ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3549/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

1) Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A.C. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală de Acordare a

Despăgubirilor, obligarea acestuia la trimiterea Dosarului nr. 36286/CC către

evaluator în vederea întocmirii raportului de expertiză în termen de 30 de zile

de la rămânerea irevocabilă a sentinței, precum și la emiterea Titlului de

despăgubire în termen de 30 de zile de la definitivarea evaluărilor.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că deși dispoziția emisă de Primăria

Municipiului București nr. RR/2006 a fost trimisă la Comisia Centrală pentru

Acordarea Despăgubirilor fiind înregistrată sub nr. BB în anul 2006, nici până

la acest moment nu s-a procedat la soluționarea dosarului.

pârâtului

Prin întâmpinare,

pârâta Comisia Centrală a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, dar a

chemat în garanție Primăria Municipiului București prin Primarul General

motivat de faptul că instituția, în calitate de entitate notificată avea

obligația legală să transmită dosarul aferent notificării însoțit de actele

prevăzute de pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005, și pe cale reconvențională a

solicitat obligarea reclamantului să facă dovada calității de persoană

îndreptățită asupra întregului imobil notificat și a invocat excepția de

nelegalitate a dispoziției nr. RR/2006, solicitând admiterea excepției

invocate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin încheierea din

data de 7 iunie 2011, Curtea de apel a respins ca inadmisibilă excepția de

nelegalitate a dispoziției nr. RR/2006 invocată prin întâmpinare.

fond

Prin sentința nr. 4054

din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul

A.C. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală de Acordare

a Despăgubirilor, a respins cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție

a Primăriei Municipiului București prin Primar și a obligat pârâtul Statul Român

prin Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor să înainteze Dosarul nr. 36286/CC

evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare în termen de 30 de zile de

la rămânerea irevocabilă a sentinței și să emită titlul de despăgubiri în termen

de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că la data emiteri dispoziției nr.

RR/2006 până la data litigiului au trecut aproximativ 5 ani, astfel încât termenul

rezonabil de soluționare a notificării a fost depășit, fiind încălcat dreptul de

proprietate al reclamantei, în sensul art. 1 Protocolul 1 anexă

Convenției Europene a

Drepturilor Omului.

Referitor la cererea de

chemare în garanție, instanța de fond a constatat că Primăria și-a îndeplinit obligațiile

ce îi reveneau potrivit Legii nr. 247/2005, în sensul că a emis dispoziția de acordarea

a măsurilor reparatorii prin echivalent și a înaintat întreg dosarul instituției

Prefectului, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură

civilă privind chemarea în garanție și nici cele prevăzute de art. 16 din Legea

nr. 554/2004.

Conchizând, judecătorul

fondului a constatat că reclamanta a avut obligația de a prezenta actele doveditoare

ale drepturilor sale în fața autorității publice locale care are competența să aprecieze

dacă acestea sunt suficiente, astfel că pârâta nu este îndreptățită să refuze aducerea

la îndeplinire a dispoziției prin care s-a admis notificarea, pe motivul aprecierii

probelor ca insuficiente.

II. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:

În mod greșit s-a respins

excepția de nelegalitate a dispoziției nr. RR/2006 a Primăriei București, deoarece

în urma analizării dosarului de despăgubire nr. 36286 CC privind dispoziția menționată

anterior privind acordarea de măsuri reparatorii intimatului - reclamant A.C., pentru

imobilul situat în București, strada P.A., compus din teren în suprafață de 301

m.p. și construcție demolată, s-a constatat că notificatorul nu a făcut dovada calității

de moștenitor de pe urma tuturor coproprietarilor imobilului la data preluării abuzive,

respectiv de pe urma numiților A.A. și A.I.

Recurenta a învederat

că a restituit dosarul Primăriei București cu adresa din 11 noiembrie 2010, deoarece

nu se cunoaște suprafața construcției demolate, pentru care s-a propus acordarea

despăgubirilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dispoziția nr. RR/2006

fiind emisă de Primăria București cu încălcarea art. 3 alin. (1) lit. a), coroborat

cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, solicitându-se admiterea recursului și

modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției de nelegalitate.

