ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3738/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 41 de la 4 iunie 2008 pronunțată în Dosarul

nr. 928/85/2008 al Tribunalului Sibiu, secția comercială

și de contencios

administrativ, s-a admis acțiunea formulată de

reclamantul D.I. împotriva pârâtei SC R. SA și, în consecință, s-a dispus anularea

punctului II al Hotărârii A.G.A nr. 4/2008, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut

că, prin hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, pârâta a stabilit, pe lângă

indemnizația lunară fixă pentru fiecare administrator, și indemnizațiile

suplimentare, deși în lipsa unor prevederi în actul constitutiv, competența

adoptării acestor măsuri revenea, în conformitate cu dispozițiile art. 153

8

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 consiliului de administrație.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a

fost calificat de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca fiind

recurs, iar, prin Decizia nr. 612/2008 de la 26 noiembrie 2008, aceeași

instanță a respins recursul ca nefondat, cu motivarea că, în contextul art. 153

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, competența în stabilirea remunerațiilor

directorilor revine exclusiv consiliului de administrație, astfel că stabilirea

de către adunarea generală a acționarilor a indemnizațiilor suplimentare este

nelegală în contradicție vădită cu dispozițiile art. 142 alin. (2) și art. 153

18

alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 441/2006.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC R. SA a declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei

pentru rejudecarea ca apel a caii de atac formulate împotriva sentinței de

primă instanță, învederând că instanța nu a motivat în nici un fel calificarea

ca recurs a căii de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate de instanța de

fond.

Prin decizia nr. 2407 de la 14 octombrie 2009, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâta

SC R. SA, a casat decizia recurată și a trimis cauza Curții de Apel Alba Iulia,

pentru soluționarea căii de atac ca fiind apel.

În rejudecare, instanța de apel, prin Decizia nr. 50/A/2010

de la 21 aprilie 2010, a considerat că apelul declarat împotriva sentinței nr. 41/

CC din 04 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu este nefondat întrucât

stabilirea de către adunarea generală a acționarilor a indemnizațiilor

suplimentare este nelegală față de prevederile art. 153 alin. (2) și (3) din Legea

nr. 31/1990.

Decizia nr. 50/A/2010 a fost recurată de pârâta SC R. SA,

solicitându-se admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii atacate,

iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii promovate de intimatul D.I.

În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că

instanța de apel a reținut, în mod greșit, că prin Hotărârea Adunării Generale

Ordinare a Acționarilor nr. 4 de la 4 iunie 2008 au fost stabilite

indemnizațiile directorilor, prin respectiva hotărâre fiind stabilite numai

indemnizațiile membrilor Consiliului de Administrație, ceea ce determină

incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Totodată, decizia recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

tezei a II a art. 153 din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care legea obligă

adunarea generală a acționarilor să stabilească cuantumul maxim al remunerației

suplimentare cuvenite membrilor Consiliului de Administrație, fiind aplicabile

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. sunt apreciate de Înalta Curte ca fiind nefondate, întrucât natura

actului juridic dedus judecății nu a fost schimbată de instanțele de fond.

În legătură cu al doilea motiv de recurs, se reține că,

potrivit art. 153

18

din Legea nr. 31/1990, remunerația membrilor

consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere este stabilită

prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor.

(2)

Remunerația

suplimentară a membrilor consiliului de administrație sau ai consiliului de

supraveghere însărcinați cu funcții specifice în cadrul organului respectiv,

precum și remunerația directorilor, în sistemul unitar, ori a membrilor

directoratului, în sistemul dualist, sunt stabilite de consiliul de

administrație, respectiv de consiliul de supraveghere. Actul constitutiv sau

adunarea generală a acționarilor fixează limitele generale ale tuturor

remunerațiilor acordate în acest fel.

(3) Orice alte avantaje pot fi acordate numai în

conformitate cu alin. (1) și (2).

(4) Adunarea generală, respectiv consiliul de

administrație sau consiliul de supraveghere și, dacă este cazul, comitetul de

remunerare se vor asigura, la stabilirea remunerațiilor sau a altor avantaje,

că acestea sunt justificate în raport cu îndatoririle specifice ale persoanelor

respective și cu situația economică a societății.

Prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 4 de la 4

iunie 2008, la punctul II s-a aprobat cuantumul indemnizației lunare fixe pentru

fiecare administrator, precum și alte indemnizații în funcție de pozițiile

ocupate în cadrul societății de beneficiarii acestora.

Din interpretarea coroborată a conținutului Hotărârii

Adunării Generale a Acționarilor cu prevederile legale incidente în cauză, Înalta

Curte retine că stabilirea remunerațiilor membrilor Consiliului de

Administrație, indiferent de natura acestora, este de competența exclusivă a

adunării generale a acționarilor, Consiliul de Administrație nefiind în măsură

să determine cuantumul remunerației și să îl acorde.

Potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990, adunarea

generală ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an (...) să fixeze

remunerația cuvenită pentru exercițiul în curs membrilor consiliului de

administrație, respectiv membrilor consiliului de supraveghere și cenzorilor,

dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv, iar art. 14 parag. 2 lit. c)

din actul constitutiv al societății statuează că, în afară de dezbaterea altor

probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală ordinară (...) fixează

remunerația administratorilor; cum în actul constitutiv al societății nu este

stabilit cuantumul remunerației, rezultă că aceasta sarcină revine organului de

deliberare și decizie al societății comerciale care este adunarea generală a

acționarilor pârâtei SC R. SA.

Aceeași concluzie se desprinde și din dispozițiile alin. (2)

și (3) ale articolului 153

18

din

Legea nr. 31/1990 care precizează, în mod expres, că (...) adunarea generală a

acționarilor fixează limitele generale ale tuturor remunerațiilor.

Consiliul de Administrație în sistemul unitar, precum și

Consiliul de Supraveghere în sistemul dualist au competență de a stabili

remunerația suplimentară numai în limitele stabilite de adunarea generală a

acționarilor, aceasta fiind organul suprem de conducere al societății comerciale

prin modul de constituire și prerogativele de care dispune.

Constatând că instanțele de fond au nesocotit

dispozițiile legale, respectiv art. 153

18

din Legea nr. 31/1990, Înalta

Curte va reține incidența celui de al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.; în consecință, va admite recursul declarat de pârâta SC R.

SA împotriva deciziei nr. 50/A/2010 de la 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Alba Iulia, secția comercială, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C.

proc. civ. coroborat cu art. 312 C. proc. civ., va modifica decizia recurată în

sensul admiterii apelului aceleiași părți și va schimba în tot sentința nr. 4/ CC

de la 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de

contencios administrativ, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de pârâta SC R. SA împotriva deciziei nr. 50/A/2010 de la 21

aprilie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel

Alba Iulia, secția comercială, modifică decizia recurată,

admite apelul,

schimbă în tot sentința nr. 4/ CC din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul

Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ și, pe fond, respinge

acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.