ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 99/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Judecătoria Arad, reclamantul D.S.M.D. a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce va da, să oblige pârâta R.N.P.R. - Direcția Silvică Arad la

restituirea beneficiului realizat în urma exploatării suprafeței de 552,30 ha

teren cu vegetație forestieră situat în localitatea Bata, jud. Arad.

Prin

sentința civilă nr. 5656 din 15 iunie 2009 Judecătoria Arad a declinat

competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Arad,

reținând incidența disp. art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ.

Tribunalul

Arad prin sentința civilă nr. 513 din 31 mai 2011, a admis în parte cererea

reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească suma de 13.560,82 lei

reprezentând beneficiul realizat, respingând în rest cererea de chemare în judecată.

Apelul

formulat de reclamantul D.S.M.D. împotriva acestei sentințe a fost respins ca

nefondat de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 35/

A din 22 februarie 2012.

Împotriva

acestei decizii reclamantul D.S.M.D. a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea

motivelor de recurs indicate recurentul a arătat, în esență, că data de 10

octombrie 2007 ce reprezintă data la care intimata datorează beneficiul

realizat, nu poate fi luată în considerare deoarece R.N.P.R. nu poate avea

calitate procesuală pasivă în cauzele care au ca obiect reconstituirea

dreptului de proprietate, această calitate având-o Comisia Județeană și Locală.

Recurenta

susține că nici prima instanță nici instanța de apel nu au luat în considerare

o expertiză efectuată de către trei experți ci au luat în calcul o simplă

adresă care reprezintă un postcalcul și care arată chiar perioada indicată

respectiv 19 ianuarie 2006 - 20 februarie 2009.

Totodată,

susține recurentul ambele instanțe au refuzat fără nici o justificare să ia în

considerare contraexpertiza efectuată în dosar ce a fost efectuată de către

profesioniști atestați de către Ministerul Justiției ci au luat în calcul o

adresă ce reprezintă de fapt un „postcalcul”.

Pentru

aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea

pârâtei la plata sumei de 938.521,66 lei reprezentând beneficiu realizat în perioada

19 ianuarie 2006 - 14 aprilie 2009.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă R.N.P.R. - Direcția Silvică Araci

a solicitat respingerea recursului ca nefondat și nelegal și menținerea

deciziei recurate ca temeinică și legală.

Înalta Curte

în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit.

c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

În calea

extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi

exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată

nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de

recurs prevăzute, astfel cum s-a menționat, în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9

C. proc. civ.

Din

interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate

duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs ca întemeindu-se pe cel

puțin unul dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar, pe

de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente

ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speță,

din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și

afirmații fără a formula critici concrete împotriva deciziei din apel,

reclamantul limitându-se la a arăta că instanța de apel nu a luat în

considerare expertiza și contraexpertiza efectuate în cauză ci a luat în calcul

adresa ce reprezintă de fapt un postcalcul, precum și faptul că în mod greșit

s-a raportat la data de 10 octombrie 2007 ce reprezintă data la care intimata

datorează beneficiul realizat.

Prin

criticile invocate în cererea de recurs reclamantul, și-a exprimat nemulțumirea

privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora

nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art.

304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi

reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

Astfel,

în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o

devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind

exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

De

aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C.

proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se

demonstra motivele pentru care este eronat și nelegal raționamentul instanței

de apel, dar recurentul nu a invocat asemenea critici, ci doar critici vizând

situația sa particulară, care se circumscrie unei situații de fapt, ce nu poate

determina modificarea soluției pronunțate în apel.

În alți

termeni fața de considerentele precedente, se poate reține că accesul la

justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea

unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a

constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul D.S.M.D. împotriva deciziei

civile nr. 35/ A din 22

februarie

2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art.

302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.