ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2013

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, la data de 20 aprilie 2011, reclamanta E.B. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței să dispună obligarea acestora să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, compus din teren - 338 mp și construcție - 130,75 mp, situat în Craiova, str. R., județul Dolj, care a făcut obiectul Dispoziției nr. 31.076/2008 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că dosarul acesteia, conținând actele și solicitările adresate pârâtelor a fost înregistrat sub nr. 40985/CC, precizând că comunicat pârâtelor că este de acord cu evaluarea făcută, motiv pentru care, a solicitat soluționarea cu celeritate a dosarului, având în vedere faptul că are peste 70 ani și se află sub tratament cardiologic. În opinia reclamantei, tergiversarea soluționării dosarului contravine prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu este entitatea care are atribuții privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

De asemenea, în cauză a formulat întâmpinare și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În apărare, pârâta a susținut că în cauză au fost parcurse etapele prevăzute de art. 16 cap. V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, inclusiv cea a evaluării, fiind întocmit raportul de evaluare. Însă, pentru a se putea emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, trebuie completat dosarul cu informații despre imobilul notificat, respectiv, dacă au fost încasate despăgubiri la momentul preluării și cu o copie legalizată a Certificatului de moștenitor nr. 305 din 30 octombrie 1963 emis de pe urma numitei E.M.

La solicitarea instanței, au fost depuse la dosar Adresa nr. 8554 din 3 iunie 2004 emisă de RAADPFL Craiova, Adresa nr. 4749 din 7 iunie 2004 emisă de Consiliul Județean Dolj, Declarație notarială autentificată sub nr. 946 din 26 mai 2011, copia Certificatului de moștenitor nr. 305 din 30 octombrie 1963, copia Certificatului de moștenitor nr. 427 din 30 iunie 1969. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 437 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.N.R.P.

și, pe cale de consecință a respins acțiunea reclamantei față de pârâta A.N.R.P; a admis acțiunea față de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe care a obligat-o să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul notificat compus din teren - 338 mp și construcție - 130,75 mp, situat în Craiova, str. R., județul Dolj, care a făcut obiectul Dispoziției nr. 31.076/2008 emisă de Primarul Municipiului Craiova. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, instanța a constatat că excepția este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII, Cap. III al Legii nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire constituind atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe fondul cauzei, instanța reținut că dosarul aferent Dispoziției nr. 31076/2008 a fost transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, fiind înregistrat sub nr. 40985/CC. La data de 15 februarie 2011, reclamanta a notificat pârâta, solicitând soluționarea cu prioritate a cererii de acordare a despăgubirilor cuvenite. Potrivit susținerilor pârâtei din cuprinsul întâmpinării, în cauză au fost parcurse etapele procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fiind întocmit și raportul de evaluare.

Totodată, prima instanță a mai reținut că, pentru a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, pârâta a susținut că dosarul trebuie completat cu anumite înscrisuri, pe care le-a solicitat reclamantei la data de 11 aprilie 2011, respectiv: declarație pe proprie răspundere autentificată la notar, în care să precizeze dacă autorul E.I. a încasat despăgubiri la momentul preluării pentru imobilul în discuție, copie legalizată a Certificatului de moștenitor nr. 305 din 30 octombrie 1963 emis de pe urma defunctei E.M.

Prima instanță a reținut că pe parcursul procesului, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate de pârâtă, care au fost comunicate și pârâtei prin dispoziția instanței din data de 15 iunie 2011. În aceste condiții, prima instanță a constatat că nu există alte motive obiective de natură să împiedice pârâta să ducă la îndeplinire obligația legală de a emite titlul de despăgubire, în cauza fiind depuse toate înscrisurile solicitate și parcurse toate etapele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În plus, față de data înregistrării dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prima instanță a apreciat ca fiind excesivă durata procedurii administrative în discuție, aspect de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

În consecință, prima instanță a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, obligând autoritatea pârâtă să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul ce a aparținut reclamantei. 3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cauzei, fără a ține seama că procedura de acordare a despăgubirilor nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite, ci presupune parcurgerea etapelor prevăzute în art. 16 alin. (1) - (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 modificat și completat prin O.U.G.

