ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2720/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 9 august 2010 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantele F.R., D.E. și M.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.F. - C.C.S.D., obligarea pârâtei să emită și să comunice decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. x, situat în Craiova, str. B., în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 RON/zi de întârziere, până la emiterea deciziei, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că prin Dispoziția din 19 mai 2005, emisă de Primarul municipiului Craiova, s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către F.R., D.E. și M.A., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. x situat în Craiova, str. B. S-a arătat că Dispoziția nr. y a rămas definitivă și a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia, fără însă a fi fost soluționat până la data înregistrării acțiunii. Au susținut reclamantele nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de peste 5 ani de la emiterea Dispoziției nr. y/2005 este nejustificată, astfel că interesul promovării prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta C.C.S.D. a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 22886/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură, iar dosarul a fost trimis la evaluare în data de 16 iulie 2010. În ceea ce privește emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a arătat că acest termen nu poate fi reținut întrucât în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 527/2006 sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii și anexe la aceste contracte în care este indicat termenul de evaluare, acesta variind în funcție de obiectul evaluării, respectiv 30 de zile pentru teren și 45 de zile pentru teren și construcție demolată.

Între data evaluării și emiterea deciziei există o perioadă în care raportul de evaluare este comunicat persoanelor îndreptățite, care pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul trebuie să răspundă și să comunice răspunsul la acestea. Referitor la modalitatea de soluționare a dosarelor, pârâta a arătat că legiuitorul nu a prevăzut un termen de soluționare, ordinea de soluționare a acestora fiind stabilită de Comisia Centrală prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, ce a fost înlocuită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, transmiterea dosarelor spre evaluare fiind făcută în ordinea înregistrării lor.

În ceea ce privește cererea reclamantelor referitoare la obligarea Comisiei Centrale la plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Comisie Centrale, în condițiile în care procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată, iar, pe de altă parte, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 580 2 și urm. C. proc. civ. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 385 din data de 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea reclamantelor și a obligat pârâta C.C.S.D.

să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferentă imobilului imposibil de restituit în natură situat în Craiova, str. B, jud. Dolj, respingând capătul de cerere privind fixarea unui termen pentru emiterea deciziei și obligarea la daune cominatorii. În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că reclamantele au început procedura de recuperare a bunului lor ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2002, că autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv s-a pronunțat la 19 mai 2005, iar deși dosarul a fost înaintat autorității pârâte, până la data sesizării instanței dosarul reclamantelor nu fusese analizat.

Prima instanță a apreciat că, în speță, comportamentul pârâtei C.C.S.D. este de natură a încălca prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1, prin depășirea unui termen rezonabil de soluționare a dosarului reclamantelor și încălcării obligației statului de a respecta dreptul de proprietate al acestora. Referitor la cererea de obligare la daune cominatorii, Curtea a arătat că prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură subsecventă actualei etape judiciare. A mai arătat și că dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc legal termenul în care autoritatea publică ce este obligată să încheie un act administrativ trebuie să aducă la îndeplinire această obligație.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a reluat argumentele prezentate la fond. A mai arătat că nu poate fi obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire câtă vreme nu a fost parcursă etapa evaluării imobilului. Recurenta a mai depus raportul de evaluare a imobilului imposibil de restituit în natură situat în Craiova, str. B, jud. Dolj și acordul intimatelor de acceptare a sumei fixate de către evaluator. La data de 6 mai 2011, la dosarul cauzei s-a depus Decizia nr. 8905 din 28 octombrie 2010, emisă de către C.C.S.D., privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul sus-menționat.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Intimatele-reclamante au supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul Craiova, str. B, jud. Dolj, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoane îndreptățite la despăgubire fiindu-le recunoscută prin Dispoziția nr. y din 19 mai 2005, emisă de Primarul Municipiului Craiova.

Prin această dispoziție a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. x. Analizând motivele invocate de recurentă pentru justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că sunt nefondate. Reclamantele au început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2002, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat în anul 2006. Este adevărat că Legea nr. 247/2005 nu prevede termene pentru parcurgerea procedurii administrative.

Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus-menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile. Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăși acest interval de timp printr-un criteriu aleatoriu.

În speță, intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag.

1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive. Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare a autorității publice.

De aceea, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008. Toate aceste elemente conturează cu pregnanță caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului administrativ de către Comisia Centrală și depășirea limitelor termenului rezonabil de soluționare a cererilor prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest context, soluția Curții de apel este legală și se impune a fi menținută.

Faptul că autoritatea recurentă a emis, în data de 28 octombrie 2010, Decizia nr. 8905 privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în Craiova, str. B, jud. Dolj, nu poate fi privit ca un argument în sprijinul cererii de recurs, câtă vreme această decizie a fost emisă ulterior sentinței recurate, la aproape 8 ani după demararea procedurii de revendicare a bunului intimatelor, subzistând considerentele instanței de fond cu privire la nesoluționarea cererii intimatelor într-un termen rezonabil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 385 din data de 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.