ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2751/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul

M.R a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța,

instanța să constate că are calitatea de revoluționar și să oblige pârâtul să-i

elibereze certificat de Luptător pentru Victoria Revoluției.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a

participat activ la revoluție și este membru fondator al asociației de

revoluționare „C.T.”.

Întrucât în vara anului 1990 a plecat în

Italia, unde a rămas o perioadă de 8 ani, nu a avut posibilitatea să se ocupe

de formalitățile de recunoaștere a calității de revoluționar.

Mai arată reclamantul că a depus la

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989

declarația privind participarea sa la revoluție, declarațiile unor luptători în

revoluție titulari ai unor certificate de revoluționar, însă acesta i-a

comunicat că nu poate să-i elibereze certificatul doveditor al calității de

revoluționar, întrucât nu a depus aceste acte la Comisia pentru Cinstirea și

Sprijinirea Revoluționarilor, comisie ce și-a încetat activitatea în 1997.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat

excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive

și excepția tardivității introducerii cererii de preschimbare.

Prin sentința nr. 2247 din 22 martie 2011, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins

excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei procedurii prealabile, tardivității

și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârât și a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a

reținut următoarele:

Excepțiile invocate de pârât, raportate la dispozițiile

Legii nr. 341/2004 sunt neîntemeiate în raport de obiectul acțiunii, care nu vizează

preschimbarea certificatului doveditor al calității de revoluționar.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul

trebuia să se adreseze Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau Comisiei

pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției, comisii abilitate de lege să

facă propuneri pentru atribuirea acestor titluri și care și-au încetat activitatea

în 1997.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală

și netemeinică a declarat recurs reclamantul M.R.

Recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit

instanța de fond i-a respins acțiunea pe motiv că refuzul pârâtului de a-i recunoaște

această calitate nu reprezintă un refuz nejustificat.

A mai susținut că prin abrogarea Legii nr. 42/1990

s-a creat un vid legislativ, însă Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor trebuie să rezolve orice problemă ridicată de revoluționari și,

să nu refuze rezolvarea unor astfel de cereri pe considerentul că se ocupă doar

de Legea nr. 341/2004 pentru preschimbarea certificatelor.

Conchizând, recurentul susține că pârâtul trebuia

să-i înregistreze cererea și să o trimită Comisiei Parlamentare pentru avizare și

apoi la Președinție pentru emiterea sau respingerea certificatului de revoluționar.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs

formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

arătate în continuare.

Se constată, pe de o parte, că recurentul-reclamant

nu a expus critici concrete, iar, pe de altă parte, că hotărârea pronunțată de Curtea

de Apel cuprinde o expunere suficientă și clară, prin prisma împrejurărilor de fapt

și a dispozițiilor legale incidente, a motivelor care au format convingerea instanței

în sensul soluției pronunțate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant

reafirmă în recurs faptul că a învestit instanța de contencios administrativ cu

o cerere întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâtului Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor de a emite în favoarea sa, retroactiv, certificatul

de revoluționar și titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989

în temeiul dispozițiilor Legii nr. 341/2004.

Or, așa cum legal a reținut și instanța de fond,

conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri

și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989,

nr. 341/2004, și ale art. 7 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, prin acordarea titlurilor se înțelege

preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu acordarea

de noi titluri sau calități de revoluționar.

Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant nu

a făcut dovada deținerii certificatului și titlului de revoluționar în condițiile

Legii nr. 42/1990, care să poată fi preschimbat în termenele și condițiile prevăzute

de Legea nr. 341/2004, în mod corect a apreciat Curtea de apel că refuzul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, comunicat reclamantului prin adresa

nr. 18/ 10712+10717/2010, nu este unul nejustificat în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că reclamantul este membru fondator

al „C.T.” și că a participat activ în perioada 22 - 31 Decembrie 1989 la paza și

apărarea Televiziunii Române, așa cum rezultă din adeverința nr. 400 din 20 iulie

2010 eliberată de Sindicatul Revoluționarilor din România Decembrie 1989, este lipsită

de relevanță atâta timp cât reclamantul nu s-a adresat pentru recunoașterea calității

sale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul declarat de M.R, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.R împotriva sentinței civile nr. 2247 din 22 martie 2011

a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 iunie 2012.