în

prezent este de natură a afecta grav caracterul reparator al măsurii dispuse,

astfel încât, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu poate fi reținut.

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 437 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - LM