ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 292/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei,

Cadrul procesual,

Prin acțiunea înregistrată la data de 24

august 2012, reclamanții T.J. și T.D., în contradictoriu cu pârâtul B.G.,

Conducătorul C.C.S.D., au solicitat instanței aplicarea unei amenzi de 20% din

salariul brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului C.C.S.D. de la

data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței

civile nr. 392 din 30 iunie 2011, respectiv de la data de 18 iunie 2012 și până

la data emiterii titlului de despăgubire pentru imobilele terenuri evidențiate

în Hotărârea nr. 205, Alba Iulia, nr. 913,și nr. 915 din data de 30 martie

2010, emisă de Comisia Județeană Alba pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor; obligarea pârâtului la plata

despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită

cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilele amintite mai sus, dobânda

calculată de la data de 18 iunie 2012 și până la emiterea deciziei reprezentând

titlu de despăgubire în favoarea reclamanților; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin Sentința civilă nr. 392/2011 a Curții de Apel

Cluj pronunțată în Dosarul nr. 595/33/2011, C.C.S.D., a fost obligată să

numească un evaluator autorizat în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii

cuvenite pentru imobilele evidențiate în hotărârea nr. 205/913 și 915 din 30

martie 2010 a Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate și să emită

decizia reprezentând titlu de despăgubire ținând cont de valoarea stabilită

prin evaluator.

Soluția pronunțată de

instanța de fond a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2483/2012 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul și în acest

context au adresat o cerere președintelui A.N.R.P. solicitând punerea în

executare.

Prin adresa nr. 4836/2012

au fost informați că dosarele nu au fost retrimise comisiei de la Primăria Municipiului Alba Iulia, motiv pentru care nu vor putea fi introduse în următoarea

ședință. De asemenea, au fost informați că prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus

suspendarea procedurilor de acordare a despăgubirilor până la 15 mai 2012.

Dat fiind soluția

irevocabilă din dosar nr. 595/33/2011, autoritatea avea obligația de a o pune

în executare sens în care trebuia să facă demersurile necesare.

Tergiversarea este

una nejustificată, iar cele evocate prin adresa anterior menționată sunt

inaplicabile, întrucât actul normativ produce efecte pentru viitor, iar

sentința este anterioară emiterii lui.

Prin urmare, au susținut

că se impune aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv

aplicarea unei amenzi pe zi de întârziere și despăgubiri constând în dobânda

legală.

Prin întâmpinare,

pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în considerarea

că atribuțiile în emiterea deciziilor aparține Comisiei, președintele asigurând

doar conducerea lucrărilor comisiei, votul său fiind egal cu al celorlalți

membrii, iar pe fondul cererii, respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin Sentința civilă nr.

806 din data de 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II –a civilă,

de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului invocată prin întâmpinare, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul T.J. în contradictoriu cu pârâtul B.G.,

Conducătorul C.C.S.D. și, în consecință, a aplicat o amendă de 20% din salariul

minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorității publice C.C.S.D.,

B.G. de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a Sentinței nr. 392/2011, respectiv data de 18 iunie 2012 și până la emiterea

titlului de despăgubire pentru imobilele terenuri evidențiate în hotărârea nr. 205,

nr. 913 și nr. 915. Alba Iulia.

Totodată, a respins

cererea privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru întârziere

și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli

parțiale de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția invocată

de pârât nu poate fi reținută pe considerentul că a existat o perioadă de

suspendare până la numirea sa prin decizie și nici pe considerentul votului, în

condițiile în care s-a relatat că la data solicitării pârâtul avea calitatea de

președinte.

În plus, Curtea

a apreciat că, textul art. 24 din Legea nr. 554/2004 referindu-se în mod expres

la,,conducătorul autorității” care, în opinia legiuitorului, este răspunzător

de neexecutarea hotărârilor judecătorești care sunt opozabile instituției pe

care o conduce, calitatea procesuală pasivă este stabilită expres prin lege.

Referitor

la susținerile pârâtului în sensul că au apărut reglementări ce au statuat

suspendarea procedurilor, prima instanță a reținut că invocarea suspendării nu

poate fi reținută ca motiv în justificarea nerespectării unei hotărâri

judecătorești prin care autoritatea publică era deja obligată să numească evaluator

și să emită titlul de despăgubire.

Cât

privește pretenția privind plata despăgubirilor la nivelul dobânzii legale,

Curtea, deși nu a negat faptul ca există temei procedural pentru o astfel de

solicitare, modul de cuantificare nu corespunde legislației speciale –Titlul

VII din Legea nr. 247/2005.

Recursul

declarat împotriva Sentinței nr. 806 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâtul B.G., Președintele C.C.S.D., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea atacată a

fost dată cu interpretarea greșită a art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr.

554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 13 din Titlul al VII-lea Legii nr. 247/2005

și că, prin aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, nu se mai poate pune în

discuție neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești.

Decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție,

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat,

după cum se va arăta în continuare.

Ulterior pronunțării Sentinței

nr. 392 din data de 30 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă la data de

18 iunie 2012, în legătură cu a cărei executare a fost promovată acțiunea în

cauza de față, prin O.U.G. nr. 4/2012, activitatea de emitere a titlurilor de

despăgubire a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni, ce a fost ulterior

prelungită, prin Legea nr. 117/2012, până în 15 mai 2013.

Se constată, așadar,

că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 și, ulterior, a Legii nr. 117/2012,

au fost suspendate procedurile de evaluare și de emitere a titlurilor de

despăgubire, legiuitorul instituind un tratament unitar pentru toate persoanele

ale căror dosare se află în curs de soluționare la C.C.S.D.

Această reglementare este

de natură a oferi un remediu legislativ temporar, până la adoptarea unor măsuri

cu caracter general menite să înlăture disfuncționalitățile mecanismului de

restituire sau despăgubire, urmând ca statul, cu respectarea hotărârii pilot a

C.E.D.O., să aleagă măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor

patrimoniale ale celor îndreptățiți.

În cauză sunt, deci,

aplicabile cele două acte normative, intimații-reclamanți fiind, conform

prevederilor acestora, titularii unui drept afectat de un termen suspensiv, a

cărui realizare (emiterea titlului reprezentând decizia de despăgubire) nu

poate fi obținută înainte de împlinirea respectivului termen.

Î

n jurisprudența

Curții de la Strasbourg s-a arătat că, atunci când autoritățile sunt obligate

să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, în

vederea aplicării unei sancțiuni trebuie să se țină seama de circumstanțele

specifice fiecărui caz, precum și de atitudinea autorităților, de eventuala

„inerție” a acestora ).

Această răspundere

funcționează, deci, numai ca sancțiune a stării de inerție. Or, în litigiul de

față, fiind suspendată prin lege

activitatea autorității

publice, în ceea privește emiterea titlurilor de despăgubire, nu se poate

reține existența unei atitudini de pasivitate care să fie sancționabilă.

Astfel fiind, recursul va fi admis și

sentința recurată va fi modificată, în sensul respingerii acțiunii formulată de

T.J. și T.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de B.G., Președintele C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 806 din

31 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul ca respinge acțiunea formulată de T.J. și T.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.