Cea de-a doua critică

vizează soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a Primăriei Municipiului

București, care, în calitate de entitate notificată, avea obligația să trimită dosarul

aferent notificării însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005,

ceea ce nu s-a întâmplat, astfel că în baza art. 998 C. civ. Primarul General al

Capitalei trebuie să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor prin plata unor cheltuieli de judecată pretinse

de reclamant în prezenta cauză.

A învederat recurenta

că în mod greșit s-a respins cererea reconvențională formulată împotriva intimatului

A.C., care nu poate beneficia de măsuri reparatorii pentru întreg imobilul notificat

deoarece nu a dovedit că este moștenitorul celor patru coproprietari ai imobilului

de la data preluării abuzive.

S-a susținut că în mod

eronat prima instanță a apreciat că recurenta - pârâtă nu are posibilitatea de a

refuza aducerea la îndeplinire a dispoziției pentru care s-a emis notificarea, pe

motiv că probele nu sunt suficiente, deoarece dosarele de despăgubire nu pot fi

transmise Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor incomplete, în speță

lipsind înscrisurile care să facă dovada calității de moștenitor a recurentului,

după doi dintre coproprietarii de la data preluării abuzive a imobilului, dar și

înscrisurile care să ateste suprafața construcției demolate, motiv pentru care dosarul

s-a restituit Primăriei București la 11noiembrie 2010, pentru a-l completa cu înscrisurile

prevăzute de art. 16.5 din Normele aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, fără să fie

restituit.

Recurenta a arătat că

nu poate fi vorba, de un refuz nejustificat de a soluționa dosarul intimatului,

sau de încălcarea termenului rezonabil, întrucât nu se poate emite decizia reprezentând

titlul de despăgubire deoarece nu s-a finalizat procedura administrativă prevăzută

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care nu prevede un termen pentru soluționarea

dosarelor.

S-a solicitat și înlăturarea

termenului de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire, în 30 zile de

la data întocmirii raportului de evaluare, întrucât nu pot fi omise etapele procedurii

administrative și se poate ajunge la conjuncturi anormale, prin existența unei hotărâri

judecătorești irevocabile care nu poate fi pusă în executare, devenind aplicabile

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

S-a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, în drept invocându-se

art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia,

după cum se va arăta în continuare:

În mod corect instanța

de fond a respins, la termenul de judecată din 7 iunie 2011 excepția de nelegalitate

a dispoziției nr. RR/2006 a Primăriei Municipiului București, deoarece aceasta s-a

emis în cadrul procedurii de restituire a imobilelor reglementată de Legea nr. 10/2001

nefiind posibilă cenzurarea sa pe calea contenciosului administrativ, în temeiul

Legii nr. 554/2004.

De asemenea, prima instanță

în mod judicios a respins cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului

București, care nu are atribuții în procedura de acordare a despăgubirilor reglementată

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dar și cererea reconvențională, întrucât îndeplinirea

defectuoasă a obligațiilor notificatorului, de a-și dovedi susținerile în fața autorităților

competente, potrivit Legii nr. 10/2001, nu mai poate fi invocată în prezent, în

procedura stabilirii și plății despăgubirilor de către recurentă.

Prin urmare, deși există

justificări rezonabile pentru întârzierea soluționării dosarului intimatului - reclamant,

acestea nu explică perioada îndelungată în care recurenta - reclamantă a rămas în

pasivitate și nu a făcut nici un demers pentru completarea dosarului, singura adresă

din 11 noiembrie 2010 către Primăria București (de aproape doi ani) neputând justifica

lipsa de diligență a autorităților legale.

În raport cu durata procedurilor

administrative, începută de mai bine de 11 ani, prin notificările FF și GG/2001,

decizia de acordare a măsurilor reparatorii fiind emisă de 6 ani, stabilirea unui

termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, pentru a se înainta

dosarul evaluatorului și a încă 30 de zile pentru emiterea titlului de despăgubire

nu este nelegală, ci reprezintă un demers al instanței de judecată pentru a limita

excesiva întindere în timp a procedurii, contrat principiului respectării unui termen

rezonabil de la soluționare a unei cereri îndreptățite.

Constatând, după verificarea

întreprinsă în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., că sentința atacată nu

este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 4054 din 07 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2012.