ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2220/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.F. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea următoarelor ordine: - Ordinul nr. 2406 din 04 iulie 2011; - Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011; - Ordinul nr. 2589 din 02 iulie 2011; - Ordinul nr. 2619 din 15 iulie 2011 și suspendarea executării primelor două ordine. De asemenea, a chemat în judecată și pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea următoarelor acte administrative.

- actul administrativ prin care a fost respinsă contestația împotriva rezultatului interviului; - lista privind rezultatul soluționării contestațiilor la proba interviu din perioada 25-27 iulie 2011, a examenului de testare profesională organizat de Autoritatea Națională a Vămilor; - raportul final al concursului; - lista cuprinzând rezultatele fiscale obținute la examenul de testare profesională organizat în perioada 19-17 iulie 2011; - ordinul nr. 7438 din 02 august 2011 și suspendarea executării celei din urmă ordin.

Totodată, reclamantul a solicitat reintegrarea în funcția deținută cu plata de despăgubiri și, de asemenea, a invocat și excepția de nelegalitate a preavizului din 05 iulie 2011. Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 16/CA din 12 ianuarie 2010, a respins cererea de suspendare a executării următoarelor acte: Ordinul nr. 2406/2011; Ordinul nr. 2407/2011 și Ordinul nr. 7438 din 02 august 2011. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că împotriva Ordinului nr. 7438 din 02 august 2011 reclamantul a formulat plângere prealabilă la data de 29 august 2011 în timp ce Ordinul nr. 2406 din 04 iulie 2011 și Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011 au fost atacate cu plângere prealabilă după formularea acțiunii.

Natura celor două ordine reprezintă o problemă ce constituie obiectul fondului cauzei. În speță, s-a constatat că condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită. Astfel, reclamantul apreciază că Ordinul nr. 7438 din 02 august 2011 de eliberare din funcție este nelegal, or acest lucru poate fi analizat doar cu prilejul soluționării fondului cauzei. Referitor la cea de a doua condiție a suspendării s-a reținut că într-adevăr nerespectarea obligaților din contractul de credit poate conduce la executarea silită, însă, așa cum s-a arătat, pentru a opera suspendarea, cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ. Împotriva sentinței nr. 16/CAS din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul P.F.

Recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză plângerea prealabilă a fost formulată după sesizarea instanței, deoarece la cererea de chemare în judecată reclamantul a depus 5 confirmări de primire aferente plângerilor prealabile formulate împotriva fiecăruia din actele administrative atacate. Referitor la modalitatea de soluționare a cererii de suspendare s-a susținut de către recurent că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat. Astfel, recurentul apreciază că nepublicarea în M. Of. al Ordinelor nr. 2406/2407/2011 cu consecința încălcării dispozițiilor art. 11 și 12 din Legea nr. 24/2000, precum și a dispozițiilor art. 5 alin. (4) din H.G.

nr. 110/2009 este o neregularitate ce ține de aparența de nelegalitate a actelor, nefiind necesară examinarea în totalitate a fondului cauzei pentru a reține că suntem în prezenta unor acte administrative. Printr-o altă critică, recurentul a susținut că, în speță nu este necesară administrarea de probe ce țin de fondul cauzei pentru a constata absența motivării cu privire la modalitatea de repartizare a numărului de posturi aprobat pentru Autoritatea Națională a Vămilor. Acest viciu se desprinde cu ușurință din simpla lecturare a actului normativ, creând o aparență de nelegalitate a acestuia. Recursul este nefondat. Conform celor expuse, reclamantul P.F. a învestit instanța, în temeiul art. 4 și 8 din Legea nr. 554/2004, și a art. 15 din Legea nr. 554/2004 cu anularea următoarelor ordine: Ordinul nr. 2406/2011, 2407/2011, 2589/2011 și nr. 2619/2011, precum și suspendarea executării primelor două ordine.

Reclamantul a mai solicitat și anularea următoarelor acte administrative: actul prin care a fost respinsă contestația împotriva interviului, lista privind rezultatul soluționării contestațiilor la interviul din 25-27 iulie 2011; raportul fiscal al concursului, lista cuprinzând rezultatele finale obținute la examenul de testare profesională, ordinul nr. 7438 din 2 august 2011, și suspendarea executării lui. Totodată, reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a preavizului din 05 iulie 2011. Referitor la cererea de suspendare a Ordinelor nr. 2406/2011, 2407/2011 și 7438 din 02 august 2011, întemeiat pe dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond pe considerentul că în speță nu s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat.

Într-adevăr, suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege: - cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; - paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. Pe de altă parte trebuie menționat că actul administrativ se bucură și de prezumția de legalitate, de unde rezultă principiul executării din oficiu. Așa fiind, suspendarea executării actelor administrative reprezintă o situație de excepție la care judecătorul poate recurge doar atunci când sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 554/2004.

Cum în speță condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită, cu ocazia soluționării cererii de suspendare instanța nu poate analiza fondul cauzei, aceasta fiind posibilă numai cu prilejul soluționării cererii de anulare a celor două ordine. Tot atunci pot fi analizate și celelalte aspecte semnalate de reclamant. Examinând și din oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat de P.F. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.F. împotriva sentinței civile nr. 16/CA din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2012.