ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 99/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad, reclamantul D.S.M.D. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va da, să oblige pârâta R.N.P.R. - Direcția Silvică Arad la restituirea beneficiului realizat în urma exploatării suprafeței de 552,30 ha teren cu vegetație forestieră situat în localitatea Bata, jud. Arad. Prin sentința civilă nr. 5656 din 15 iunie 2009 Judecătoria Arad a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Arad, reținând incidența disp. art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ. Tribunalul Arad prin sentința civilă nr. 513 din 31 mai 2011, a admis în parte cererea reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească suma de 13.560,82 lei reprezentând beneficiul realizat, respingând în rest cererea de chemare în judecată.

Apelul formulat de reclamantul D.S.M.D. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 35/ A din 22 februarie 2012. Împotriva acestei decizii reclamantul D.S.M.D. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ. În susținerea motivelor de recurs indicate recurentul a arătat, în esență, că data de 10 octombrie 2007 ce reprezintă data la care intimata datorează beneficiul realizat, nu poate fi luată în considerare deoarece R.N.P.R. nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauzele care au ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate, această calitate având-o Comisia Județeană și Locală.

Recurenta susține că nici prima instanță nici instanța de apel nu au luat în considerare o expertiză efectuată de către trei experți ci au luat în calcul o simplă adresă care reprezintă un postcalcul și care arată chiar perioada indicată respectiv 19 ianuarie 2006 - 20 februarie 2009. Totodată, susține recurentul ambele instanțe au refuzat fără nici o justificare să ia în considerare contraexpertiza efectuată în dosar ce a fost efectuată de către profesioniști atestați de către Ministerul Justiției ci au luat în calcul o adresă ce reprezintă de fapt un „postcalcul”. Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 938.521,66 lei reprezentând beneficiu realizat în perioada 19 ianuarie 2006 - 14 aprilie 2009. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă R.N.P.R.

- Direcția Silvică Araci a solicitat respingerea recursului ca nefondat și nelegal și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute, astfel cum s-a menționat, în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs ca întemeindu-se pe cel puțin unul dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului. În speță, din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații fără a formula critici concrete împotriva deciziei din apel, reclamantul limitându-se la a arăta că instanța de apel nu a luat în considerare expertiza și contraexpertiza efectuate în cauză ci a luat în calcul adresa ce reprezintă de fapt un postcalcul, precum și faptul că în mod greșit s-a raportat la data de 10 octombrie 2007 ce reprezintă data la care intimata datorează beneficiul realizat.

Prin criticile invocate în cererea de recurs reclamantul, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel. De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra motivele pentru care este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel, dar recurentul nu a invocat asemenea critici, ci doar critici vizând situația sa particulară, care se circumscrie unei situații de fapt, ce nu poate determina modificarea soluției pronunțate în apel. În alți termeni fața de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul D.S.M.D. împotriva deciziei civile nr. 35/ A din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.