ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2220/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2220/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.F. a chemat în judecată
Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,
solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună
anularea următoarelor ordine:
- Ordinul nr. 2406
din 04 iulie 2011;
- Ordinul nr. 2407
din 04 iulie 2011;
- Ordinul nr. 2589
din 02 iulie 2011;
- Ordinul nr. 2619
din 15 iulie 2011 și suspendarea executării primelor două ordine.
De asemenea, a chemat
în judecată și pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea
următoarelor acte administrative.
- actul administrativ
prin care a fost respinsă contestația împotriva rezultatului interviului;
- lista privind
rezultatul soluționării contestațiilor la proba interviu din perioada 25-27
iulie 2011, a examenului de testare profesională organizat de Autoritatea Națională
a Vămilor;
- raportul final al
concursului;
- lista cuprinzând
rezultatele fiscale obținute la examenul de testare profesională organizat în
perioada 19-17 iulie 2011;
- ordinul nr. 7438
din 02 august 2011 și suspendarea executării celei din urmă ordin.
Totodată, reclamantul
a solicitat reintegrarea în funcția deținută cu plata de despăgubiri și, de
asemenea, a invocat și excepția de nelegalitate a preavizului din 05 iulie
2011.
Curtea de Apel Constanța,
secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă
nr. 16/CA din 12 ianuarie 2010, a respins cererea de suspendare a executării următoarelor
acte: Ordinul nr. 2406/2011; Ordinul nr. 2407/2011 și Ordinul nr. 7438 din 02
august 2011.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut că împotriva Ordinului nr. 7438 din 02 august 2011
reclamantul a formulat plângere prealabilă la data de 29 august 2011 în timp ce
Ordinul nr. 2406 din 04 iulie 2011 și Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011 au fost
atacate cu plângere prealabilă după formularea acțiunii.
Natura celor două ordine
reprezintă o problemă ce constituie obiectul fondului cauzei.
În speță, s-a constatat
că condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită. Astfel, reclamantul apreciază
că Ordinul nr. 7438 din 02 august 2011 de eliberare din funcție este nelegal, or
acest lucru poate fi analizat doar cu prilejul soluționării fondului cauzei.
Referitor la cea de a
doua condiție a suspendării s-a reținut că într-adevăr nerespectarea obligaților
din contractul de credit poate conduce la executarea silită, însă, așa cum s-a arătat,
pentru a opera suspendarea, cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
Împotriva sentinței
nr. 16/CAS din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă
de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul P.F.
Recurentul a susținut,
în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză plângerea prealabilă
a fost formulată după sesizarea instanței, deoarece la cererea de chemare în judecată
reclamantul a depus 5 confirmări de primire aferente plângerilor prealabile formulate
împotriva fiecăruia din actele administrative atacate.
Referitor la modalitatea
de soluționare a cererii de suspendare s-a susținut de către recurent că în mod
greșit prima instanță a apreciat că în cauză nu este îndeplinită cerința cazului
bine justificat.
Astfel, recurentul apreciază
că nepublicarea în M. Of. al Ordinelor nr. 2406/2407/2011 cu consecința încălcării
dispozițiilor art. 11 și 12 din Legea nr. 24/2000, precum și a dispozițiilor
art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009 este o neregularitate ce ține de aparența
de nelegalitate a actelor, nefiind necesară examinarea în totalitate a fondului
cauzei pentru a reține că suntem în prezenta unor acte administrative.
Printr-o altă critică,
recurentul a susținut că, în speță nu este necesară administrarea de probe ce țin
de fondul cauzei pentru a constata absența motivării cu privire la modalitatea de
repartizare a numărului de posturi aprobat pentru Autoritatea Națională a Vămilor.
Acest viciu se desprinde cu ușurință din simpla lecturare a actului normativ, creând
o aparență de nelegalitate a acestuia.
Recursul este nefondat.
Conform celor expuse,
reclamantul P.F. a învestit instanța, în temeiul art. 4 și 8 din Legea nr. 554/2004,
și a art. 15 din Legea nr. 554/2004 cu anularea următoarelor ordine: Ordinul
nr. 2406/2011, 2407/2011, 2589/2011 și nr. 2619/2011, precum și suspendarea executării
primelor două ordine.
Reclamantul a mai solicitat
și anularea următoarelor acte administrative: actul prin care a fost respinsă contestația
împotriva interviului, lista privind rezultatul soluționării contestațiilor la interviul
din 25-27 iulie 2011; raportul fiscal al concursului, lista cuprinzând rezultatele
finale obținute la examenul de testare profesională, ordinul nr. 7438 din 2
august 2011, și suspendarea executării lui.
Totodată, reclamantul
a invocat și excepția de nelegalitate a preavizului din 05 iulie 2011.
Referitor la cererea de
suspendare a Ordinelor nr. 2406/2011, 2407/2011 și 7438 din 02 august 2011, întemeiat
pe dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în mod corect a fost respinsă
de către instanța de fond pe considerentul că în speță nu s-a făcut dovada existenței
unui caz bine justificat.
Într-adevăr, suspendarea
executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în
art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative
și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ,
constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie
a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte
juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ
în cadrul acțiunii în anulare.
Această măsură de protecție,
care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă
numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat,
definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările
legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în
privința legalității actului administrativ;
- paguba iminentă, definită
de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material
viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării
unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat
și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale
fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua
decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și
de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil
între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească
și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Pe de altă parte trebuie
menționat că actul administrativ se bucură și de prezumția de legalitate, de unde
rezultă principiul executării din oficiu. Așa fiind, suspendarea executării actelor
administrative reprezintă o situație de excepție la care judecătorul poate recurge
doar atunci când sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 554/2004.
Cum în speță condiția
cazului bine justificat nu este îndeplinită, cu ocazia soluționării cererii de suspendare
instanța nu poate analiza fondul cauzei, aceasta fiind posibilă numai cu prilejul
soluționării cererii de anulare a celor două ordine.
Tot atunci pot fi analizate
și celelalte aspecte semnalate de reclamant.
Examinând și din oficiu
hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se
existența motivelor de casare, recursul declarat de P.F. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.F. împotriva sentinței civile nr. 16/CA din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel
Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 mai 2012.