ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3549/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor, obligarea acestuia la trimiterea Dosarului nr. 36286/CC către evaluator în vederea întocmirii raportului de expertiză în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, precum și la emiterea Titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la definitivarea evaluărilor. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși dispoziția emisă de Primăria Municipiului București nr. RR/2006 a fost trimisă la Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor fiind înregistrată sub nr. BB în anul 2006, nici până la acest moment nu s-a procedat la soluționarea dosarului.

2. Apărările pârâtului Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, dar a chemat în garanție Primăria Municipiului București prin Primarul General motivat de faptul că instituția, în calitate de entitate notificată avea obligația legală să transmită dosarul aferent notificării însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005, și pe cale reconvențională a solicitat obligarea reclamantului să facă dovada calității de persoană îndreptățită asupra întregului imobil notificat și a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. RR/2006, solicitând admiterea excepției invocate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Prin încheierea din data de 7 iunie 2011, Curtea de apel a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției nr. RR/2006 invocată prin întâmpinare.

3. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 4054 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor, a respins cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului București prin Primar și a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor să înainteze Dosarul nr. 36286/CC evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței și să emită titlul de despăgubiri în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că la data emiteri dispoziției nr. RR/2006 până la data litigiului au trecut aproximativ 5 ani, astfel încât termenul rezonabil de soluționare a notificării a fost depășit, fiind încălcat dreptul de proprietate al reclamantei, în sensul art. 1 Protocolul 1 anexă Convenției Europene a Drepturilor Omului. Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța de fond a constatat că Primăria și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit Legii nr. 247/2005, în sensul că a emis dispoziția de acordarea a măsurilor reparatorii prin echivalent și a înaintat întreg dosarul instituției Prefectului, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă privind chemarea în garanție și nici cele prevăzute de art. 16 din Legea nr. 554/2004.

Conchizând, judecătorul fondului a constatat că reclamanta a avut obligația de a prezenta actele doveditoare ale drepturilor sale în fața autorității publice locale care are competența să aprecieze dacă acestea sunt suficiente, astfel că pârâta nu este îndreptățită să refuze aducerea la îndeplinire a dispoziției prin care s-a admis notificarea, pe motivul aprecierii probelor ca insuficiente. II.

Instanța de recurs 1. Criticile pârâtei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive: În mod greșit s-a respins excepția de nelegalitate a dispoziției nr. RR/2006 a Primăriei București, deoarece în urma analizării dosarului de despăgubire nr. 36286 CC privind dispoziția menționată anterior privind acordarea de măsuri reparatorii intimatului - reclamant A.C., pentru imobilul situat în București, strada P.A., compus din teren în suprafață de 301 m.p. și construcție demolată, s-a constatat că notificatorul nu a făcut dovada calității de moștenitor de pe urma tuturor coproprietarilor imobilului la data preluării abuzive, respectiv de pe urma numiților A.A.

și A.I. Recurenta a învederat că a restituit dosarul Primăriei București cu adresa din 11 noiembrie 2010, deoarece nu se cunoaște suprafața construcției demolate, pentru care s-a propus acordarea despăgubirilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dispoziția nr. RR/2006 fiind emisă de Primăria București cu încălcarea art. 3 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției de nelegalitate. Cea de-a doua critică vizează soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a Primăriei Municipiului București, care, în calitate de entitate notificată, avea obligația să trimită dosarul aferent notificării însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G.

nr. 1095/2005, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel că în baza art. 998 C. civ. Primarul General al Capitalei trebuie să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin plata unor cheltuieli de judecată pretinse de reclamant în prezenta cauză. A învederat recurenta că în mod greșit s-a respins cererea reconvențională formulată împotriva intimatului A.C., care nu poate beneficia de măsuri reparatorii pentru întreg imobilul notificat deoarece nu a dovedit că este moștenitorul celor patru coproprietari ai imobilului de la data preluării abuzive.

S-a susținut că în mod eronat prima instanță a apreciat că recurenta - pârâtă nu are posibilitatea de a refuza aducerea la îndeplinire a dispoziției pentru care s-a emis notificarea, pe motiv că probele nu sunt suficiente, deoarece dosarele de despăgubire nu pot fi transmise Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor incomplete, în speță lipsind înscrisurile care să facă dovada calității de moștenitor a recurentului, după doi dintre coproprietarii de la data preluării abuzive a imobilului, dar și înscrisurile care să ateste suprafața construcției demolate, motiv pentru care dosarul s-a restituit Primăriei București la 11noiembrie 2010, pentru a-l completa cu înscrisurile prevăzute de art. 16.5 din Normele aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, fără să fie restituit. Recurenta a arătat că nu poate fi vorba, de un refuz nejustificat de a soluționa dosarul intimatului, sau de încălcarea termenului rezonabil, întrucât nu se poate emite decizia reprezentând titlul de despăgubire deoarece nu s-a finalizat procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor. S-a solicitat și înlăturarea termenului de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire, în 30 zile de la data întocmirii raportului de evaluare, întrucât nu pot fi omise etapele procedurii administrative și se poate ajunge la conjuncturi anormale, prin existența unei hotărâri judecătorești irevocabile care nu poate fi pusă în executare, devenind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, în drept invocându-se art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: În mod corect instanța de fond a respins, la termenul de judecată din 7 iunie 2011 excepția de nelegalitate a dispoziției nr. RR/2006 a Primăriei Municipiului București, deoarece aceasta s-a emis în cadrul procedurii de restituire a imobilelor reglementată de Legea nr. 10/2001 nefiind posibilă cenzurarea sa pe calea contenciosului administrativ, în temeiul Legii nr. 554/2004.

De asemenea, prima instanță în mod judicios a respins cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului București, care nu are atribuții în procedura de acordare a despăgubirilor reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dar și cererea reconvențională, întrucât îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor notificatorului, de a-și dovedi susținerile în fața autorităților competente, potrivit Legii nr. 10/2001, nu mai poate fi invocată în prezent, în procedura stabilirii și plății despăgubirilor de către recurentă. Prin urmare, deși există justificări rezonabile pentru întârzierea soluționării dosarului intimatului - reclamant, acestea nu explică perioada îndelungată în care recurenta - reclamantă a rămas în pasivitate și nu a făcut nici un demers pentru completarea dosarului, singura adresă din 11 noiembrie 2010 către Primăria București (de aproape doi ani) neputând justifica lipsa de diligență a autorităților legale.

În raport cu durata procedurilor administrative, începută de mai bine de 11 ani, prin notificările FF și GG/2001, decizia de acordare a măsurilor reparatorii fiind emisă de 6 ani, stabilirea unui termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, pentru a se înainta dosarul evaluatorului și a încă 30 de zile pentru emiterea titlului de despăgubire nu este nelegală, ci reprezintă un demers al instanței de judecată pentru a limita excesiva întindere în timp a procedurii, contrat principiului respectării unui termen rezonabil de la soluționare a unei cereri îndreptățite. Constatând, după verificarea întreprinsă în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 4054 din 07 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.