ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1223/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 7

septembrie 2011, reclamantul S.I. a chemat în judecată A.N.A.F. și A.N.V.,

solicitând suspendarea executării ordinelor din 4 iulie 2011, a preavizului din

5 iulie 2011, a preavizului de testare profesională și a ordinului din 2 august

2011.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a învederat că prin ultimul act menționat a fost eliberat

din funcția de inspector principal la D.R.V. Constanța, urmare a noii structuri

organizatorice și a noului stat de funcții aprobate prin ordinele nr. 2406 și

2407/2011, acte emise de președintele A.N.A.F. care însă, nu au fost publicate

în M. Of. pentru a putea produce efecte juridice în mod legal.

Reclamantul a invocat

nelegalitatea celor două ordine emise la 4 iulie 2011 din punctul de vedere al

organizării examenului de testare profesională desfășurat în perioada 18 - 29

iulie 2011 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante.

Referitor la cererea

de suspendare a executării actelor administrative contestate, reclamantul a

arătat că sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv

cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, existând

o îndoială serioasă și legitimă asupra legalității ordinelor, precum și riscul

producerii unor prejudicii materiale.

Prin Sentința civilă

nr. 352 din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă

contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei de obiect și a

inadmisibilității cererilor formulate de pârâte privind suspendarea executării

ordinelor din 4 iulie 2011 și a rezultatului examenului de testare

profesională.

De asemenea, a

respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării preavizului, precum

și ca nefondată cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. 2406 și

2407/2011, respectiv a ordinului din 2 august 2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că preavizul nu poate fi supus controlului

de legalitate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, nereprezentând un

act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la ordinele

contestate, instanța a constatat că nu sunt întrunite cerințele art. 15 cu

referire la art. 14 din același act normativ, întrucât motivele prezentate de

reclamant privind nelegalitatea actelor presupun cercetarea fondului cauzei,

iar riscul producerii unei pagube iminente nu a fost demonstrat.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul S.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că instanța de fond a reținut în mod eronat că nu ar fi îndeplinită

condiția cazului bine justificat, cât timp s-a demonstrat aparența de

nelegalitate a Ordinelor nr. 2406 și 2407/2011 care nu au respectat

dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 și art. 38 și 39 din H.G. nr.

611/2008.

De asemenea,

reclamantul a invocat nelegalitatea preavizului, emis anterior iminenței

încetării raporturilor de serviciu, precum și cea a Ordinului nr. 7429/2011

care încalcă prevederile art. 99 și 104 din Legea nr. 188/1999.

Reclamatul a mai

arătat că Ordinele nr. 2406 și 2407/2011, deși având caracter normativ, nu au

fost publicate în M. Of. pentru a putea produce efecte, aspect ce justifică

măsura suspendării executării, fără a fi necesară o analiză în fond a acestor

acte administrative.

Referitor la riscul

producerii unei pagube iminente, reclamantul a precizat că prin lipsirea sa de

drepturile salariale cuvenite, va suferi un prejudiciu material cert.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, apare ca

neîntemeiată critica privind aparenta nelegalitate a Ordinelor Agenției

Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 și 2407/2011 privind aprobarea

structurilor organizatorice și statului de funcții din cadrul aparatului

central al Autorității Naționale a Vămilor și al structurilor teritoriale

subordonate, în raport de nepublicarea în M. Of.

Actele administrative

normative cuprind reglementări de principiu cu caracter obligatoriu, formulate

în abstract, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de persoane, iar

actele individuale sunt manifestări de voință care creează modifică,

desființează drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai

multor persoane dinainte determinate.

Cele două ordine în

discuție se adresează doar personalului angajat în structurile A.N.V., deci

unui număr limitat de subiecți de drept, astfel încât, cel puțin în aparență,

au caracter individual, nefiind supuse publicării în M. Of.

Referitor la

aspectele privind nerespectarea unor prevederi din Legea nr. 188/1999 și din

normele de organizare și dezvoltare a carierei funcționarilor publici care, în

opinia reclamantului, ar răsturna prezumția de legalitate a actelor

administrative contestate, Curtea reține că acestea constituie împrejurări ce

nu pot fi analizate decât cu ocazia judecării fondului litigiului în cererea de

anulare și asupra cărora nu se pot face aprecieri în cadrul procedurii de

examinare sumară impusă de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea constată că nu

este îndeplinită condiția cazului bine justificat, astfel cum este definită

această noțiune de art. 2 lit. t) din aceeași lege, nici cu privire la preavizul

nr. X/2011 și la Ordinul nr. 7429 din 2 august 2011 privind încetarea

raportului de serviciu al reclamantului, justificarea reducerii postului urmare

a aplicării H.G. nr. 565/2011, fiind, de asemenea, o chestiune de fond.

Referitor la cerința

prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a reținut în mod justificat

că nu este îndeplinită, susținerea reclamantului privind lipsa veniturilor

salariale nefăcând dovada existenței prejudiciului material, astfel cum este

definit de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.I. împotriva Sentinței civile nr. 352 din 20 august 2011 a Curții

de Apel Constanța, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AA