ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 304/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta C.E. a

solicitat, în contradictoriu cu Ambasada României la Chișinău, recunoașterea

dreptului reclamantei de a depune cererea de redobândire a cetățeniei române la

sediul Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău; constatarea refuzul

pârâtei de a soluționa cererea reclamantei de programare a datei de depunere a

dosarului de cetățenie receptată de pârât la data de 31 iulie 2009; stabilirea

duratei termenului rezonabil în care pârâta să fie obligată a primi cererea de

redobândire a cetățeniei române a reclamantei; obligarea pârâtei să dispună secției

consulare a ambasadei României la Chișinău să primească cererea de redobândire

a cetățeniei române a reclamantei, formulată în temeiul art. 10

1

din

Legea cetățeniei nr. 21/1991, republicată și modificată și dosarul cu actele

justificative, în termenul rezonabil menționat anterior a cărui durată va fi

stabilită de instanța de judecată; obligarea pârâtei să dispună secției consulare

a ambasadei României la Chișinău să trimită de îndată, conform art. 12 alin. (2)

din Legea nr. 21/1991, dosarul de cetățenie, după ce va fi primit, către

Comisia pentru Cetățenie; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data

de 07 iunie 2010, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În

motivare, a invocat excepția litispendenței, arătând că există identitate de

părți, obiect și cauză cu dosarul nr. 1344/2/2010.

l. Hotărârea Curții de Apel

Prin

sentința nr. 4600 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București a fost

anulată, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamanta C.E. în contradictoriu

cu pârâta Ambasada României la Chișinău prin Ministerul Afacerilor Externe.

Prin

aceeași sentință instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată a

pârâtului Ministerul Afacerilor Externe, în sensul că a fost obligat pârâtul să

dispună secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău să primească cererea

reclamantei de redobândire a cetățeniei române și dosarul cu actele

justificative în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii irevocabile

hotărârii și totodată a dispus obligarea pârâtului de a solicita Secției Consulare

a Ambasadei României la Chișinău ca, după primirea dosarului de cetățenie, să-l

trimită de îndată la autoritatea pentru cetățenie competentă, cu obligarea la

plata sumei de 4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că

examinarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil

presupune încadrarea în acest termen a tuturor activităților pe care ea le

implică, respectiv primirea cererii de către misiunea diplomatică sau oficiul

consular competent, înaintarea cererii către autoritatea pentru cetățenie

competentă, soluționarea cererii.

Or, în

cauza dedusă judecății instanța a constatat că reclamanta a formulat în anul

2006, cerere de programare în vederea depunerii cererii de redobândire a

cetățeniei române, la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, iar

pârâtul, deși i-a precizat repetat că trebuie să aștepte invitația, nu a

procedat prin intermediul secției sale consulare, la programarea efectivă.

Curtea a

apreciat că răspunsul pârâtului la solicitarea reclamantei de stabilire a unui

termen în vedere depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, chiar în

condițiile existenței unor dificultăți obiective de desfășurare a activității

la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, se constituie indubitabil

într-un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1)

lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Sub

aspectul acțiunii formulate în contradictoriu cu Ambasada României la Chișinău,

instanța a constatat că reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru care

i-a fost impusă prin dispoziția instanței și comunicată.

Afacerilor Externe.

Recurentul

a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că

instanța a pronunțat o hotărâre întemeiată pe o greșită interpretare a legii,

indicând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul

a arătat că în prezent stadiul procesării cererilor de redobândire a cetățeniei

a atins un nivel satisfăcător față de anii anteriori prin deschiderea unei noi

locații a Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, precum și prin

deschiderea consulatelor generale de la Cahul și Bălți.

S-a

arătat că începând cu data de 16 august 2010, în toate locațiile consulare din

Republica Moldova procesarea cererilor de redobândire a cetățeniei române are

loc fără programare și fără a mai fi necesară formularea unei scrisori de

intenție.

De

asemenea, recurentul a precizat că cetățenii moldoveni pot depune cererea și la

sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ceea ce

privește situația domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere

în România ori de o programare prealabilă. Astfel, a apreciat că în mod greșit

instanța de fond a respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, deoarece

pârâtul a achiesat la obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că

reclamanta se poate prezenta oricând la secția consulară de circumscripție pentru

a-și depune, fără nicio formalitate prealabilă cererea de redobândire a

cetățeniei române.

Recurentul

a arătat că acțiunea de fond a rămas fără obiect la data pronunțării în cauza

dedusă judecății, deoarece procedura de invitare pe baza unei programări prealabile

nu se mai regăsește în practica secției consulare a Ambasadei României de la

Chișinău, devenind caducă orice solicitare a cetățenilor moldoveni de a fi

invitați la o dată stabilită de autoritatea publică. Recurentul a precizat că

vătămarea produsă în circumstanțe care exclud culpa autorității administrative

solicitate nu este aptă de a atrage condamnarea acesteia, deoarece se încalcă

atât norma specială, cât și principiul mai larg de drept ce statuează că nu

există obligație corelativă a unui drept imposibil de, executat.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs

formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va admite recursul formulat și va modifica în parte

sentința atacată, în sensul că va respinge, ca rămasă fără obiect cererea

reclamantei, pentru considerentele ce urmează:

Intimata-reclamantă

a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat

al autorității administrative de a-i primi cererea de redobândire a cetățeniei

române într-un termen scurt, rezonabil.

Potrivit

dispozițiilor art. 10

1

din Legea nr. 21/1991 astfel cum au fost

modificate de Legea nr. 374/2009: „Persoanele care au dobândit cetățenia română

prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor

sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții

acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda

cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea

domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă

îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e)."

De asemenea,

conform prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată și

completată, „Cererile de redobândire sau de acordare a cetățeniei române

întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10 pot fi depuse și la

misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. In cazul în care

cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale

României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul

Autorității Naționale pentru Cetățenie".

Totodată, în

conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea și

completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991: „începând cu 1 ianuarie 2010,

în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei

române, formulate în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea cetățeniei române nr.

21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor

înființa birouri teritoriale în subordinea Autorității Naționale pentru

Cetățenie".

Așadar, în

raport de aceste reglementări, cererea și documentele vizând recunoașterea

cetățeniei române vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate

în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, astfel că

nu se poate invoca lipsa de diligentă a Statului Român pentru deblocarea

impasului real în care s-a ajuns la Secția Consulară a Ambasadei României la

Chișinău în activitatea de colectare a cererilor actuale de redobândire a cetățeniei

române.

Pe de altă

parte, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni, categorie ce se

încadrează în dispozițiile art. 10 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și

la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio

restricție în ce privește situarea

domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de

o programare prealabilă.

Prin urmare, se constată că ultimele

modificări legislative intervenite oferă alternativă cetățenilor moldoveni, în

mod specific, astfel că nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamantului de

a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, cu modificările și

completările ulterioare, motivele arătate nu mai sunt de actualitate, întrucât

procedura în cauză s-a schimbat, situația invocată nemaifiind astfel în ființă.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte va admite recursul și va

modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea, ca rămasă rară

obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 4600 din 17 noiembrie 2010 a Curții

de Apel București - secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în parte, în sensul că respinge ca rămasă rară obiect cererea

formulată de C.E.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 ianuarie 2012.