ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 304/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta C.E.

a solicitat, în contradictoriu cu Ambasada României la Chișinău, recunoașterea dreptului reclamantei de a depune cererea de redobândire a cetățeniei române la sediul Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău; constatarea refuzul pârâtei de a soluționa cererea reclamantei de programare a datei de depunere a dosarului de cetățenie receptată de pârât la data de 31 iulie 2009; stabilirea duratei termenului rezonabil în care pârâta să fie obligată a primi cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantei; obligarea pârâtei să dispună secției consulare a ambasadei României la Chișinău să primească cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantei, formulată în temeiul art. 10 1 din Legea cetățeniei nr. 21/1991, republicată și modificată și dosarul cu actele justificative, în termenul rezonabil menționat anterior a cărui durată va fi stabilită de instanța de judecată; obligarea pârâtei să dispună secției consulare a ambasadei României la Chișinău să trimită de îndată, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, dosarul de cetățenie, după ce va fi primit, către Comisia pentru Cetățenie; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 07 iunie 2010, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În motivare, a invocat excepția litispendenței, arătând că există identitate de părți, obiect și cauză cu dosarul nr. 1344/2/2010. l. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 4600 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București a fost anulată, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamanta C.E. în contradictoriu cu pârâta Ambasada României la Chișinău prin Ministerul Afacerilor Externe.

Prin aceeași sentință instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Afacerilor Externe, în sensul că a fost obligat pârâtul să dispună secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău să primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române și dosarul cu actele justificative în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii irevocabile hotărârii și totodată a dispus obligarea pârâtului de a solicita Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău ca, după primirea dosarului de cetățenie, să-l trimită de îndată la autoritatea pentru cetățenie competentă, cu obligarea la plata sumei de 4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că examinarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil presupune încadrarea în acest termen a tuturor activităților pe care ea le implică, respectiv primirea cererii de către misiunea diplomatică sau oficiul consular competent, înaintarea cererii către autoritatea pentru cetățenie competentă, soluționarea cererii. Or, în cauza dedusă judecății instanța a constatat că reclamanta a formulat în anul 2006, cerere de programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, iar pârâtul, deși i-a precizat repetat că trebuie să aștepte invitația, nu a procedat prin intermediul secției sale consulare, la programarea efectivă.

Curtea a apreciat că răspunsul pârâtului la solicitarea reclamantei de stabilire a unui termen în vedere depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, chiar în condițiile existenței unor dificultăți obiective de desfășurare a activității la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, se constituie indubitabil într-un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. Sub aspectul acțiunii formulate în contradictoriu cu Ambasada României la Chișinău, instanța a constatat că reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru care i-a fost impusă prin dispoziția instanței și comunicată. 3. Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că instanța a pronunțat o hotărâre întemeiată pe o greșită interpretare a legii, indicând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a arătat că în prezent stadiul procesării cererilor de redobândire a cetățeniei a atins un nivel satisfăcător față de anii anteriori prin deschiderea unei noi locații a Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, precum și prin deschiderea consulatelor generale de la Cahul și Bălți. S-a arătat că începând cu data de 16 august 2010, în toate locațiile consulare din Republica Moldova procesarea cererilor de redobândire a cetățeniei române are loc fără programare și fără a mai fi necesară formularea unei scrisori de intenție.

De asemenea, recurentul a precizat că cetățenii moldoveni pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ceea ce privește situația domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă. Astfel, a apreciat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, deoarece pârâtul a achiesat la obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că reclamanta se poate prezenta oricând la secția consulară de circumscripție pentru a-și depune, fără nicio formalitate prealabilă cererea de redobândire a cetățeniei române.

Recurentul a arătat că acțiunea de fond a rămas fără obiect la data pronunțării în cauza dedusă judecății, deoarece procedura de invitare pe baza unei programări prealabile nu se mai regăsește în practica secției consulare a Ambasadei României de la Chișinău, devenind caducă orice solicitare a cetățenilor moldoveni de a fi invitați la o dată stabilită de autoritatea publică. Recurentul a precizat că vătămarea produsă în circumstanțe care exclud culpa autorității administrative solicitate nu este aptă de a atrage condamnarea acesteia, deoarece se încalcă atât norma specială, cât și principiul mai larg de drept ce statuează că nu există obligație corelativă a unui drept imposibil de, executat.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul formulat și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge, ca rămasă fără obiect cererea reclamantei, pentru considerentele ce urmează: Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a-i primi cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil.

Potrivit dispozițiilor art. 10 1 din Legea nr. 21/1991 astfel cum au fost modificate de Legea nr. 374/2009: „Persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e)." De asemenea, conform prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată și completată, „Cererile de redobândire sau de acordare a cetățeniei române întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10 pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României.

In cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie". Totodată, în conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991: „începând cu 1 ianuarie 2010, în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române, formulate în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor înființa birouri teritoriale în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie". Așadar, în raport de aceste reglementări, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligentă a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare a cererilor actuale de redobândire a cetățeniei române.

Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni, categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă. Prin urmare, se constată că ultimele modificări legislative intervenite oferă alternativă cetățenilor moldoveni, în mod specific, astfel că nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamantului de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare, motivele arătate nu mai sunt de actualitate, întrucât procedura în cauză s-a schimbat, situația invocată nemaifiind astfel în ființă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea, ca rămasă rară obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 4600 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București - secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în parte, în sensul că respinge ca rămasă rară obiect cererea formulată de C.E. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.