ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 292/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei, Cadrul procesual, Prin acțiunea înregistrată la data de 24 august 2012, reclamanții T.J. și T.D., în contradictoriu cu pârâtul B.G., Conducătorul C.C.S.D., au solicitat instanței aplicarea unei amenzi de 20% din salariul brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului C.C.S.D.

de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 392 din 30 iunie 2011, respectiv de la data de 18 iunie 2012 și până la data emiterii titlului de despăgubire pentru imobilele terenuri evidențiate în Hotărârea nr. 205, Alba Iulia, nr. 913,și nr. 915 din data de 30 martie 2010, emisă de Comisia Județeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilele amintite mai sus, dobânda calculată de la data de 18 iunie 2012 și până la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în favoarea reclamanților; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Sentința civilă nr. 392/2011 a Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosarul nr. 595/33/2011, C.C.S.D., a fost obligată să numească un evaluator autorizat în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii cuvenite pentru imobilele evidențiate în hotărârea nr. 205/913 și 915 din 30 martie 2010 a Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire ținând cont de valoarea stabilită prin evaluator. Soluția pronunțată de instanța de fond a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2483/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul și în acest context au adresat o cerere președintelui A.N.R.P.

solicitând punerea în executare. Prin adresa nr. 4836/2012 au fost informați că dosarele nu au fost retrimise comisiei de la Primăria Municipiului Alba Iulia, motiv pentru care nu vor putea fi introduse în următoarea ședință. De asemenea, au fost informați că prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea procedurilor de acordare a despăgubirilor până la 15 mai 2012. Dat fiind soluția irevocabilă din dosar nr. 595/33/2011, autoritatea avea obligația de a o pune în executare sens în care trebuia să facă demersurile necesare. Tergiversarea este una nejustificată, iar cele evocate prin adresa anterior menționată sunt inaplicabile, întrucât actul normativ produce efecte pentru viitor, iar sentința este anterioară emiterii lui.

Prin urmare, au susținut că se impune aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv aplicarea unei amenzi pe zi de întârziere și despăgubiri constând în dobânda legală. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în considerarea că atribuțiile în emiterea deciziilor aparține Comisiei, președintele asigurând doar conducerea lucrărilor comisiei, votul său fiind egal cu al celorlalți membrii, iar pe fondul cererii, respingerea acesteia ca neîntemeiată. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 806 din data de 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II –a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocată prin întâmpinare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T.J.

în contradictoriu cu pârâtul B.G., Conducătorul C.C.S.D. și, în consecință, a aplicat o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorității publice C.C.S.D., B.G. de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinței nr. 392/2011, respectiv data de 18 iunie 2012 și până la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilele terenuri evidențiate în hotărârea nr. 205, nr. 913 și nr. 915. Alba Iulia. Totodată, a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru întârziere și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția invocată de pârât nu poate fi reținută pe considerentul că a existat o perioadă de suspendare până la numirea sa prin decizie și nici pe considerentul votului, în condițiile în care s-a relatat că la data solicitării pârâtul avea calitatea de președinte. În plus, Curtea a apreciat că, textul art. 24 din Legea nr. 554/2004 referindu-se în mod expres la,,conducătorul autorității” care, în opinia legiuitorului, este răspunzător de neexecutarea hotărârilor judecătorești care sunt opozabile instituției pe care o conduce, calitatea procesuală pasivă este stabilită expres prin lege.

Referitor la susținerile pârâtului în sensul că au apărut reglementări ce au statuat suspendarea procedurilor, prima instanță a reținut că invocarea suspendării nu poate fi reținută ca motiv în justificarea nerespectării unei hotărâri judecătorești prin care autoritatea publică era deja obligată să numească evaluator și să emită titlul de despăgubire. Cât privește pretenția privind plata despăgubirilor la nivelul dobânzii legale, Curtea, deși nu a negat faptul ca există temei procedural pentru o astfel de solicitare, modul de cuantificare nu corespunde legislației speciale –Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Recursul declarat împotriva Sentinței nr. 806 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul B.G., Președintele C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea greșită a art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 13 din Titlul al VII-lea Legii nr. 247/2005 și că, prin aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, nu se mai poate pune în discuție neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Ulterior pronunțării Sentinței nr. 392 din data de 30 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă la data de 18 iunie 2012, în legătură cu a cărei executare a fost promovată acțiunea în cauza de față, prin O.U.G.

nr. 4/2012, activitatea de emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni, ce a fost ulterior prelungită, prin Legea nr. 117/2012, până în 15 mai 2013. Se constată, așadar, că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 și, ulterior, a Legii nr. 117/2012, au fost suspendate procedurile de evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire, legiuitorul instituind un tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluționare la C.C.S.D. Această reglementare este de natură a oferi un remediu legislativ temporar, până la adoptarea unor măsuri cu caracter general menite să înlăture disfuncționalitățile mecanismului de restituire sau despăgubire, urmând ca statul, cu respectarea hotărârii pilot a C.E.D.O., să aleagă măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale ale celor îndreptățiți.

În cauză sunt, deci, aplicabile cele două acte normative, intimații-reclamanți fiind, conform prevederilor acestora, titularii unui drept afectat de un termen suspensiv, a cărui realizare (emiterea titlului reprezentând decizia de despăgubire) nu poate fi obținută înainte de împlinirea respectivului termen. Î n jurisprudența Curții de la Strasbourg s-a arătat că, atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, în vederea aplicării unei sancțiuni trebuie să se țină seama de circumstanțele specifice fiecărui caz, precum și de atitudinea autorităților, de eventuala „inerție” a acestora ). Această răspundere funcționează, deci, numai ca sancțiune a stării de inerție.

Or, în litigiul de față, fiind suspendată prin lege activitatea autorității publice, în ceea privește emiterea titlurilor de despăgubire, nu se poate reține existența unei atitudini de pasivitate care să fie sancționabilă. Astfel fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul respingerii acțiunii formulată de T.J. și T.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.G., Președintele C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 806 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul ca respinge acțiunea formulată de T.J. și T.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.