ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2720/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 9 august

2010 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamantele F.R., D.E. și M.A. au solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul M.E.F. - C.C.S.D., obligarea pârâtei să emită și să comunice decizia

privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. x, situat în

Craiova, str. B., în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 RON/zi de întârziere, până la

emiterea deciziei, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii,

reclamantele au arătat că prin Dispoziția din 19 mai 2005, emisă de Primarul

municipiului Craiova, s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către F.R., D.E. și M.A., pentru imobilul

imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. x situat în Craiova, str.

B.

S-a arătat că

Dispoziția nr. y a rămas definitivă și a fost înaintată Secretariatului

Comisiei Centrale, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii

acesteia, fără însă a fi fost soluționat până la data înregistrării acțiunii.

Au susținut

reclamantele nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de peste 5

ani de la emiterea Dispoziției nr. y/2005 este nejustificată, astfel că

interesul promovării prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește obligarea

pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Prin întâmpinarea

depusă în cauză, pârâta C.C.S.D. a arătat că etapa transmiterii și

înregistrării dosarelor a fost parcursă, Dosarul fiind înregistrat sub nr.

22886/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de

restituire în natură, iar dosarul a fost trimis la evaluare în data de 16 iulie

2010.

În ceea ce privește

emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a arătat că

acest termen nu poate fi reținut întrucât în temeiul dispozițiilor H.G. nr.

527/2006 sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de

evaluatori sau evaluatorii și anexe la aceste contracte în care este indicat

termenul de evaluare, acesta variind în funcție de obiectul evaluării,

respectiv 30 de zile pentru teren și 45 de zile pentru teren și construcție

demolată. Între data evaluării și emiterea deciziei există o perioadă în care

raportul de evaluare este comunicat persoanelor îndreptățite, care pot formula

obiecțiuni, la care evaluatorul trebuie să răspundă și să comunice răspunsul la

acestea.

Referitor la

modalitatea de soluționare a dosarelor, pârâta a arătat că legiuitorul nu a

prevăzut un termen de soluționare, ordinea de soluționare a acestora fiind

stabilită de Comisia Centrală prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, ce a

fost înlocuită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, transmiterea

dosarelor spre evaluare fiind făcută în ordinea înregistrării lor.

În ceea ce privește

cererea reclamantelor referitoare la obligarea Comisiei Centrale la plata

daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă,

întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire

nu poate constitui o neexecutare din partea Comisie Centrale, în condițiile în

care procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu

a fost finalizată, iar, pe de altă parte, în speță nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 580

2

și urm. C. proc. civ.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 385 din data de 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea reclamantelor și a

obligat pârâta C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire

aferentă imobilului imposibil de restituit în natură situat în Craiova, str. B,

jud. Dolj, respingând capătul de cerere privind fixarea unui termen pentru

emiterea deciziei și obligarea la daune cominatorii.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de fond a reținut că reclamantele au început procedura de

recuperare a bunului lor ori a contravalorii acestuia prin formularea unei

notificări în anul 2002, că autoritatea locală cu competențe în materia

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

s-a pronunțat la 19 mai 2005, iar deși dosarul a fost înaintat autorității

pârâte, până la data sesizării instanței dosarul reclamantelor nu fusese

analizat.

Prima instanță a

apreciat că, în speță, comportamentul pârâtei C.C.S.D. este de natură a încălca

prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1

din Protocolul Adițional nr. 1, prin depășirea unui termen rezonabil de

soluționare a dosarului reclamantelor și încălcării obligației statului de a

respecta dreptul de proprietate al acestora.

Referitor la cererea

de obligare la daune cominatorii, Curtea a arătat că prin art. 24 din Legea nr.

554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în

cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură

subsecventă actualei etape judiciare.

A mai arătat și că

dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc legal termenul

în care autoritatea publică ce este obligată să încheie un act administrativ

trebuie să aducă la îndeplinire această obligație.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., pentru motive pe care le-a încadrat

în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta a reluat argumentele prezentate la fond.

A mai arătat că nu

poate fi obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire câtă vreme nu

a fost parcursă etapa evaluării imobilului.

Recurenta a mai depus

raportul de evaluare a imobilului imposibil de restituit în natură situat în

Craiova, str. B, jud. Dolj și acordul intimatelor de acceptare a sumei fixate

de către evaluator.

La data de 6 mai

2011, la dosarul cauzei s-a depus Decizia nr. 8905 din 28 octombrie 2010, emisă

de către C.C.S.D., privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII

din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul sus-menționat.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Intimatele-reclamante

au supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat

al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv

decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul

Craiova, str. B, jud. Dolj, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

calitatea de persoane îndreptățite la despăgubire fiindu-le recunoscută prin

Dispoziția nr. y din 19 mai 2005, emisă de Primarul Municipiului Craiova.

Prin această

dispoziție a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. x.

Analizând motivele

invocate de recurentă pentru justificarea refuzului său de finalizare a

procedurii administrative cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că

sunt nefondate.

Reclamantele au

început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin

notificarea formulată în anul 2002, iar dosarul cu dispoziția de acordare a

despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat în anul

2006.

Este adevărat că

Legea nr. 247/2005 nu prevede termene pentru parcurgerea procedurii

administrative. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai

sus-menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil,

calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul

procedurii administrative preliminare și până la momentul finalizării

procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze

fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor

statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce la ideea ca autoritatea publică

să determine ea însăși acest interval de timp printr-un criteriu aleatoriu.

În speță, intervalul

mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a

reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la

care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării

cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Având în vedere

dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în

legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de

acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care

să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un

proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul

procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau

deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un

element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului

Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7

decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Complexitatea

etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei

conduite arbitrare a autorității publice.

De aceea, Înalta

Curte constată că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub

aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a

dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008.

Toate aceste elemente

conturează cu pregnanță caracterul nejustificat al refuzului de emitere a

actului administrativ de către Comisia Centrală și depășirea limitelor

termenului rezonabil de soluționare a cererilor prin prisma criteriilor

cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acest context,

soluția Curții de apel este legală și se impune a fi menținută.

Faptul că autoritatea

recurentă a emis, în data de 28 octombrie 2010, Decizia nr. 8905 privind

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în Craiova, str. B,

jud. Dolj, nu poate fi privit ca un argument în sprijinul cererii de recurs,

câtă vreme această decizie a fost emisă ulterior sentinței recurate, la aproape

8 ani după demararea procedurii de revendicare a bunului intimatelor,

subzistând considerentele instanței de fond cu privire la nesoluționarea

cererii intimatelor într-un termen rezonabil.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de față ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 385 din data de 20 septembrie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2011.