ÎCCJ, Secția I civilă

Referitor la solicitarea intimatului P.M.G.

privind cheltuielile de judecată, se reține, în raport de dispozițiile art. 274

alin. (1) C. proc. civ., că temeiul acordării acestora părții care a câștigat

procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenții.

Or respingerea cererii de strămutare

nu demonstrează culpa procesuală și nu reprezintă o „cădere în pretenții

”

, în sensul textului menționat.

Astfel» cererea de strămutare este un

incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli

asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul.

Ca atare, faptul că judecătorii

învestiți cu cererea de strămutare apreciază că soluționarea acesteia poate fi

făcută în condiții de obiectivitate la instanța inițial sesizată, nu înseamnă

că petenta are culpă procesuală, în sensul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.

proc. civ. și nici că aceasta a căzut în pretenții, deoarece judecata cererii

de strămutare nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge cererea formulată de petenții

P.G.I. și P.E. privind strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr.

6402/90/2013 al Tribunalului Vâlcea.

Respinge cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată formulată de intimatul P.M.G.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 ianuarie 2014.