ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1223/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 7 septembrie 2011, reclamantul S.I. a chemat în judecată A.N.A.F. și A.N.V., solicitând suspendarea executării ordinelor din 4 iulie 2011, a preavizului din 5 iulie 2011, a preavizului de testare profesională și a ordinului din 2 august 2011. În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că prin ultimul act menționat a fost eliberat din funcția de inspector principal la D.R.V. Constanța, urmare a noii structuri organizatorice și a noului stat de funcții aprobate prin ordinele nr. 2406 și 2407/2011, acte emise de președintele A.N.A.F. care însă, nu au fost publicate în M. Of.

pentru a putea produce efecte juridice în mod legal. Reclamantul a invocat nelegalitatea celor două ordine emise la 4 iulie 2011 din punctul de vedere al organizării examenului de testare profesională desfășurat în perioada 18 - 29 iulie 2011 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante. Referitor la cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, existând o îndoială serioasă și legitimă asupra legalității ordinelor, precum și riscul producerii unor prejudicii materiale.

Prin Sentința civilă nr. 352 din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei de obiect și a inadmisibilității cererilor formulate de pârâte privind suspendarea executării ordinelor din 4 iulie 2011 și a rezultatului examenului de testare profesională. De asemenea, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării preavizului, precum și ca nefondată cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. 2406 și 2407/2011, respectiv a ordinului din 2 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că preavizul nu poate fi supus controlului de legalitate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, nereprezentând un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la ordinele contestate, instanța a constatat că nu sunt întrunite cerințele art. 15 cu referire la art. 14 din același act normativ, întrucât motivele prezentate de reclamant privind nelegalitatea actelor presupun cercetarea fondului cauzei, iar riscul producerii unei pagube iminente nu a fost demonstrat. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul S.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că instanța de fond a reținut în mod eronat că nu ar fi îndeplinită condiția cazului bine justificat, cât timp s-a demonstrat aparența de nelegalitate a Ordinelor nr. 2406 și 2407/2011 care nu au respectat dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 și art. 38 și 39 din H.G.

nr. 611/2008. De asemenea, reclamantul a invocat nelegalitatea preavizului, emis anterior iminenței încetării raporturilor de serviciu, precum și cea a Ordinului nr. 7429/2011 care încalcă prevederile art. 99 și 104 din Legea nr. 188/1999. Reclamatul a mai arătat că Ordinele nr. 2406 și 2407/2011, deși având caracter normativ, nu au fost publicate în M. Of. pentru a putea produce efecte, aspect ce justifică măsura suspendării executării, fără a fi necesară o analiză în fond a acestor acte administrative. Referitor la riscul producerii unei pagube iminente, reclamantul a precizat că prin lipsirea sa de drepturile salariale cuvenite, va suferi un prejudiciu material cert. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, apare ca neîntemeiată critica privind aparenta nelegalitate a Ordinelor Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 și 2407/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice și statului de funcții din cadrul aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor și al structurilor teritoriale subordonate, în raport de nepublicarea în M. Of. Actele administrative normative cuprind reglementări de principiu cu caracter obligatoriu, formulate în abstract, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de persoane, iar actele individuale sunt manifestări de voință care creează modifică, desființează drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate.

Cele două ordine în discuție se adresează doar personalului angajat în structurile A.N.V., deci unui număr limitat de subiecți de drept, astfel încât, cel puțin în aparență, au caracter individual, nefiind supuse publicării în M. Of. Referitor la aspectele privind nerespectarea unor prevederi din Legea nr. 188/1999 și din normele de organizare și dezvoltare a carierei funcționarilor publici care, în opinia reclamantului, ar răsturna prezumția de legalitate a actelor administrative contestate, Curtea reține că acestea constituie împrejurări ce nu pot fi analizate decât cu ocazia judecării fondului litigiului în cererea de anulare și asupra cărora nu se pot face aprecieri în cadrul procedurii de examinare sumară impusă de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea constată că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, astfel cum este definită această noțiune de art. 2 lit. t) din aceeași lege, nici cu privire la preavizul nr. X/2011 și la Ordinul nr. 7429 din 2 august 2011 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului, justificarea reducerii postului urmare a aplicării H.G. nr. 565/2011, fiind, de asemenea, o chestiune de fond. Referitor la cerința prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a reținut în mod justificat că nu este îndeplinită, susținerea reclamantului privind lipsa veniturilor salariale nefăcând dovada existenței prejudiciului material, astfel cum este definit de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I. împotriva Sentinței civile nr. 352 din 20 august 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 martie 2012. Procesat de GGC - AA