ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3738/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 41 de la 4 iunie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 928/85/2008 al Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D.I. împotriva pârâtei SC R. SA și, în consecință, s-a dispus anularea punctului II al Hotărârii A.G.A nr. 4/2008, cu cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, pârâta a stabilit, pe lângă indemnizația lunară fixă pentru fiecare administrator, și indemnizațiile suplimentare, deși în lipsa unor prevederi în actul constitutiv, competența adoptării acestor măsuri revenea, în conformitate cu dispozițiile art. 153 8 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 consiliului de administrație.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost calificat de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca fiind recurs, iar, prin Decizia nr. 612/2008 de la 26 noiembrie 2008, aceeași instanță a respins recursul ca nefondat, cu motivarea că, în contextul art. 153 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, competența în stabilirea remunerațiilor directorilor revine exclusiv consiliului de administrație, astfel că stabilirea de către adunarea generală a acționarilor a indemnizațiilor suplimentare este nelegală în contradicție vădită cu dispozițiile art. 142 alin. (2) și art. 153 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 441/2006.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC R. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea ca apel a caii de atac formulate împotriva sentinței de primă instanță, învederând că instanța nu a motivat în nici un fel calificarea ca recurs a căii de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond. Prin decizia nr. 2407 de la 14 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâta SC R. SA, a casat decizia recurată și a trimis cauza Curții de Apel Alba Iulia, pentru soluționarea căii de atac ca fiind apel.

În rejudecare, instanța de apel, prin Decizia nr. 50/A/2010 de la 21 aprilie 2010, a considerat că apelul declarat împotriva sentinței nr. 41/ CC din 04 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu este nefondat întrucât stabilirea de către adunarea generală a acționarilor a indemnizațiilor suplimentare este nelegală față de prevederile art. 153 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990. Decizia nr. 50/A/2010 a fost recurată de pârâta SC R. SA, solicitându-se admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii promovate de intimatul D.I.

În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că instanța de apel a reținut, în mod greșit, că prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor nr. 4 de la 4 iunie 2008 au fost stabilite indemnizațiile directorilor, prin respectiva hotărâre fiind stabilite numai indemnizațiile membrilor Consiliului de Administrație, ceea ce determină incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Totodată, decizia recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a tezei a II a art. 153 din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care legea obligă adunarea generală a acționarilor să stabilească cuantumul maxim al remunerației suplimentare cuvenite membrilor Consiliului de Administrație, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. sunt apreciate de Înalta Curte ca fiind nefondate, întrucât natura actului juridic dedus judecății nu a fost schimbată de instanțele de fond. În legătură cu al doilea motiv de recurs, se reține că, potrivit art. 153 18 din Legea nr. 31/1990, remunerația membrilor consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere este stabilită prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor. (2) Remunerația suplimentară a membrilor consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere însărcinați cu funcții specifice în cadrul organului respectiv, precum și remunerația directorilor, în sistemul unitar, ori a membrilor directoratului, în sistemul dualist, sunt stabilite de consiliul de administrație, respectiv de consiliul de supraveghere.

Actul constitutiv sau adunarea generală a acționarilor fixează limitele generale ale tuturor remunerațiilor acordate în acest fel. (3) Orice alte avantaje pot fi acordate numai în conformitate cu alin. (1) și (2). (4) Adunarea generală, respectiv consiliul de administrație sau consiliul de supraveghere și, dacă este cazul, comitetul de remunerare se vor asigura, la stabilirea remunerațiilor sau a altor avantaje, că acestea sunt justificate în raport cu îndatoririle specifice ale persoanelor respective și cu situația economică a societății. Prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 4 de la 4 iunie 2008, la punctul II s-a aprobat cuantumul indemnizației lunare fixe pentru fiecare administrator, precum și alte indemnizații în funcție de pozițiile ocupate în cadrul societății de beneficiarii acestora.

Din interpretarea coroborată a conținutului Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor cu prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte retine că stabilirea remunerațiilor membrilor Consiliului de Administrație, indiferent de natura acestora, este de competența exclusivă a adunării generale a acționarilor, Consiliul de Administrație nefiind în măsură să determine cuantumul remunerației și să îl acorde. Potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an (...) să fixeze remunerația cuvenită pentru exercițiul în curs membrilor consiliului de administrație, respectiv membrilor consiliului de supraveghere și cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv, iar art. 14 parag.

2 lit. c) din actul constitutiv al societății statuează că, în afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală ordinară (...) fixează remunerația administratorilor; cum în actul constitutiv al societății nu este stabilit cuantumul remunerației, rezultă că aceasta sarcină revine organului de deliberare și decizie al societății comerciale care este adunarea generală a acționarilor pârâtei SC R. SA. Aceeași concluzie se desprinde și din dispozițiile alin. (2) și (3) ale articolului 153 18 din Legea nr. 31/1990 care precizează, în mod expres, că (...) adunarea generală a acționarilor fixează limitele generale ale tuturor remunerațiilor.

Consiliul de Administrație în sistemul unitar, precum și Consiliul de Supraveghere în sistemul dualist au competență de a stabili remunerația suplimentară numai în limitele stabilite de adunarea generală a acționarilor, aceasta fiind organul suprem de conducere al societății comerciale prin modul de constituire și prerogativele de care dispune. Constatând că instanțele de fond au nesocotit dispozițiile legale, respectiv art. 153 18 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte va reține incidența celui de al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; în consecință, va admite recursul declarat de pârâta SC R. SA împotriva deciziei nr. 50/A/2010 de la 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. coroborat cu art. 312 C. proc. civ., va modifica decizia recurată în sensul admiterii apelului aceleiași părți și va schimba în tot sentința nr. 4/ CC de la 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA împotriva deciziei nr. 50/A/2010 de la 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, modifică decizia recurată, admite apelul, schimbă în tot sentința nr. 4/ CC din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ și, pe fond, respinge acțiunea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.