ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.09.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3768/2012

HOTĂRÂRE
27.09.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3768/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 250 din 26 septembrie 2011,

Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis,

în parte, acțiunea formulată de reclamanții Primarul Comunei Bânești și

Primăria Comunei Bânești, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a

României și Camera de Conturi a Județului Prahova, și a anulat Încheierea nr.

VI.358 din 9 decembrie 2010 și Decizia nr. 25/2010, emise de pârâte, în ce

privește constatările și măsurile de la pct. B2.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că actele contestate

sunt netemeinice și nelegale, în partea ce privește constatările și măsurile de

la pct. B2.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs atât reclamanții

cât și pârâtele.

Analizând sentința

atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența

materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va

admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Obiectul acțiunii

formulate în cauză îl constituie anularea Încheierii nr. VI.358 din 9 decembrie

2010 emisă de Curtea de Conturi a României, precum și a Deciziei nr. 25/2010

emisă de Camera de Conturi a Județului Prahova.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau

normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, mai sus-citate, se impune a stabili care este actul

administrativ ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este

actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate

instanței de contencios administrativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr.

130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832/13.12.2010, Partea I,

împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate

formula contestație în termen de 15 zile, care "suspendă obligația

executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a

Contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării

încheierii formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se

respinge integral sau parțial contestația".

Rezultă, deci, din

prevederile legale citate, că actul administrativ care produce efecte juridice,

fiind supus obligației executării, în cazul în care se respinge sau admite, în

parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană,

este însăși această decizie, prin care se stabilesc măsuri în sarcina entității

controlate, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi considerat

ca având natura juridică a unui act administrativ, în sensul dispozițiilor art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Într-adevăr,

regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor

structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227

împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ; de

asemenea, potrivit art. 228 din același regulament, "competența de

soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate

împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține

Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a

cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile Legii

contenciosului administrativ".

Prevederile

Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010

nu pot înfrânge, însă, dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul

comun în materia contenciosului administrativ și la care însuși actul respectiv

face trimitere.

Astfel, referindu-se

la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că "Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în

fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel".

Cum nu sunt prevăzute

"prin lege organică specială", ci printr-un act administrativ,

dispozițiile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi

nr. 130/2010 nu pot prevala celor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, care rămân aplicabile în speță, alături de cele ale art. 2 C. proc.

civ.

De altfel, prin

Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost menținută soluția

instanței de fond, prin care s-a admis excepția de nelegalitate și s-a

constatat nelegalitatea dispozițiilor pct. 228 și 229 din Regulamentul aprobat

prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, ceea ce întărește

argumentele expuse anterior cu privire la competența materială de soluționare a

unor astfel de cauze, chiar dacă soluțiile privind excepțiile de nelegalitate

produc efecte juridice doar între părțile din litigiu.

De asemenea, în

continuarea raționamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, având în vedere că măsurile administrative contestate nu se

încadrează în sfera litigiilor "care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora", se va

reține că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, ci criteriul

poziționării autorității emitente în sistemul administrației publice, potrivit

căruia litigiile privind actele administrative ale autorităților publice locale

și județene sunt în competența tribunalelor, iar cele privind actele

autorităților publice centrale, în competența curților de apel.

Față de cele arătate,

cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură

județeană a Curții de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local,

competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ

și fiscal a tribunalului, cum, de altfel, s-a și prevăzut expres în

dispozitivul încheierii contestate.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de

ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul

și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va

trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Prahova, secția

contencios administrativ și fiscal, în raza căruia își are sediul reclamantul.

Admite recursurile

declarate de Primarul Comunei Bănești și Primăria Comunei Bănești și de Curtea

de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului Prahova împotriva

Sentinței civile nr. 250 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2729/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 351 din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulat
ÎCCJ 2013-10-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6570/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 90 din 16 martie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulat
ÎCCJ 2013-05-23
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5397/2013
ârâta Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 22 din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești a admis în parte acț
ÎCCJ 2012-10-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4332/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fis
ÎCCJ 2013-03-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4611/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanții Primarul Comunei Șotrile și Primăria Comunei Șotrile- prin Primar au chemat în judecată Curtea de Conturi a României ș
Sursă