ÎCCJ, Secția I civilă

Referitor la solicitarea intimatului P.M.G. privind cheltuielile de judecată, se reține, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., că temeiul acordării acestora părții care a câștigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenții. Or respingerea cererii de strămutare nu demonstrează culpa procesuală și nu reprezintă o „cădere în pretenții ” , în sensul textului menționat. Astfel» cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul. Ca atare, faptul că judecătorii învestiți cu cererea de strămutare apreciază că soluționarea acesteia poate fi făcută în condiții de obiectivitate la instanța inițial sesizată, nu înseamnă că petenta are culpă procesuală, în sensul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. și nici că aceasta a căzut în pretenții, deoarece judecata cererii de strămutare nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge cererea formulată de petenții P.G.I. și P.E. privind strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr. 6402/90/2013 al Tribunalului Vâlcea. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul P.M.G. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.