ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2751/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.R a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să constate că are calitatea de revoluționar și să oblige pârâtul să-i elibereze certificat de Luptător pentru Victoria Revoluției. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a participat activ la revoluție și este membru fondator al asociației de revoluționare „C.T.”. Întrucât în vara anului 1990 a plecat în Italia, unde a rămas o perioadă de 8 ani, nu a avut posibilitatea să se ocupe de formalitățile de recunoaștere a calității de revoluționar.

Mai arată reclamantul că a depus la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 declarația privind participarea sa la revoluție, declarațiile unor luptători în revoluție titulari ai unor certificate de revoluționar, însă acesta i-a comunicat că nu poate să-i elibereze certificatul doveditor al calității de revoluționar, întrucât nu a depus aceste acte la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Revoluționarilor, comisie ce și-a încetat activitatea în 1997. Prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității introducerii cererii de preschimbare.

Prin sentința nr. 2247 din 22 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei procedurii prealabile, tardivității și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârât și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Excepțiile invocate de pârât, raportate la dispozițiile Legii nr. 341/2004 sunt neîntemeiate în raport de obiectul acțiunii, care nu vizează preschimbarea certificatului doveditor al calității de revoluționar.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul trebuia să se adreseze Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției, comisii abilitate de lege să facă propuneri pentru atribuirea acestor titluri și care și-au încetat activitatea în 1997. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul M.R. Recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea pe motiv că refuzul pârâtului de a-i recunoaște această calitate nu reprezintă un refuz nejustificat. A mai susținut că prin abrogarea Legii nr. 42/1990 s-a creat un vid legislativ, însă Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor trebuie să rezolve orice problemă ridicată de revoluționari și, să nu refuze rezolvarea unor astfel de cereri pe considerentul că se ocupă doar de Legea nr. 341/2004 pentru preschimbarea certificatelor.

Conchizând, recurentul susține că pârâtul trebuia să-i înregistreze cererea și să o trimită Comisiei Parlamentare pentru avizare și apoi la Președinție pentru emiterea sau respingerea certificatului de revoluționar. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Se constată, pe de o parte, că recurentul-reclamant nu a expus critici concrete, iar, pe de altă parte, că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel cuprinde o expunere suficientă și clară, prin prisma împrejurărilor de fapt și a dispozițiilor legale incidente, a motivelor care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant reafirmă în recurs faptul că a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor de a emite în favoarea sa, retroactiv, certificatul de revoluționar și titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 în temeiul dispozițiilor Legii nr. 341/2004. Or, așa cum legal a reținut și instanța de fond, conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, nr. 341/2004, și ale art. 7 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G.

nr. 1412/2004, prin acordarea titlurilor se înțelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calități de revoluționar. Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant nu a făcut dovada deținerii certificatului și titlului de revoluționar în condițiile Legii nr. 42/1990, care să poată fi preschimbat în termenele și condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, în mod corect a apreciat Curtea de apel că refuzul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, comunicat reclamantului prin adresa nr. 18/ 10712+10717/2010, nu este unul nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că reclamantul este membru fondator al „C.T.” și că a participat activ în perioada 22 - 31 Decembrie 1989 la paza și apărarea Televiziunii Române, așa cum rezultă din adeverința nr. 400 din 20 iulie 2010 eliberată de Sindicatul Revoluționarilor din România Decembrie 1989, este lipsită de relevanță atâta timp cât reclamantul nu s-a adresat pentru recunoașterea calității sale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de M.R, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.R împotriva sentinței civile nr. 2247 din 22 martie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2012.