nr. 81/2007. În ceea ce privește Dosarul de despăgubire nr. 40985/CC, au fost parcurse toate etapele procedurii administrative, inclusiv etapa evaluării, fiind întocmit și raportul de evaluare. Referitor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, recurenta-pârâtă a arătat că este condiționată de completarea documentației cu înscrisuri referitoare la încasarea sau nu a despăgubirilor la momentul preluării și cu copia legalizată a Certificatului de moștenitor nr. 305 din 30 octombrie 1963 emis de pe urma defunctei E.M. De asemenea, recurenta a făcut trimitere și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii ce trebuie avute în vedere, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului și a autorităților competente și importanța litigiului, or, instanța fondului nu a acordat suficientă atenție acestor criterii, concluzionând, greșit, că acțiunea reclamantei este întemeiată.

La data de 26 noiembrie 2012, prin notele scrise depuse la dosar, recurenta a reluat istoricul cauzei și a arătat că raportul de evaluare întocmit la nivelul anului 2011, ar putea să nu mai reflecte valoarea de piață la această dată a imobilului evaluat, astfel că este necesar să se solicite opinia unui evaluator cu privire la valabilitatea valorii de piață stabilite inițial, fie să se efectueze un nou raport de evaluare de piață, cât mai apropiat de data la care urmează să se acorde despăgubirile, în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare - IVS-2011. De asemenea, a invocat incidența prevederilor O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, arătând că prin acest act normativ a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. R, județul Dolj, cu privire la care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin Dispoziția nr. 31.076/2008 emisă de Primarul Municipiului Craiova, în aplicarea Legii nr. 10/2001 Potrivit susținerilor recurentei-pârâte, dosarul aferent dispoziției menționate a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 40985/CC și a parcurs etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, a transmiterii către evaluator și a întocmirii raportului de evaluare.

Deși intimata-reclamantă a transmis acordul său cu privire la evaluarea efectuată și a depus înscrisurile solicitate în completarea dosarului, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, până la data soluționării recursului de față, 18 ianuarie 2013, recurenta-pârâtă nu a emis decizia privind titlul de despăgubire. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte reține, la fel ca judecătorul fondului, că durata excesivă a procedurilor a depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor. Complexitatea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 constituie, într-adevăr, un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite de pasivitate a autorității publice, principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil constituind o garanție a caracterului echitabil al procedurii, în sensul art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și o componentă a dreptului la o bună administrare, statuat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene - text care nu poate fi ignorat în orientarea conduitei autorităților naționale. Nefinalizarea procedurii administrative în Dosarul nr. 40985/CC nu poate fi justificată nici prin prisma procedurilor impuse în etapa evaluării prin dispozițiile art. 16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, câtă vreme raportul de evaluare a fost refăcut, la solicitarea autorității pârâte iar intimata-reclamantă nu a formulat obiecțiuni, și nici prin raportare la dispozițiile O.U.G nr. 4 din 13 martie 2012. Fără a contrazice conținutul normei invocate ca și efectul suspensiv stipulat, Înalta Curte reține că aceste dispoziții legale nu pot fi invocate cu efect retroactiv.

După pronunțarea instanței de fond și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, recurenta-pârâtă a avut la dispoziție un termen de aproximativ 6 luni pentru a-și îndeplini obligația, însă nu a procedat, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, la emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri în Dosarul nr. 40985/CC. Din modul în care autoritatea recurentă a înțeles să răspundă cererii intimatei-reclamante dar și din împrejurările expuse, rezultă nu numai că această autoritate nu a avut în vedere termenul rezonabil, ci dimpotrivă, vădita intenție de tergiversare, aspect de natură să atragă culpa sa. Intervalul de aproximativ 5 ani de la data emiterii Dispoziției nr. 31.076/2008 și până în prezent este de natură a afecta grav caracterul reparator al măsurii dispuse, astfel încât, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu poate fi reținut. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 437 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2013. Procesat de GGC - LM